http://tinericrestini.3x.ro/ Sat, 02 May 2026 02:13:55 +0000 MyBB http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=28 Sat, 16 Dec 2017 18:27:33 +0000 http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=28  
CAPITOLUL 1
Ioan trimite urari de bine la sapte Biserici. In Patmos are cereasca aratare. El vede pe Fiul Omului intre sapte sfesnice, avand in mana dreapta sapte stele.
1. Descoperirea lui Iisus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca sa arate robilor Sai cele ce trebuie sa se petreaca in curand, iar El, prin trimiterea ingerului Sau, a destainuit-o robului Sau Ioan,
2. Care a marturisit cuvantul lui Dumnezeu si marturia lui Iisus Hristos, cate a vazut.
3. Fericit este cel ce citeste si cei ce asculta cuvintele proorociei si pastreaza cele scrise in aceasta! Caci vremea este aproape.
4. Ioan, celor sapte Biserici, care sunt in Asia: Har voua si pace de la Cel ce este si Cel ce era si Cel ce vine si de la cele sapte duhuri, care sunt inaintea scaunului Lui,
5. Si de la Iisus Hristos, Martorul cel credincios, Cel intai nascut din morti, si Domnul imparatilor pamantului. Lui, Care ne iubeste si ne-a dezlegat pe noi din pacatele noastre, prin sangele Sau,
6. Si ne-a facut pe noi imparatie, preoti ai lui Dumnezeu si Tatal Sau, Lui fie slava si puterea, in vecii vecilor. Amin!
7. Iata, El vine cu norii si orice ochi Il va vedea si-L vor vedea si cei ce L-au impuns si se vor jeli, din pricina Lui, toate semintiile pamantului. Asa. Amin.
8. Eu sunt Alfa si Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine, Atottiitorul.
9. Eu Ioan, fratele vostru si impreuna cu voi partas la suferinta si la imparatia si la rabdarea in Iisus, fost-a in insula ce se cheama Patmos, pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia lui Iisus.
10. Am fost in duh in zi de duminica si am auzit, in urma mea, glas mare de trambita,
11. Care zicea: Ceea ce vezi scrie in carte si trimite celor sapte Biserici: la Efes, si la Smirna, si la Pergam, si la Tiatira, si la Sardes, si la Filadelfia, si la Laodiceea.
12. Si m-am intors sa vad al cui este glasul care vorbea cu mine si, intorcandu-ma, am vazut sapte sfesnice de aur.
13. Si in mijlocul sfesnicelor pe Cineva asemenea Fiului Omului, imbracat in vesmant lung pana la picioare si incins pe sub san cu un brau de aur.
14. Capul Lui si parul Lui erau albe ca lana alba si ca zapada, si ochii Lui, ca para focului.
15. Picioarele Lui erau asemenea aramei arse in cuptor, iar glasul Lui era ca un vuiet de ape multe;
16. In mana Lui cea dreapta avea sapte stele; si din gura Lui iesea o sabie ascutita cu doua taisuri, iar fata Lui era ca soarele, cand straluceste in puterea lui.
17. Si cand L-am vazut, am cazut la picioarele Lui ca un mort. Si El a pus mana dreapta peste mine, zicand: Nu te teme! Eu sunt Cel dintai si Cel de pe urma,
18. Si Cel ce sunt viu. Am fost mort, si, iata, sunt viu, in vecii vecilor, si am cheile mortii si ale iadului.
19. Scrie, deci, cele ce ai vazut si cele ce sunt si cele ce au sa fie dupa acestea.
20. Taina celor sapte stele, pe care le-ai vazut in dreapta Mea, si a celor sapte sfesnice de aur este: Cele sapte stele sunt ingerii celor sapte Biserici, iar sfesnicele cele sapte sunt sapte Biserici.
CAPITOLUL  2
Porunca data lui Ioan de Domnul, ca sa scrie ingerilor, adica episcopilor Bisericilor din: Efes, Smirna, Pergam, Tiatira. Poruncile Domnului, lipsurile bisericilor.
1. Scrie ingerului Bisericii din Efes: Acestea zice Cel ce tine cele sapte stele in dreapta Sa, Cel care umbla in mijlocul celor sapte sfesnice de aur:
2. Stiu faptele tale si osteneala ta si rabdarea ta si cum ca nu poti suferi pe cei rai si ai cercat pe cei ce se zic pe sine apostoli si nu sunt si i-ai aflat mincinosi;
3. Si starui in rabdare si ai suferit pentru numele Meu si nu ai obosit.
4. Dar am impotriva ta faptul ca ai parasit dragostea ta cea dintai.
5. Drept aceea, adu-ti aminte de unde ai cazut si te pocaieste si fa faptele de mai inainte; iar de nu, vin la tine curand si voi misca sfesnicul tau din locul lui, daca nu te vei pocai.
6. Ai insa partea buna ca urasti faptele nicolaitilor, pe care le urasc si Eu.
7. Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor: Celui ce va birui ii voi da sa manance din pomul vietii, care este in raiul lui Dumnezeu.
8. Iar ingerului Bisericii din Smirna, scrie-i: Acestea zice Cel dintai si Cel de pe urma, Cel care a murit si a inviat:
9. Stiu necazul tau si saracia ta, dar esti bogat, si hula din partea celor ce zic despre ei insisi ca sunt iudei si nu sunt, ci sinagoga a satanei.
10. Nu te teme de cele ce ai sa patimesti. Ca iata diavolul va sa arunce dintre voi in temnita, ca sa fiti ispititi, si veti avea necaz zece zile. Fii credincios pana la moarte si iti voi da cununa vietii.
11. Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor: Cel ce biruieste nu va fi vatamat de moartea cea de-a doua.
12. Iar ingerului Bisericii din Pergam scrie-i: Acestea zice Cel ce are sabia ascutita de amandoua partile:
13. Stiu unde salasluiesti: unde este scaunul satanei; si tii numele Meu si n-ai tagaduit credinta Mea, in zilele lui Antipa, martorul Meu cel credincios, care a fost ucis la voi, unde locuieste satana.
14. Dar am impotriva ta cateva lucruri, ca ai acolo pe unii care tin invatatura lui Balaam, cel ce invata pe Balac sa puna piatra de poticneala inaintea fiilor lui Israel, ca sa manance care jertfita idolilor si sa se dea desfranarii.
15. Astfel ai si tu pe unii care, de asemenea, tin invatatura nicolaitilor.
16. Pocaieste-te deci, iar de nu, vin la tine curand si voi face cu ei razboi, cu sabia gurii Mele.
17. Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor: Biruitorului ii voi da din mana cea ascunsa si-i voi da lui o pietricica alba si pe pietricica scris un nume nou, pe care nimeni nu-l stie, decat primitorul.
18. Iar ingerului Bisericii din Tiatira scrie-i: Acestea zice Fiul lui Dumnezeu, ai Carui ochi sunt ca para focului si picioarele asemenea aramei stralucitoare:
19. Stiu faptele tale si dragostea si credinta si slujirea si rabdarea ta si stiu ca faptele tale cele de pe urma sunt mai multe decat cele dintai.
20. Dar am impotriva ta faptul ca lasi pe femeia Izabela, care se zice pe sine proorocita, de invata si amageste pe robii Mei, ca sa faca desfranari si sa manance cele jertfite idolilor.
21. Si i-am dat timp sa se pocaiasca si nu voieste sa se pocaiasca de desfranarea ei.
22. Iata, o arunc pe ea bolnava la pat si pe cei ce se desfraneaza cu ea, in mare stramtorare, daca nu se vor pocai de faptele lor.
23. Si pe fiii ei cu moarte ii voi ucide si vor cunoaste toate Bisericile ca Eu sunt Cel care cercetez ranunchii si inimile si voi da voua, fiecaruia, dupa faptele voastre.
24. Iar voua si celorlalti din Tiatira cati nu au invatatura aceasta, ca unii care n-au cunoscut adancurile satanei, dupa cum spun ei, va zic: nu pun peste voi alta greutate.
25. Insa, ceea ce aveti, tineti pana voi veni.
26. Si celui ce biruieste si celui ce pazeste pana la capat faptele Mele, ii voi da lui stapanire peste neamuri.
27. Si le va pastori pe ele cu toiag de fier si ca pe vasele olarului le va sfarama, precum si eu am luat putere de la Tatal Meu.
28. Si-i voi da lui steaua cea de dimineata.
29. Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor.
CAPITOLUL  3
Epistola a cincea catre Biserica din Sardes; a sasea catre Biserica din Filadelfia. Numele noului Ierusalim. Epistola a saptea catre Biserica din Laodiceea.
1. Iar ingerului Bisericii din Sardes scrie-i: Acestea zice Cel ce are cele sapte duhuri ale lui Dumnezeu si cele sapte stele: Stiu faptele tale, ca ai nume, ca traiesti, dar esti mort.
2. Privegheaza si intareste ce a mai ramas si era sa moara. Caci n-am gasit faptele tale depline inaintea Dumnezeului Meu.
3. Drept aceea, adu-ti aminte cum ai primit si ai auzit si pastreaza si te pocaieste. Iar de nu vei priveghea, voi veni ca un fur si nu vei sti in care ceas voi veni asupra ta.
4. Dar ai cativa oameni in Sardes, care nu si-au manjit hainele lor, ci ei vor umbla cu Mine imbracati in vesminte albe, fiindca sunt vrednici.
5. Cel ce biruieste va fi astfel imbracat in vesminte albe si nu voi sterge deloc numele lui din cartea vietii si voi marturisi numele lui inaintea parintelui Meu si inaintea ingerilor Lui.
6. Cel ce are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor.
7. Iar ingerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: Acestea zice Cel Sfant, Cel Adevarat, Cel ce are cheia lui David, Cel ce deschide si nimeni nu va inchide si inchide si nimeni nu va deschide:
8. Stiu faptele tale; iata, am lasat inaintea ta o usa deschisa, pe care nimeni nu poate sa o inchida, fiindca, desi ai putere mica, tu ai pazit cuvantul Meu si nu ai tagaduit numele Meu.
9. Iata, iti dau din sinagoga satanei, dintre cei care se zic pe sine ca sunt iudei si nu sunt, ci mint; iata, ii voi face sa vina si sa se inchine inaintea picioarelor tale si vor cunoaste ca te-am iubit.
10. Pentru ca ai pazit cuvantul rabdarii Mele, si Eu te voi pazi pe tine de ceasul ispitei ce va sa vina peste toata lumea, ca sa incerce pe cei ce locuiesc pe pamant.
11. Vin curand; tine ce ai, ca nimeni sa nu ia cununa ta.
12. Pe cel ce biruieste il voi face stalp in templul Dumnezeului Meu si afara nu va mai iesi si voi scrie pe el numele Dumnezeului Meu si numele cetatii Dumnezeului Meu, - al noului Ierusalim, care se pogoara din cer, de la Dumnezeul Meu - si numele Meu cel nou.
13. Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor.
14. Iar ingerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: Acestea zice Cel ce este Amin, martorul cel credincios si adevarat, inceputul zidirii lui Dumnezeu:
15. Stiu faptele tale; ca nu esti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte!
16. Astfel, fiindca esti caldicel - nici fierbinte, nici rece - am sa te vars din gura Mea.
17. Fiindca tu zici: Sunt bogat si m-am imbogatit si de nimic nu am nevoie! Si nu stii ca tu esti cel ticalos si vrednic de plans, si sarac si orb si gol!
18. Te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur lamurit in foc, ca sa te imbogatesti, si vesminte albe ca sa te imbraci si sa nu se dea pe fata rusinea goliciunii tale, si alifie de ochi ca sa-ti ungi ochii si sa vezi.
19. Eu pe cati ii iubesc ii mustru si ii pedepsesc; sarguieste dar si te pocaieste.
20. Iata, stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine.
21. Celui ce biruieste ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu, precum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui.
22. Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor.
CAPITOLUL  4
Privelistea cereasca. Tronul lui Dumnezeu cu douazeci si patru de batrani si cu patru heruvimi.
1. Dupa acestea, m-am uitat si iata o usa era deschisa in cer si glasul cel dintai - glasul ca de trambita, pe care l-am auzit vorbind cu mine - mi-a zis: Suie-te aici si iti voi arata cele ce trebuie sa fie dupa acestea.
2. Indata am fost in duh; si iata un tron era in cer si pe tron sedea Cineva.
3. Si Cel ce sedea semana la vedere cu piatra de iasp si de sardiu, iar de jur imprejurul tronului era un curcubeu, cu infatisarea smaraldului.
4. Si douazeci si patru de scaune inconjurau tronul si pe scaune douazeci si patru de batrani, sezand, imbracati in haine albe si purtand pe capetele lor cununi de aur.
5. Si din tron ieseau fulgere si glasuri si tunete; si sapte faclii de foc ardeau inaintea tronului, care sunt cele sapte duhuri ale lui Dumnezeu,
6. Si inaintea tronului, ca o mare de sticla, asemenea cu cristalul. Iar in mijlocul tronului si imprejurul tronului patru fiinte, pline de ochi, dinainte si dinapoi.
7. Si fiinta cea dintai era asemenea leului, a doua fiinta asemenea vitelului, a treia fiinta avea fata de om, iar a patra fiinta era asemenea vulturului care zboara.
8. Si cele patru fiinte, avand fiecare din ele cate sase aripi, sunt pline de ochi, de jur imprejur si pe dinauntru, si odihna nu au, ziua si noaptea, zicand: Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Dumnezeu, Atottiitorul, Cel ce era si Cel ce este si Cel ce vine.
9. Si cand cele patru fiinte dadeau slava, cinste si multumita Celui ce sade pe tron, Celui ce este viu in vecii vecilor,
10. Atunci cei douazeci si patru de batrani, cazand inaintea Celui ce sedea pe tron, se inchinau Celui ce este viu in vecii vecilor si aruncau cununile lor inaintea tronului, zicand:
11. Vrednic esti, Doamne si Dumnezeul nostru, sa primesti slava si cinstea si puterea, caci Tu ai zidit toate lucrurile si prin vointa Ta ele erau si s-au facut.
CAPITOLUL  5
Cartea cu sapte peceti este data Mielului. Mielul este laudat cu cantari ceresti.
1. Am vazut apoi, in mana dreapta a Celui ce sedea pe tron, o carte scrisa inauntru si pe dos, pecetluita cu sapte peceti.
2. Si am vazut un inger puternic, care striga cu glas mare: Cine este vrednic sa deschida cartea si sa desfaca toate pecetile ei?
3. Dar nimeni in cer, nici pe pamant, nici sub pamant nu putea sa deschida cartea, nici sa se uite in ea.
4. Si am plans mult, fiindca nimeni n-a fost gasit vrednic sa deschida cartea, nici sa se uite in ea.
5. Si unul dintre batrani mi-a zis: Nu plange. Iata, a biruit leul din semintia lui Iuda, radacina lui David, ca sa deschida cartea si cele sapte peceti ale ei.
6. Si am vazut, la mijloc, intre tron si cele patru fiinte si in mijlocul batranilor, stand un Miel, ca injunghiat, si care avea sapte coarne si sapte ochi, care sunt cele sapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise in tot pamantul.
7. Si a venit si a luat cartea, din dreapta Celui ce sedea pe tron.
8. Si cand a luat cartea, cele patru fiinte si cei douazeci si patru de batrani au cazut inaintea Mielului, avand fiecare alauta si cupe de aur pline cu tamaie care sunt rugaciunile sfintilor.
9. Si cantau o cantare noua, zicand: Vrednic esti sa iei cartea si sa deschizi pecetile ei, fiindca ai fost injunghiat si ai rascumparat lui Dumnezeu, cu sangele Tau, oameni din toata semintia si limba si poporul si neamul;
10. Si I-ai facut Dumnezeului nostru imparatie si preoti, si vor imparati pe pamant.
11. Si am vazut si am auzit glas de ingeri multi, de jur imprejurul tronului si al fiintelor si al batranilor, si era numarul lor zeci de mii de zeci de mii si mii de mii,
12. Zicand cu glas mare: Vrednic este Mielul cel injunghiat ca sa ia puterea si bogatia si intelepciunea si taria si cinstea si slava si binecuvantarea.
13. Si toata faptura care este in cer si pe pamant si sub pamant si in mare si toate cate sunt in acestea le-am auzit, zicand: Celui ce sade pe tron si Mielului fie binecuvantarea si cinstea si slava si puterea, in vecii vecilor!
14. Si cele patru fiinte ziceau: Amin! Iar batranii cazura si se inchinara.
CAPITOLUL  6
Desfacerea celor dintai sase peceti. Imparatii si domnii lumii se ascund in pesteri si in crapaturile stancilor.
1. Si am vazut cand Mielul a deschis pe cea dintai din cele sapte peceti, si am auzit pe una din cele patru fiinte zicand cu glas ca de tunet: Vino si vezi.
2. Si m-am uitat si iata un cal alb si cel care sedea pe el avea un arc; si i s-a dat lui cununa si a pornit ca un biruitor ca sa biruiasca.
3. Si cand a deschis pecetea a doua, am auzit, zicand, pe a doua fiinta: Vino si vezi.
4. Si a iesit alt cal, rosu ca focul; si celui ce sedea pe el i s-a dat sa ia pacea de pe pamant, ca oamenii sa se junghie intre ei; si o sabie mare i s-a dat.
5. Si cand a deschis pecetea a treia, am auzit pe a treia fiinta, zicand: Vino si vezi. Si m-am uitat si iata un cal negru si cel care sedea pe el avea un cantar in mana lui.
6. Si am auzit, in mijlocul celor patru fiinte, ca un glas care zicea: Masura de grau un dinar, si trei masuri de orz un dinar. Dar de untdelemn si de vin sa nu te atingi.
7. Si cand a deschis pecetea a patra, am auzit glasul fiintei a patra, zicand: Vino si vezi.
8. Si m-am uitat si iata un cal galben-vanat si numele celui ce sedea pe el era: Moartea; si iadul se tinea dupa el; si li s-a dat lor putere peste a patra parte a pamantului, ca sa ucida cu sabie si cu foamete, si cu moarte si cu fiarele de pe pamant.
9. Si cand a deschis pecetea a cincea, am vazut, sub jertfelnic, sufletele celor injunghiati pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia pe care au dat-o.
10. Si strigau cu glas mare si ziceau: Pana cand, Stapane sfinte si adevarate, nu vei judeca si nu vei razbuna sangele nostru, fata de cei ce locuiesc pe pamant?
11. Si fiecaruia dintre ei i s-a dat cate un vesmant alb si li s-a spus ca sa stea in tihna, inca putina vreme, pana cand vor implini numarul si cei impreuna-slujitori cu ei si fratii lor, cei ce aveau sa fie omorati ca si ei.
12. Si m-am uitat cand a deschis pecetea a sasea si s-a facut cutremur mare, soarele s-a facut negru ca un sac de par si luna intreaga s-a facut ca sangele,
13. Si stelele cerului au cazut pe pamant, precum smochinul isi leapada smochinele sale verzi, cand este zguduit de vijelie.
14. Iar cerul s-a dat in laturi, ca o carte de piele pe care o faci sul si toti muntii si toate insulele s-au miscat din locurile lor.
15. Si imparatii pamantului si domnii si capeteniile ostilor si bogatii si cei puternici si toti robii si toti slobozii s-au ascuns in pesteri si in stancile muntilor,
16. Strigand muntilor si stancilor: Cadeti peste noi si ne ascundeti pe noi de fata Celui ce sade pe tron si de mania Mielului;
17. Ca a venit ziua cea mare a maniei lor, si cine are putere ca sa stea pe loc?
CAPITOLUL  7
Pecetluirea a o suta si patruzeci si patru de mii din semintia lui Israel.
1. Dupa aceasta am vazut patru ingeri, stand la cele patru unghiuri ale pamantului, tinand cele patru vanturi ale pamantului, ca sa nu sufle vant pe pamant, nici peste mare, nici peste vreun copac.
2. Si am vazut un alt inger care se ridica de la Rasaritul Soarelui si avea pecetea Viului Dumnezeu. Ingerul a strigat cu glas puternic catre cei patru ingeri, carora li s-a dat sa vatame pamantul si marea,
3. Zicand: Nu vatamati pamantul, nici marea, nici copacii, pana ce nu vom pecetlui, pe fruntile lor, pe robii Dumnezeului nostru.
4. Si am auzit numarul celor pecetluiti: o suta patruzeci si patru de mii de pecetluiti, din toate semintiile fiilor lui Israel:
5. Din semintia lui Iuda, douasprezece mii de pecetluiti; din semintia lui Ruben, douasprezece mii; din semintia lui Gad, douasprezece mii;
6. Din semintia lui Aser, douasprezece mii; din semintia lui Neftali, douasprezece mii; din semintia lui Manase, douasprezece mii;
7. Din semintia lui Simeon, douasprezece mii; din semintia lui Levi, douasprezece mii; din semintia lui Isahar, douasprezece mii;
8. Din semintia lui Zabulon, douasprezece mii; din semintia lui Iosif, douasprezece mii; din semintia Veniamin, douasprezece mii de pecetluiti.
9. Dupa acestea, m-am uitat si iata multime multa, pe care nimeni nu putea s-o numere, din tot neamul si semintiile si popoarele si limbile, stand inaintea tronului si inaintea Mielului, imbracati in vesminte albe si avand in mana ramuri de finic.
10. Si multimea striga cu glas mare, zicand: Mantuirea este de la Dumnezeul nostru, Care sade pe tron, si de la Mielul.
11. Si toti ingerii stateau imprejurul tronului batranilor si al celor patru fiinte, si au cazut inaintea tronului pe fetele lor si s-au inchinat lui Dumnezeu,
12. Zicand: Amin! Binecuvantarea si slava si intelepciunea si multumirea si cinstea si puterea si taria fie Dumnezeului nostru, in vecii vecilor. Amin!
13. Iar unul dintre batrani a deschis gura si mi-a zis: Acestia care sunt imbracati in vesminte albe, cine sunt si de unde au venit?
14. Si i-am zis: Doamne, Tu stii. El mi-a raspuns: Acestia sunt cei ce vin din stramtorarea cea mare si si-au spalat vesmintele lor si le-au facut albe in sangele Mielului.
15. Pentru aceea sunt inaintea tronului lui Dumnezeu, si Ii slujesc ziua si noaptea, in templul Lui, si Cel ce sade pe tron ii va adaposti in cortul Sau.
16. Si nu vor mai flamanzi, nici nu vor mai inseta, nici nu va mai cadea soarele peste ei si nici o arsita;
17. Caci Mielul, Cel ce sta in mijlocul tronului, ii va paste pe ei si-i va duce la izvoarele apelor vietii si Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor.
CAPITOLUL  8
A saptea pecete. Sapte ingeri cu sapte trambite.
1. Si cand Mielul a deschis pecetea a saptea, s-a facut tacere in cer, ca la o jumatate de ceas.
2. Si am vazut pe cei sapte ingeri, care stau inaintea lui Dumnezeu si li s-a dat lor sapte trambite.
3. Si a venit un alt inger si a stat la altar, avand cadelnita de aur, si i s-a dat lui tamaie multa, ca s-o aduca impreuna cu rugaciunile tuturor sfintilor, pe altarul de aur dinaintea tronului.
4. Si fumul tamaiei s-a suit, din mana ingerului, inaintea lui Dumnezeu, impreuna cu rugaciunile sfintilor.
5. Si ingerul a luat cadelnita si a umplut-o din focul altarului si a aruncat pe pamant; si s-au pornit tunete si glasuri si fulgere si cutremur.
6. Iar cei sapte ingeri, care aveau cele sapte trambite, s-au gatit ca sa trambiteze.
7. Si a trambitat intaiul inger, si s-a pornit grindina si foc amestecat cu sange si au cazut pe pamant; si a ars din pamant a treia parte, si a ars din copaci a treia parte, iar iarba verde a ars de tot.
8. A trambitat, apoi, al doilea inger, si ca un munte mare arzand in flacari s-a prabusit in mare si a treia parte din mare s-a prefacut in sange;
9. Si a pierit a treia parte din fapturile cu viata in ele, care sunt in mare, si a treia parte din corabii s-a sfaramat.
10. Si a trambitat al treilea inger, si a cazut din cer o stea uriasa, arzand ca o faclie, si a cazut peste izvoarele apelor.
11. Si numele stelei se cheama Absintos. Si a treia parte din ape s-a facut ca pelinul si multi dintre oameni au murit din pricina apelor, pentru ca se facusera amare.
12. Si a trambitat al patrulea inger; si a fost lovita a treia parte din soare, si a treia parte din luna, si a treia parte din stele, ca sa fie intunecata a treia parte a lor si ziua sa-si piarda din lumina a treia parte, si noaptea tot asa.
13. Si am vazut si am auzit un vultur, care zbura spre inaltul cerului si striga cu glas mare: Vai, vai, vai celor ce locuiesc pe pamant, din pricina celorlalte glasuri ale trambitei celor trei ingeri, care sunt gata sa trambiteze!
CAPITOLUL  9
Trambita a cincea si a sasea. Cele ce se intampla dupa ce au sunat. Cei patru ingeri de la Eufrat.
1. Si a trambitat al cincilea inger, si am vazut o stea cazuta din cer pe pamant si i s-a dat cheia fantanii adancului.
2. Si a deschis fantana adancului si fum s-a ridicat din fantana, ca fumul unui cuptor mare, si soarele si vazduhul s-au intunecat de fumul fantanii.
3. Si din fum au iesit lacuste pe pamant si li s-a dat lor putere precum au putere scorpiile pamantului.
4. Si li s-a poruncit sa nu vatame iarba pamantului si nici o verdeata si nici un copac, fara numai pe oamenii care nu au pecetea lui Dumnezeu pe fruntile lor.
5. Si nu li s-a dat ca sa-i omoare, ci ca sa fie chinuiti cinci luni; si chinul lor este la fel cu chinul scorpiei, cand a intepat pe om.
6. Si in zilele acelea vor cauta oamenii moartea si nu o vor afla si vor dori sa moara; moartea insa va fugi de ei.
7. Iar infatisarea lacustelor era asemenea unor cai pregatiti de razboi. Pe capete aveau cununi ca de aur, si fetele lor erau ca niste fete de oameni.
8. Si aveau par ca parul de femei si dintii lor erau ca dintii leilor.
9. Si aveau platose ca platosele de fier, iar vuietul aripilor era la fel cu vuietul unei multimi de care si de cai, care alearga la lupta.
10. Si aveau cozi si bolduri asemenea scorpiilor; si puterea lor e in cozile lor, ca sa vatame pe oameni cinci luni.
11. Si au ca imparat al lor pe ingerul adancului, al carui nume, in evreieste, este Abaddon, iar in elineste are numele Apollion.
12. Intaiul “vai” a trecut; iata vine inca un “vai” si inca unul, dupa acestea.
13. Si a trambitat al saselea inger. Si am auzit un glas, din cele patru cornuri ale altarului de aur, care este inaintea lui Dumnezeu,
14. Zicand catre ingerul al saselea, cel ce avea trambita: Dezleaga pe cei patru ingeri care sunt legati la raul cel mare, Eufratul.
15. Si au fost dezlegati cei patru ingeri, care erau gatiti spre ceasul si ziua si luna si anul acela, ca sa omoare a treia parte din oameni.
16. Si numarul ostilor era de douazeci de mii de ori cate zece mii de calareti, caci am auzit numarul lor.
17. Si asa am vazut, in vedenie, caii si pe cei ce sedeau pe ei, avand platose ca de foc si de iachint si de pucioasa; iar capetele cailor semanau cu capetele leilor si din gurile lor iesea foc si fum si pucioasa.
18. De aceste trei plagi: de focul si de fumul si de pucioasa, care iesea din gurile lor, a fost ucisa a treia parte din oameni.
19. Pentru ca puterea cailor este in gura lor si in cozile lor; caci cozile lor sunt asemenea serpilor, avand capete, si cu acestea vatama.
20. Dar ceilalti oameni care nu au murit de plagile acestea, nu s-au pocait de faptele mainilor lor, ca sa nu se mai inchine idolilor de aur si de argint si de arama si de piatra si de lemn, care nu pot nici sa vada, nici sa auda, nici sa umble.
21. Si nu s-au pocait de uciderile lor, nici de fermecatoriile lor, nici de desfranarea lor, nici de furtisagurile lor.
CAPITOLUL  10
Un inger se arata, tinand in mana o carte deschisa. Porunca lui Ioan sa inghita aceasta carte.
1. Si am vazut alt inger puternic, pogorandu-se din cer, invaluit intr-un nor si pe capul lui era curcubeul, iar fata lui stralucea ca soarele si picioarele lui erau ca niste stalpi de foc,
2. Si in mana avea o carte mica, deschisa. Si a pus piciorul lui cel drept pe mare, iar pe cel stang pe pamant,
3. Si a strigat cu glas puternic, precum racneste leul. Iar cand a strigat, cele sapte tunete au slobozit glasurile lor.
4. Si cand au vorbit cele sapte tunete, voiam sa scriu, dar am auzit o voce care zicea din cer: Pecetluieste cele ce au spus cele sapte tunete si nu le scrie.
5. Iar ingerul pe care l-am vazut stand pe mare si pe pamant, si-a ridicat mana dreapta catre cer,
6. Si s-a jurat pe Cel ce este viu in vecii vecilor, Care a facut cerul si cele ce sunt in cer si pamantul si cele ce sunt pe pamant si marea si cele ce sunt in mare, ca timp nu va mai fi,
7. Ci, in zilele cand va grai al saptelea inger - cand va fi sa trambiteze - atunci va fi savarsita taina lui Dumnezeu, precum bine a vestit robilor Sai, proorocilor.
8. Iar glasul din cer, pe care-l auzisem, iarasi a vorbit cu mine, zicand: Mergi de ia cartea cea deschisa din mana ingerului, care sta pe mare si pe pamant.
9. Si m-am dus la inger si i-am zis sa-mi dea cartea. Si mi-a raspuns: Ia-o si mananc-o si va amari pantecele tau, dar in gura ta va fi dulce ca mierea.
10. Atunci am luat cartea din mana ingerului si am mancat-o; si era in gura mea dulce ca mierea, dar, dupa ce-am mancat-o pantecele meu s-a amarat.
11. Si apoi mi-a zis: Tu trebuie sa proorocesti, inca o data, la popoare si la neamuri si la limbi si la multi imparati.
CAPITOLUL  11
Masurarea templului. Doi martori ucisi de fiara inviaza si se inalta la cer. Trambita a saptea. Cantarea. Templul lui Dumnezeu in cer.
1. Apoi mi-au dat o trestie, asemenea unui toiag, zicand: Scoala-te si masoara templul lui Dumnezeu si altarul si pe cei ce se inchina in el.
2. Iar curtea cea din afara a templului, scoate-o din socoteala si n-o masura, pentru ca a fost data neamurilor, care vor calca in picioare cetatea sfanta patruzeci si doua de luni.
3. Si voi da putere celor doi martori ai mei si vor prooroci, imbracati in sac, o mie doua sute si saizeci de zile.
4. Acestia sunt cei doi maslini si cele doua sfesnice care stau inaintea Domnului pamantului.
5. Si daca voieste cineva sa-i vatame, foc iese din gura lor si mistuieste pe vrajmasii lor; si daca ar voi cineva sa-i vatame, acela trebuie ucis.
6. Acestia au putere sa inchida cerul, ca ploaia sa nu ploua in zilele proorociei lor, si putere au peste ape sa le schimbe in sange si sa bata pamantul cu orice fel de urgie, ori de cate ori vor voi.
7. Iar cand vor ispravi cu marturia lor, fiara care se ridica din adanc va face razboi cu ei, si-i va birui si-i va omori.
8. Si trupurile lor vor zacea pe ulitele cetatii celei mari, care se cheama, duhovniceste, Sodoma si Egipt, unde a fost rastignit si Domnul lor.
9. Si din popoare, din semintii, din limbi si din neamuri vor privi la trupurile lor trei zile si jumatate si nu vor ingadui ca ele sa fie puse in mormant.
10. Iar locuitorii de pe pamant se vor bucura de moartea lor si vor fi in veselie si isi vor trimite daruri unul altuia, pentru ca acesti doi prooroci au chinuit pe locuitorii de pe pamant.
11. Si dupa cele trei zile si jumatate, duh de viata de la Dumnezeu a intrat in ei si s-au ridicat pe picioarele lor si frica mare a cazut peste cei ce se uitau la ei.
12. Si din cer au auzit glas puternic, zicandu-le: Suiti-va aici! Si s-au suit la cer, in nori, si au privit la ei dusmanii lor.
13. Si in ceasul acela s-a facut cutremur mare si a zecea parte din cetate s-a prabusit si au pierit in cutremur sapte mii de oameni, iar ceilalti s-au infricosat si au dat slava Dumnezeului cerului.
14. Al doilea “vai” a trecut; al treilea “vai”, iata, vine degraba.
15. Si a trambitat al saptelea inger si s-au pornit, in cer, glasuri puternice care ziceau: Imparatia lumii a ajuns a Domnului nostru si a Hristosului Sau si va imparati in vecii vecilor.
16. Si cei douazeci si patru de batrani, care sed inaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor, au cazut cu fetele la pamant si s-au inchinat lui Dumnezeu,
17. Zicand: Multumim Tie, Doamne Dumnezeule, Atottiitorule, Cel ce esti si Cel ce erai si Cel ce vii, ca ai luat puterea Ta cea mare si imparatesti.
18. Si neamurile s-au maniat, dar a venit mania Ta si vremea celor morti, ca sa fie judecati, si sa rasplatesti pe robii Tai, pe prooroci si pe sfinti si pe cei ce se tem de numele Tau, pe cei mici si pe cei mari, si sa pierzi pe cei ce prapadesc pamantul.
19. Si s-a deschis templul lui Dumnezeu, cel din cer, si s-a vazut in templul Lui chivotul legamantului Sau, si au fost fulgere si vuiete si tunete si cutremur si grindina mare.
CAPITOLUL  12
Femeia care naste si balaurul. Balaurul, biruit de Mihail, urmareste pe femeie si pe cei din samanta ei.
1. Si s-a aratat din cer un semn mare: o femeie invesmantata cu soarele si luna era sub picioarele ei si pe cap purta cununa din douasprezece stele.
2. Si era insarcinata si striga, chinuindu-se si muncindu-se ca sa nasca.
3. Si alt semn s-a aratat in cer: iata un balaur mare, rosu, avand sapte capete si zece coarne, si pe capetele lui, sapte cununi imparatesti.
4. Iar coada lui tara a treia parte din stelele cerului si le-a aruncat pe pamant. Si balaurul statu inaintea femeii, care era sa nasca, pentru ca sa inghita copilul, cand se va naste.
5. Si a nascut un copil de parte barbateasca, care avea sa pastoreasca toate neamurile cu toiag de fier. Si copilul ei fu rapit la Dumnezeu si la tronul Lui,
6. Iar femeia a fugit in pustie, unde are loc gatit de Dumnezeu, ca sa o hraneasca pe ea, acolo, o mie doua sute si saizeci de zile.
7. Si s-a facut razboi in cer: Mihail si ingerii lui au pornit razboi cu balaurul. Si se razboia si balaurul si ingerii lui.
8. Si n-a izbutit el, nici nu s-a mai gasit pentru ei loc in cer.
9. Si a fost aruncat balaurul cel mare, sarpele de demult, care se cheama diavol si satana, cel ce inseala pe toata lumea, aruncat a fost pe pamant si ingerii lui au fost aruncati cu el.
10. Si am auzit glas mare, in cer, zicand: Acum s-a facut mantuirea si puterea si imparatia Dumnezeului nostru si stapanirea Hristosului Sau, caci aruncat a fost parasul fratilor nostri, cel ce ii para pe ei inaintea Dumnezeului nostru, ziua si noaptea.
11. Si ei l-au biruit prin sangele Mielului si prin cuvantul marturiei lor si nu si-au iubit sufletul lor, pana la moarte.
12. Pentru aceasta, bucurati-va ceruri si cei ce locuiti in ele. Vai voua, pamantule si mare, fiindca diavolul a coborat la voi avand manie mare, caci stie ca timpul lui e scurt.
13. Iar cand a vazut balaurul ca a fost aruncat pe pamant, a prigonit pe femeia care nascuse pruncul.
14. Si femeii i s-au dat cele doua aripi ale marelui vultur, ca sa zboare in pustie, la locul ei, unde e hranita acolo o vreme si vremuri si jumatate de vreme, departe de fata sarpelui.
15. Si sarpele a aruncat din gura lui, dupa femeie, apa ca un rau ca s-o ia apa.
16. Si pamantul i-a venit femeii intr-ajutor, caci pamantul si-a deschis gura sa si a inghitit raul pe care-l aruncase balaurul, din gura.
17. Si balaurul s-a aprins de manie asupra femeii si a pornit sa faca razboi cu ceilalti din semintia ei, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si tin marturia lui Iisus.
18. Si a stat pe nisipul marii.
CAPITOLUL  13
Fiara, care se ridica din mare, defaimeaza pe Dumnezeu si da razboi sfintilor. O alta fiara, proorocul mincinos, se ridica din pamant. Numele celei dintai: 666.
1. Si am vazut ridicandu-se din mare o fiara, care avea zece coarne si sapte capete si pe coarnele ei zece cununi imparatesti si pe capetele ei: nume de hula.
2. Si fiara pe care am vazut-o era asemenea leopardului, picioarele ei erau ca ale ursului, iar gura ei ca o gura de leu. Si balaurul i-a dat ei puterea lui si scaunul lui si stapanire mare.
3. Si unul din capetele fiarei era ca injunghiat de moarte, dar rana ei cea de moarte fu vindecata si tot pamantul s-a minunat mergand dupa fiara.
4. Si s-au inchinat balaurului, fiindca i-a dat fiarei stapanirea; si s-au inchinat fiarei, zicand: Cine este asemenea fiarei si cine poate sa se lupte cu ea?
5. Si i s-a dat ei gura sa graiasca semetii si hule si i s-a dat putere sa lucreze timp de patruzeci si doua de luni.
6. Si si-a deschis gura sa spre hula lui Dumnezeu, ca sa huleasca numele Lui si cortul Lui si pe cei ce locuiesc in cer.
7. Si i s-a dat sa faca razboi cu sfintii si sa-i biruiasca si i s-a dat ei stapanire peste toata semintia si poporul si limba si neamul.
8. Si i se vor inchina ei toti cei ce locuiesc pe pamant, ale caror nume nu sunt scrise, de la intemeierea lumii, in cartea vietii Mielului celui injunghiat.
9. Daca are cineva urechi - sa auda!
10. Cine duce in robie de robie are parte; cine cu sabia va ucide trebuie sa fie ucis de sabie. Aici este rabdarea si credinta sfintilor.
11. Si am vazut o alta fiara, ridicandu-se din pamant, si avea doua coarne asemenea mielului, dar graia ca un balaur
12. Si toata stapanirea celei dintai fiare ea o pune in lucrare, in fata ei. Si face pamantul si pe locuitorii de pe el sa se inchine fiarei celei dintai, a carei rana de moarte fusese vindecata.
13. Si face semne mari, incat si foc face sa se pogoare din cer, pe pamant, inaintea oamenilor,
14. Si amageste pe cei ce locuiesc pe pamant prin semnele ce i s-au dat sa faca inaintea fiarei, zicand celor ce locuiesc pe pamant sa faca un chip fiarei care a fost ranita cu sabia si a ramas in viata.
15. Si i s-a dat ei sa insufle duh chipului fiarei, ca chipul fiarei sa si graiasca si sa omoare pe toti cati nu se vor inchina chipului fiarei.
16. Si ea ii sileste pe toti, pe cei mici si pe cei mari, si pe cei bogati si pe cei saraci, si pe cei slobozi si pe cei robi, ca sa-si puna semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte.
17. Incat nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, decat numai cel ce are semnul, adica numele fiarei, sau numarul numelui fiarei.
18. Aici este intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei; caci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase.
CAPITOLUL  14
Mielul si cei rascumparati salasluiesc in Sion. Trei ingeri vestesc judecatile lui Dumnezeu. Secerisul si culesul viei.
1. Si m-am uitat si iata Mielul statea pe muntele Sion si cu El o suta patruzeci si patru de mii, care aveau numele Lui si numele Tatalui Lui, scris pe fruntile lor.
2. Atunci am auzit un glas din cer, ca un vuiet de ape multe si ca bubuitul unui tunet puternic, iar glasul pe care l-am auzit ca glasul celor ce canta cu alautele lor.
3. Si cantau o cantare noua, inaintea tronului si inaintea celor patru fiinte si inaintea batranilor; si nimeni nu putea sa invete cantarea decat numai cei o suta patruzeci si patru de mii, care fusesera rascumparati de pe pamant.
4. Acestia sunt care nu s-au intinat cu femei, caci sunt feciorelnici. Acestia sunt care merg dupa Miel ori unde se va duce. Acestia au fost rascumparati dintre oameni, parga lui Dumnezeu si Mielului.
5. Iar in gura lor nu s-a aflat minciuna, fiindca sunt fara prihana.
6. Si am vazut apoi alt inger, care zbura prin mijlocul cerului, avand sa binevesteasca Evanghelia vesnica celor ce locuiesc pe pamant si la tot neamul si semintia si limba si poporul,
7. Zicand cu glas puternic: Temeti-va de Dumnezeu si dati Lui slava, ca a venit ceasul judecatii Lui, si va inchinati Celui ce a facut cerul si pamantul si marea si izvoarele apelor.
8. Si un al doilea inger a venit, zicand: A cazut, a cazut Babilonul, cetatea cea mare, care a adapat toate neamurile din vinul furiei desfranarii sale.
9. Si al treilea inger a venit dupa ei, strigand cu glas puternic: Cine se inchina fiarei si chipului ei si primeste semnul ei pe fruntea lui, sau pe mana lui,
10. Va bea si el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, in potirul maniei Sale, si se va chinui in foc si in pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului.
11. Si fumul chinului lor se siue in vecii vecilor. Si nu au odihna nici ziua nici noaptea cei ce se inchina fiarei si chipului ei si oricine primeste semnul numelui ei.
12. Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus.
13. Si am auzit un glas din cer, zicand: Scrie: Fericiti cei morti, cei ce acum mor intru Domnul! Da, graieste Duhul, odihneasca-se de ostenelile lor, caci faptele lor vin cu ei,
14. Si am privit si iata un nor alb si Cel ce sedea pe nor era asemenea Fiului Omului, avand pe cap cununa de aur si in mana secera ascutita.
15. Si iata un alt inger a iesit din templu, strigand cu glas mare Celui ce sedea pe nor: Trimite secera si secera, ca a venit ceasul de secerat, fiindca s-a copt secerisul pamantului.
16. Si Cel ce sedea pe nor a aruncat pe pamant secera lui si pamantul a fost secerat.
17. Si un alt inger a iesit din templul cel ceresc, avand si el un cutitas ascutit.
18. Si inca un inger a iesit din altar, avand putere asupra focului, si a strigat cu glas mare celui care avea cutitasul ascutit, zicand: Trimite cutitasul tau cel ascutit si culege ciorchinii viei pamantului, caci s-au copt.
19. Si ingerul a aruncat, pe pamant, cutitasul lui si a cules via pamantului si strugurii i-a aruncat in teascul cel mare al maniei lui Dumnezeu.
20. Si teascul a fost calcat afara din cetate si a iesit sange din teasc, pana la zabalele cailor, pe o intindere de o mie sase sute de stadii.
CAPITOLUL  15
Cantarea biruitorilor fiarei. Sapte ingeri cu sapte cupe ale maniei.
1. Am vazut, apoi, in cer, alt semn, mare si minunat: sapte ingeri avand sapte pedepse - cele de pe urma - caci cu ele s-a sfarsit mania lui Dumnezeu.
2. Si am vazut ca o mare de cristal, amestecata cu foc, si pe biruitorii fiarei si ai chipului ei si ai numarului numelui ei, stand in picioare pe marea de cristal si avand alautele lui Dumnezeu.
3. Si ei cantau cantarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, si cantarea Mielului, zicand: Mari si minunate sunt lucrurile Tale, Doamne Dumnezeule, Atottiitorule! Drepte si adevarate sunt caile Tale, Imparate al neamurilor!
4. Cine nu se va teme de Tine, Doamne, si nu va slavi numele Tau? Ca tu singur esti sfant si toate neamurile vor veni si se vor inchina inaintea Ta, pentru ca judecatile Tale s-au facut cunoscute.
5. Si dupa aceasta, m-am uitat si s-a deschis templul cortului marturiei din cer.
6. Si au iesit din templu cei sapte ingeri cu cele sapte pedepse, imbracati in vesmant de in curat, luminos, si incinsi, pe la piept, cu cingatori de aur.
7. Si una din cele patru fapturi dadu celor sapte ingeri cele sapte cupe de aur pline de mania lui Dumnezeu, Cel ce este viu in vecii vecilor.
8. Iar templul se umplu de fum, din slava lui Dumnezeu si din puterea Lui, si nimeni nu putea sa intre in templu, pana ce se vor sfarsi cele sapte urgii ale celor sapte ingeri.
CAPITOLUL  16
Varsarea celor sapte cupe ale maniei si cele sapte urgii ce vin asupra pamantului.
1. Si am auzit glas mare, din templu, zicand celor sapte ingeri: Duceti-va si varsati pe pamant cele sapte cupe ale maniei lui Dumnezeu.
2. Si s-a dus cel dintai si a varsat cupa lui pe pamant. Si o buba rea si ucigatoare s-a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei si care se inchinau chipului fiarei.
3. Si al doilea inger a varsat cupa lui in mare, si marea s-a prefacut in sange ca de mort, si orice suflare de viata a murit, din cele ce sunt in mare.
4. Iar cel de al treilea a varsat cupa lui in rauri si in izvoarele apelor si s-au prefacut in sange.
5. Si am auzit pe ingerul apelor, zicand: Drept esti Tu, Cel ce esti si Cel ce erai, Cel Sfant, ca ai judecat acestea:
6. Fiindca au varsat sangele sfintilor si al proorocilor, tot sange le-ai dat sa bea. Vrednici sunt!
7. Si am auzit din altar, graind: Da, Doamne Dumnezeule, Atottiitorule, adevarate si drepte sunt judecatile Tale!
8. Si al patrulea inger a varsat cupa lui in soare si i s-a dat sa dogoreasca pe oameni cu focul lui.
9. Si oamenii au fost dogoriti cu mare arsita si au hulit numele lui Dumnezeu, Care are putere peste urgiile acestea, si nu s-au pocait ca sa-I dea slava.
10. Si al cincilea inger a varsat cupa lui pe scaunul fiarei si in imparatia ei s-a facut intuneric si oamenii isi muscau limbile de durere.
11. Si au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor si a bubelor lor, dar de faptele lor nu s-au pocait.
12. Si al saselea inger a varsat cupa lui in raul cel mare Eufrat si apele lui au secat, ca sa fie gatita calea imparatilor de la Rasaritul Soarelui.
13. Si am vazut iesind din gura balaurului si din gura fiarei si din gura proorocului celui mincinos trei duhuri necurate ca niste broaste.
14. Caci sunt duhuri diavolesti, facatoare de semne si care se duc la imparatii lumii intregi, sa-i adune la razboiul zilei celei mari a lui Dumnezeu, Atottiitorul.
15. Iata, vin ca un fur. Fericit este cel ce privegheaza si pastreaza vesmintele sale, ca sa nu umble gol si sa se vada rusinea lui!
16. Si i-au strans la locul ce se cheama evreieste Harmaghedon.
17. Si al saptelea inger a varsat cupa lui in vazduh si glas mare a iesit din templul cerului, de la tron, strigand: S-a facut!
18. Si s-au pornit fulgere si vuiete si tunete si s-a facut cutremur mare, asa cum nu a fost, de cand este omul pe pamant, un cutremur atat de puternic.
19. Si cetatea cea mare s-a rupt in trei parti si cetatile neamurilor s-au prabusit, si Babilonul cel mare a fost pomenit inaintea lui Dumnezeu, ca sa-i dea paharul vinului aprinderii maniei Lui.
20. Si toate insulele pierira si muntii nu se mai aflara.
21. Si grindina mare, cat talantul, se pravali din cer peste oameni. Si oamenii hulira pe Dumnezeu, din pricina pedepsei cu grindina, caci urgia ei era foarte mare.
CAPITOLUL  17
Desfranata cea mare, numita Babilonul, umbla beata de sange ca o fiara cu sapte capete si cu zece coarne.
1. Si a venit unul din cei sapte ingeri, care aveau cele sapte cupe, si a grait catre mine, zicand: Vino sa-ti arat judecata desfranatei celei mari, care sade pe ape multe,
2. Cu care s-au desfranat imparatii pamantului si cei ce locuiesc pe pamant s-au imbatat de vinul desfranarii ei.
3. Si m-a dus, in duh, in pustie. Si am vazut o femeie sezand pe o fiara rosie, plina de nume de hula, avand sapte capete si zece coarne.
4. Si femeia era imbracata in purpura si in stofa stacojie si impodobita cu aur si cu pietre scumpe si cu margaritare, avand in mana un pahar de aur, plin de uraciunile si de necuratiile desfranarii ei.
5. Iar pe fruntea ei scris nume tainic: Babilonul cel mare, mama desfranatelor si a uraciunilor pamantului.
6. Si am vazut o femeie, beata de sangele sfintilor si de sangele mucenicilor lui Iisus, si vazand-o, m-am mirat cu mirare mare.
7. Si ingerul mi-a zis: De ce te miri? Eu iti voi spune taina femeii si a fiarei care o poarta si care are cele sapte capete si cele zece coarne.
8. Fiara pe care ai vazut-o era si nu este si va sa se ridice din adanc si sa mearga spre pieire. Si se vor mira cei ce locuiesc pe pamant ale caror nume nu sunt scrise de la intemeierea lumii in cartea vietii, vazand pe fiara ca era si nu este, dar se va arata.
9. Aici trebuie minte care are intelepciune. Cele sapte capete sunt sapte munti deasupra carora sade femeia.
10. Dar sunt si sapte imparati: cinci au cazut, unul mai este, celalalt inca nu a venit, iar cand va veni are de stat putina vreme.
11. Si fiara care era si nu mai este - este al optulea imparat si este dintre cei sapte si merge spre pieire.
12. Si cele zece coarne pe care le-ai vazut sunt zece imparati, care inca n-au luat imparatia, dar care vor lua stapanire de imparati, un ceas, impreuna cu fiara.
13. Acestia au un singur cuget si puterea si stapanirea lor o dau fiarei.
14. Ei vor porni razboi impotriva Mielului, dar Mielul ii va birui, pentru ca este Domnul domnilor si Imparatul imparatilor si vor birui si cei impreuna cu El - chemati si alesi si credinciosi.
15. Si mi-a zis: Apele pe care le-ai vazut si deasupra carora sade desfranata, sunt popoare si gloate si neamuri si limbi.
16. Si cele zece coarne pe care le-ai vazut si fiara vor uri pe desfranata si o vor face pustie si goala si carnea ei o vor manca si pe ea o vor arde in foc.
17. Caci Dumnezeu a pus in inimile lor sa faca voia Lui si sa se intalneasca intr-un gand si sa dea fiarei imparatia lor, pana se vor implini cuvintele lui Dumnezeu.
18. Iar femeia pe care ai vazut-o este cetatea cea mare care are stapanire peste imparatii pamantului.
CAPITOLUL  18
Vestea caderii Babilonului. Poporul Domnului sa iasa din cetate! Cei care se intristeaza si cei care se bucura de caderea ei.
1. Dupa acestea, am vazut un alt inger, pogorandu-se din cer, avand putere mare, si pamantul s-a luminat de slava lui,
2. Si a strigat cu glas puternic si a zis: A cazut! A cazut Babilonul cel mare si a ajuns locas demonilor, inchisoare tuturor duhurilor necurate, si inchisoare tuturor pasarilor spurcate si urate.
3. Pentru ca din vinul aprinderii desfranarii ei au baut toate neamurile si imparatii pamantului s-au desfranat cu ea si negutatorii lumii din multimea desfatarilor ei s-au imbogatit.
4. Si am auzit un alt glas din cer, zicand: Iesiti din ea, poporul meu, ca sa nu va faceti partasi la pacatele ei si sa nu fiti loviti de pedepsele sortite ei;
5. Fiindca pacatele ei au ajuns pana la cer si Dumnezeu Si-a adus aminte de nedreptatile ei.
6. Dati-i inapoi, precum v-a dat si ea si, dupa faptele ei, cu masura indoita, indoit masurati-i; in paharul in care v-a turnat, turnati-i de doua ori.
7. Pe cat s-a marit pe sine si a fost in desfatari, tot pe atata dati-i chin si plangere. Fiindca in inima ei zice: Sed ca imparateasa si vaduva nu sunt si jale nu voi vedea nicidecum!
8. Pentru aceea intr-o singura zi vor veni pedepsele peste ea: moarte si tanguire si foamete si focul va arde-o de tot, caci puternic este Domnul Dumnezeu, Cel ce o judeca.
9. Iar imparatii pamantului, care s-au desfranat cu ea si s-au dezmierdat cu ea, se vor jeli si se vor bate in piept pentru ea, cand vor vedea fumul focului in care arde,
10. Stand departe de frica chipurilor ei, si zicand: Vai! Vai! Cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea tare, ca intr-un ceas a venit judecata ta!
11. Si negutatorii lumii plang si se tanguiesc asupra ei, caci nimeni nu mai cumpara marfa lor,
12. Marfa de aur si de argint, pietre pretioase si margaritare, vison si porfira, matase si stofa stacojie, tot felul de lemn bine mirositor si tot felul de lucruri de fildes, de lemn de mare pret si marfa de arama si de fier si de marmura,
13. Si scortisoara si balsam si mirodenii si mir si tamaie si vin si untdelemn si faina de grau curat si grau si vite si oi si cai si carute si trupuri si suflete de oameni.
14. Si roadele cele dorite de sufletul tau s-au dus de la tine si toate cele grase si stralucite au pierit de la tine si niciodata nu le vor mai gasi.
15. Iar negutatorii de aceste lucruri, care s-au imbogatit de pe urma ei, vor sta departe, de frica chinurilor ei, plangand si tanguindu-se,
16. Si zicand: Vai! Vai! Cetatea cea mare, cea invesmantata in vison si in porfira si in stofa stacojie si impodobita cu aur si cu pietre scumpe si cu margaritare! Ca intr-un ceas s-a pustiit atata bogatie!
17. Si toti carmacii si toti cei ce plutesc pe mare si corabierii si toti cati lucreaza pe mare stateau departe,
18. Si strigau, uitandu-se la fumul focului in care ardea, zicand: Care cetate era asemenea cu cetatea cea mare!
19. Si isi puneau tarana pe capetele lor si strigau plangand si tanguindu-se si zicand: Vai! Vai! Cetatea cea mare, in care s-au imbogatit din comorile ei toti cei ce tin corabii pe mare, ca intr-un ceas s-a pustiit!
20. Veseleste-te de ea, cerule si voi sfintilor, si voi apostolilor, si voi proorocilor, pentru ca Dumnezeu a pronuntat judecata voastra asupra ei.
21. Si un inger puternic a ridicat o piatra, mare cat o piatra de moara, si a aruncat-o in mare, zicand: Cu astfel de repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, si nu se va mai afla.
22. Si glasul celor ce canta din chitara si din gura si din flaut si din trambita nu se va mai auzi de acum in tine si nici un mestesugar de orice fel de mestesug nu se va mai afla in tine si huruit de mori nu se va mai auzi in tine niciodata!
23. Si niciodata lumina de lampa nu se va mai ivi in tine; si glasul de mire si mireasa nu se vor mai auzi in tine niciodata, pentru ca negutatorii tai erau stapanitorii lumii si pentru ca toate neamurile s-au ratacit cu fermecatoria ta.
24. Si s-a gasit in ea sange de prooroci si de sfinti si sangele tuturor celor injunghiati pe pamant.
CAPITOLUL  19
Hristos biruieste fiara.
1. Dupa acestea, am auzit, in cer, ca un glas puternic de multime multa zicand: Aliluia! Mantuirea si slava si puterea sunt ale Dumnezeului nostru!
2. Pentru ca adevarate si drepte sunt judecatile Lui! Pentru ca a judecat pe desfranata cea mare, care a stricat pamantul cu desfranarea ei, si a razbunat sangele robilor Sai, din mana ei!
3. Si a doua oara au zis: Aliluia! Si fumul focului in care arde ea se ridica in vecii vecilor.
4. Iar cei douazeci si patru de batrani si cele patru fiinte au cazut si s-au inchinat lui Dumnezeu, Cel ce sade pe tron, zicand: Amin! Aliluia!
5. Si un glas a iesit din tron, zicand: Laudati pe Dumnezeul nostru toate slugile Lui, cei ce va temeti de El, mici si mari.
6. Si am auzit ca un glas de multime multa si ca un vuiet de ape multe si ca un bubuit de tunete puternice, zicand: Aliluia! pentru ca Domnul Dumnezeul nostru, Atottiitorul, imparateste.
7. Sa ne bucuram si sa ne veselim si sa-I dam slava, caci a venit nunta Mielului si mireasa Lui s-a pregatit,
8. Si i s-a dat ei sa se invesmanteze cu vison curat, luminos, caci visonul sunt faptele cele drepte ale sfintilor.
9. Si mi-a zis: Scrie: Fericiti cei chemati la cina nuntii Mielului! Si mi-a zis: Acestea sunt adevaratele cuvinte ale lui Dumnezeu.
10. Si am cazut inaintea picioarelor lui, ca sa ma inchin lui. Si el mi-a zis: Vezi sa nu faci aceasta! Sunt impreuna-slujitor cu tine si cu fratii tai, care au marturia lui Iisus. Lui Dumnezeu inchina-te, caci marturia lui Iisus este duhul proorociei.
11. Si am vazut cerul deschis si iata un cal alb, si Cel ce sedea pe el se numeste Credincios si Adevarat si judeca si se razboieste intru dreptate.
12. Iar ochii Lui sunt ca para focului si pe capul Lui sunt cununi multe si are nume scris pe care nimeni nu-l intelege decat numai El.
13. Si este imbracat in vesmant stropit cu sange si numele Lui se cheama: Cuvantul lui Dumnezeu.
14. Si ostile din cer veneau dupa El, calare pe cai albi, purtand vesminte de vison alb, curat.
15. Iar din gura Lui iesea sabie ascutita, ca sa loveasca neamurile cu ea. Si El ii va pastori cu toiag de fier si va calca teascul vinului aprinderii maniei lui Dumnezeu, Atottiitorul.
16. Si pe haina Lui si pe coapsa Lui are nume scris: Imparatul imparatilor si Domnul domnilor.
17. Si am vazut un inger stand in soare; si a strigat cu glas puternic, graind tuturor pasarilor care zboara spre inaltul cerului: Veniti si va adunati la ospatul cel mare al lui Dumnezeu,
18. Ca sa mancati trupuri de imparati si trupuri de capetenii de osti si trupurile celor puternici, si trupurile cailor si ale calaretilor lor, si trupurile tuturor celor slobozi si celor robi, si ale celor mici si celor mari.
19. Si am vazut fiara si pe imparatii pamantului, si ostirile lor adunate, ca sa faca razboi ce Cel ce sade pe cal si cu ostirea Lui.
20. Si fiara a fost rapusa si, cu ea, proorocul cel mincinos, cel ce facea inaintea ei semnele cu care amagea pe cei ce au purtat semnul fiarei si pe cei ce s-au inchinat chipului ei. Amandoi au fost aruncati de vii in iezerul de foc unde arde pucioasa.
21. Iar ceilalti au fost ucisi cu sabia care iese din gura Celui ce sade pe cal, si toate pasarile s-au saturat din trupurile lor.
CAPITOLUL  20
Balaurul este legat. Sfintii se scoala la imparatia de mii de ani. Gog si Magog. Diavolul este prabusit. Judecata de apoi.
1. Si am vazut un inger, pogorandu-se din cer, avand cheia adancului si un lant mare in mana lui.
2. Si a prins pe balaur, sarpele cel vechi, care este diavolul si satana, si l-a legat pe mii de ani,
3. Si l-a aruncat in adanc si l-a inchis si a pecetluit deasupra lui, ca sa nu mai amageasca neamurile, pana ce se vor sfarsi miile de ani. Dupa aceea, trebuie sa fie dezlegat catava vreme.
4. Si am vazut tronuri si celor ce sedeau pe ele li s-a dat sa faca judecata. Si am vazut sufletele celor taiati pentru marturia lui Iisus si pentru cuvantul lui Dumnezeu, care nu s-au inchinat fiarei, nici chipului ei, si nu au primit semnul ei pe fruntea si pe mana lor. Si ei au inviat si au imparatit cu Hristos mii de ani.
5. Iar ceilalti morti nu inviaza pana ce nu se vor sfarsi miile de ani. Aceasta este invierea cea dintai.
6. Fericit si sfant este cel ce are parte de invierea cea dintai. Peste acestia moartea cea de a doua nu are putere, ci vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos si vor imparati cu El mii de ani.
7. Si catre sfarsitul miilor de ani, satana va fi dezlegat din inchisoarea lui,
8. Si va iesi sa amageasca neamurile, care sunt in cele patru unghiuri ale pamantului, pe Gog si pe Magog, si sa le adune la razboi; iar numarul lor este ca nisipul marii.
9. Si s-au suit pe fata pamantului, si au inconjurat tabara sfintilor si cetatea cea iubita. Dar s-a pogorat foc din cer si i-a mistuit.
10. Si diavolul, care-i amagise, a fost aruncat in iezerul de foc si de pucioasa, unde este si fiara si proorocul mincinos, si vor fi chinuiti acolo, zi si noapte, in vecii vecilor.
11. Si am vazut, iar, un tron mare alb si pe Cel ce sedea pe el, iar dinaintea fetei Lui pamantul si cerul au fugit si loc nu s-a mai gasit pentru ele.
12. Si am vazut pe morti, pe cei mari si pe cei mici, stand inaintea tronului si cartile au fost deschise; si o alta carte a fost deschisa, care este cartea vietii; si mortii au fost judecati din cele scrise in carti, potrivit cu faptele lor.
13. Si marea a dat pe mortii cei din ea si moartea si iadul au dat pe mortii lor, si judecati au fost, fiecare dupa faptele sale.
14. Si moartea si iadul au fost aruncate in raul de foc. Aceasta e moartea cea de a doua: iezerul cel de foc.
15. Iar cine n-a fost aflat scris in cartea vietii, a fost aruncat in iezerul de foc.
CAPITOLUL  21
Cerul cel nou. Pamantul cel nou. Noul Ierusalim. Douasprezece porti si douasprezece pietre de temelie. Lumina dumnezeiasca in loc de soare.
1. Si am vazut cer nou si pamant nou. Caci cerul cel dintai si pamantul cel dintai au trecut; si marea nu mai este.
2. Si am vazut cetatea sfanta, noul Ierusalim, pogorandu-se din cer de la Dumnezeu, gatita ca o mireasa, impodobita pentru mirele ei.
3. Si am auzit, din tron, un glas puternic care zicea: Iata, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii si El va salaslui cu ei si ei vor fi poporul Lui si insusi Dumnezeu va fi cu ei.
4. Si va sterge orice lacrima din ochii lor si moarte nu va mai fi; nici plangere, nici strigat, nici durere nu vor mai fi, caci cele dintai au trecut.
5. Si Cel ce sedea pe tron a grait: Iata, noi le facem pe toate. Si a zis: Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezare si adevarate.
6. Si iar mi-a zis: Facutu-s-a! Eu sunt Alfa si Omega, inceputul si sfarsitul. Celui ce inseteaza ii voi da sa bea, in dar, din izvorul apei vietii.
7. Cel ce va birui va mosteni acestea si-i voi fi lui Dumnezeu si el Imi va fi Mie fiu
8. Iar partea celor fricosi si necredinciosi si spurcati si ucigasi si desfranati si fermecatori si inchinatori de idoli si a tuturor celor mincinosi este in iezerul care arde, cu foc si cu pucioasa, care este moartea a doua.
9. Si a venit unul din cei sapte ingeri, care aveau cele sapte cupe pline cu cele din urma sapte pedepse, si a grait catre mine zicand: Vino sa-ti arat pe mireasa, femeia Mielului.
10. Si m-a dus pe mine, in duh, intr-un munte mare si inalt si mi-a aratat cetatea cea sfanta, Ierusalimul, pogorandu-se din cer, de la Dumnezeu,
11. Avand slava lui Dumnezeu. Lumina ei era asemenea cu cea a pietrei de mare pret, ca piatra de iaspis, limpede cum e cristalul.
12. Si avea zid mare si inalt si avea douasprezece porti, iar la porti douasprezece ingeri si nume scrise deasupra, care sunt numele celor douasprezece semintii ale fiilor lui Israel.
13. Spre rasarit trei porti si spre miazanoapte trei porti si spre miazazi trei porti si spre apus trei porti.
14. Iar zidul cetatii avea douasprezece pietre de temelie si in ele douasprezece nume, ale celor douasprezece apostoli ai Mielului.
15. Si cel ce vorbea cu mine avea pentru masurat o trestie de aur, ca sa masoare cetatea si portile ei si zidul ei.
16. Si cetatea este in patru colturi si lungimea ei este tot atata cat si latimea. Si a masurat cetatea cu trestia: douasprezece mii de stadii. Lungimea si largimea si inaltimea ei sunt deopotriva.
17. Si a masurat si zidul ei: o suta patruzeci si patru de coti, dupa masura omeneasca, care este si a ingerului.
18. Si zidaria zidului ei este de iaspis, iar cetatea este din aur curat, ca sticla cea curata.
19. Temeliile zidului cetatii sunt impodobite cu tot felul de pietre scumpe: intaia piatra de temelie este de iaspis, a doua din safir, a treia din halcedon, a patra de smarald,
20. A cincea de sardonix, a sasea de sardiu, a saptea de hrisolit, a opta de beril, a noua de topaz, a zecea de hrisopras, a unsprezecea de iachint, a douasprezecea de ametist.
21. Iar cele douasprezece porti sunt douasprezece margaritare; fiecare din porti este dintr-un margaritar. Si piata cetatii este de aur curat, si stravezie ca sticla.
22. Si templu n-am vazut in ea, pentru ca Domnul Dumnezeu, Atottiitorul, si Mielul este templul ei.
23. Si cetatea nu are trebuinta de soare, nici de luna, ca sa o lumineze, caci slava lui Dumnezeu a luminat-o si faclia ei este Mielul.
24. Si neamurile vor umbla in lumina ei, iar imparatii pamantului vor aduce la ea marirea lor.
25. Si portile cetatii nu se vor mai inchide ziua, caci noaptea nu va mai fi acolo.
26. Si vor aduce in ea slava si cinstea neamurilor.
27. Si in cetate nu va intra nimic pangarit si nimeni care e dedat cu spurcaciunea si cu minciuna, ci numai cei scrisi in Cartea vietii Mielului.
CAPITOLUL  22
Raul si pomul vietii. Fericirea vesnica. Ioan este martorul credincios. Fagaduinta si judecata lui Dumnezeu. Venirea lui Hristos.
1. Si mi-a aratat, apoi, raul si apa vietii, limpede cum e cristalul si care izvoraste din tronul lui Dumnezeu si al Mielului,
2. Si in mijlocul pietei din cetate, de o parte si de alta a raului, creste pomul vietii, facand rod de douasprezece ori pe an, in fiecare luna dandu-si rodul; si frunzele pomului sunt spre tamaduirea neamurilor.
3. Nici un blestem nu va mai fi. Si tronul lui Dumnezeu si al Mielului va fi in ea si slugile Lui Ii vor sluji Lui.
4. Si vor vedea fata Lui si numele Lui va fi pe fruntile lor.
5. Si noapte nu va mai fi; si nu au trebuinta de lumina lampii sau de lumina soarelui, pentru ca Domnul Dumnezeu le va fi lor lumina si vor imparati in vecii vecilor.
6. Si ingerul mi-a zis: Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare si adevarate si Domnul, Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimis pe ingerul Sau sa arate robilor Sai cele ce trebuie sa se intample in curand.
7. Si iata vin curand. Fericit cel ce pazeste cuvintele proorociei acestei carti!
8. Si eu, Ioan, sunt cel ce am vazut si am auzit acestea, iar cand am auzit si am vazut, am cazut sa ma inchin inaintea picioarelor ingerului care mi-a aratat acestea.
9. Si el mi-a zis: Vezi sa nu faci aceasta! Caci sunt impreuna-slujitor cu tine si cu fratii tai, proorocii, si cu cei ce pastreaza cuvintele cartii acesteia. Lui Dumnezeu inchina-te!
10. Apoi mi-a zis: Sa nu pecetluiesti cuvintele proorociei acestei carti, caci vremea este aproape.
11. Cine e nedrept, sa nedreptateasca inainte. Cine e spurcat, sa se spurce inca. Cine este drept, sa faca dreptate mai departe. Cine este sfant, sa se sfinteasca inca.
12. Iata, vin curand si plata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia, dupa cum este fapta lui.
13. Eu sunt Alfa si Omega, cel dintai si cel de pe urma, inceputul si sfarsitul.
14. Fericiti cei ce spala vesmintele lor ca sa aiba stapanire peste pomul vietii si prin porti sa intre in cetate!
15. Afara cainii si vrajitorii si desfranatii si ucigasii si inchinatorii de idoli si toti cei ce lucreaza si iubesc minciuna!
16. Eu, Iisus, am trimis pe ingerul Meu ca sa marturiseasca voua acestea, cu privire la Biserici. Eu sunt radacina si odrasla lui David, steaua care straluceste dimineata.
17. Si Duhul si mireasa zic: Vino. Si cel ce aude sa zica: Vino. Si cel insetat sa vina, cel ce doreste sa ia in dar apa vietii.
18. Si eu marturisesc oricui asculta cuvintele proorociei acestei carti: De va mai adauga cineva ceva la ele, Dumnezeu va trimite asupra lui pedepsele ce sunt scrise in cartea aceasta;
19. Iar de va scoate cineva din cuvintele cartii acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vietii si din cetatea sfanta si de la cele scrise in cartea aceasta.
20. Cel ce marturiseste acestea zice: Da, vin curand. Amin! Vino, Doamne Iisuse!
21. Harul Domnului Iisus Hristos, cu voi cu toti! Amin.]]>  
CAPITOLUL 1
Ioan trimite urari de bine la sapte Biserici. In Patmos are cereasca aratare. El vede pe Fiul Omului intre sapte sfesnice, avand in mana dreapta sapte stele.
1. Descoperirea lui Iisus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca sa arate robilor Sai cele ce trebuie sa se petreaca in curand, iar El, prin trimiterea ingerului Sau, a destainuit-o robului Sau Ioan,
2. Care a marturisit cuvantul lui Dumnezeu si marturia lui Iisus Hristos, cate a vazut.
3. Fericit este cel ce citeste si cei ce asculta cuvintele proorociei si pastreaza cele scrise in aceasta! Caci vremea este aproape.
4. Ioan, celor sapte Biserici, care sunt in Asia: Har voua si pace de la Cel ce este si Cel ce era si Cel ce vine si de la cele sapte duhuri, care sunt inaintea scaunului Lui,
5. Si de la Iisus Hristos, Martorul cel credincios, Cel intai nascut din morti, si Domnul imparatilor pamantului. Lui, Care ne iubeste si ne-a dezlegat pe noi din pacatele noastre, prin sangele Sau,
6. Si ne-a facut pe noi imparatie, preoti ai lui Dumnezeu si Tatal Sau, Lui fie slava si puterea, in vecii vecilor. Amin!
7. Iata, El vine cu norii si orice ochi Il va vedea si-L vor vedea si cei ce L-au impuns si se vor jeli, din pricina Lui, toate semintiile pamantului. Asa. Amin.
8. Eu sunt Alfa si Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine, Atottiitorul.
9. Eu Ioan, fratele vostru si impreuna cu voi partas la suferinta si la imparatia si la rabdarea in Iisus, fost-a in insula ce se cheama Patmos, pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia lui Iisus.
10. Am fost in duh in zi de duminica si am auzit, in urma mea, glas mare de trambita,
11. Care zicea: Ceea ce vezi scrie in carte si trimite celor sapte Biserici: la Efes, si la Smirna, si la Pergam, si la Tiatira, si la Sardes, si la Filadelfia, si la Laodiceea.
12. Si m-am intors sa vad al cui este glasul care vorbea cu mine si, intorcandu-ma, am vazut sapte sfesnice de aur.
13. Si in mijlocul sfesnicelor pe Cineva asemenea Fiului Omului, imbracat in vesmant lung pana la picioare si incins pe sub san cu un brau de aur.
14. Capul Lui si parul Lui erau albe ca lana alba si ca zapada, si ochii Lui, ca para focului.
15. Picioarele Lui erau asemenea aramei arse in cuptor, iar glasul Lui era ca un vuiet de ape multe;
16. In mana Lui cea dreapta avea sapte stele; si din gura Lui iesea o sabie ascutita cu doua taisuri, iar fata Lui era ca soarele, cand straluceste in puterea lui.
17. Si cand L-am vazut, am cazut la picioarele Lui ca un mort. Si El a pus mana dreapta peste mine, zicand: Nu te teme! Eu sunt Cel dintai si Cel de pe urma,
18. Si Cel ce sunt viu. Am fost mort, si, iata, sunt viu, in vecii vecilor, si am cheile mortii si ale iadului.
19. Scrie, deci, cele ce ai vazut si cele ce sunt si cele ce au sa fie dupa acestea.
20. Taina celor sapte stele, pe care le-ai vazut in dreapta Mea, si a celor sapte sfesnice de aur este: Cele sapte stele sunt ingerii celor sapte Biserici, iar sfesnicele cele sapte sunt sapte Biserici.
CAPITOLUL  2
Porunca data lui Ioan de Domnul, ca sa scrie ingerilor, adica episcopilor Bisericilor din: Efes, Smirna, Pergam, Tiatira. Poruncile Domnului, lipsurile bisericilor.
1. Scrie ingerului Bisericii din Efes: Acestea zice Cel ce tine cele sapte stele in dreapta Sa, Cel care umbla in mijlocul celor sapte sfesnice de aur:
2. Stiu faptele tale si osteneala ta si rabdarea ta si cum ca nu poti suferi pe cei rai si ai cercat pe cei ce se zic pe sine apostoli si nu sunt si i-ai aflat mincinosi;
3. Si starui in rabdare si ai suferit pentru numele Meu si nu ai obosit.
4. Dar am impotriva ta faptul ca ai parasit dragostea ta cea dintai.
5. Drept aceea, adu-ti aminte de unde ai cazut si te pocaieste si fa faptele de mai inainte; iar de nu, vin la tine curand si voi misca sfesnicul tau din locul lui, daca nu te vei pocai.
6. Ai insa partea buna ca urasti faptele nicolaitilor, pe care le urasc si Eu.
7. Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor: Celui ce va birui ii voi da sa manance din pomul vietii, care este in raiul lui Dumnezeu.
8. Iar ingerului Bisericii din Smirna, scrie-i: Acestea zice Cel dintai si Cel de pe urma, Cel care a murit si a inviat:
9. Stiu necazul tau si saracia ta, dar esti bogat, si hula din partea celor ce zic despre ei insisi ca sunt iudei si nu sunt, ci sinagoga a satanei.
10. Nu te teme de cele ce ai sa patimesti. Ca iata diavolul va sa arunce dintre voi in temnita, ca sa fiti ispititi, si veti avea necaz zece zile. Fii credincios pana la moarte si iti voi da cununa vietii.
11. Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor: Cel ce biruieste nu va fi vatamat de moartea cea de-a doua.
12. Iar ingerului Bisericii din Pergam scrie-i: Acestea zice Cel ce are sabia ascutita de amandoua partile:
13. Stiu unde salasluiesti: unde este scaunul satanei; si tii numele Meu si n-ai tagaduit credinta Mea, in zilele lui Antipa, martorul Meu cel credincios, care a fost ucis la voi, unde locuieste satana.
14. Dar am impotriva ta cateva lucruri, ca ai acolo pe unii care tin invatatura lui Balaam, cel ce invata pe Balac sa puna piatra de poticneala inaintea fiilor lui Israel, ca sa manance care jertfita idolilor si sa se dea desfranarii.
15. Astfel ai si tu pe unii care, de asemenea, tin invatatura nicolaitilor.
16. Pocaieste-te deci, iar de nu, vin la tine curand si voi face cu ei razboi, cu sabia gurii Mele.
17. Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor: Biruitorului ii voi da din mana cea ascunsa si-i voi da lui o pietricica alba si pe pietricica scris un nume nou, pe care nimeni nu-l stie, decat primitorul.
18. Iar ingerului Bisericii din Tiatira scrie-i: Acestea zice Fiul lui Dumnezeu, ai Carui ochi sunt ca para focului si picioarele asemenea aramei stralucitoare:
19. Stiu faptele tale si dragostea si credinta si slujirea si rabdarea ta si stiu ca faptele tale cele de pe urma sunt mai multe decat cele dintai.
20. Dar am impotriva ta faptul ca lasi pe femeia Izabela, care se zice pe sine proorocita, de invata si amageste pe robii Mei, ca sa faca desfranari si sa manance cele jertfite idolilor.
21. Si i-am dat timp sa se pocaiasca si nu voieste sa se pocaiasca de desfranarea ei.
22. Iata, o arunc pe ea bolnava la pat si pe cei ce se desfraneaza cu ea, in mare stramtorare, daca nu se vor pocai de faptele lor.
23. Si pe fiii ei cu moarte ii voi ucide si vor cunoaste toate Bisericile ca Eu sunt Cel care cercetez ranunchii si inimile si voi da voua, fiecaruia, dupa faptele voastre.
24. Iar voua si celorlalti din Tiatira cati nu au invatatura aceasta, ca unii care n-au cunoscut adancurile satanei, dupa cum spun ei, va zic: nu pun peste voi alta greutate.
25. Insa, ceea ce aveti, tineti pana voi veni.
26. Si celui ce biruieste si celui ce pazeste pana la capat faptele Mele, ii voi da lui stapanire peste neamuri.
27. Si le va pastori pe ele cu toiag de fier si ca pe vasele olarului le va sfarama, precum si eu am luat putere de la Tatal Meu.
28. Si-i voi da lui steaua cea de dimineata.
29. Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor.
CAPITOLUL  3
Epistola a cincea catre Biserica din Sardes; a sasea catre Biserica din Filadelfia. Numele noului Ierusalim. Epistola a saptea catre Biserica din Laodiceea.
1. Iar ingerului Bisericii din Sardes scrie-i: Acestea zice Cel ce are cele sapte duhuri ale lui Dumnezeu si cele sapte stele: Stiu faptele tale, ca ai nume, ca traiesti, dar esti mort.
2. Privegheaza si intareste ce a mai ramas si era sa moara. Caci n-am gasit faptele tale depline inaintea Dumnezeului Meu.
3. Drept aceea, adu-ti aminte cum ai primit si ai auzit si pastreaza si te pocaieste. Iar de nu vei priveghea, voi veni ca un fur si nu vei sti in care ceas voi veni asupra ta.
4. Dar ai cativa oameni in Sardes, care nu si-au manjit hainele lor, ci ei vor umbla cu Mine imbracati in vesminte albe, fiindca sunt vrednici.
5. Cel ce biruieste va fi astfel imbracat in vesminte albe si nu voi sterge deloc numele lui din cartea vietii si voi marturisi numele lui inaintea parintelui Meu si inaintea ingerilor Lui.
6. Cel ce are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor.
7. Iar ingerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: Acestea zice Cel Sfant, Cel Adevarat, Cel ce are cheia lui David, Cel ce deschide si nimeni nu va inchide si inchide si nimeni nu va deschide:
8. Stiu faptele tale; iata, am lasat inaintea ta o usa deschisa, pe care nimeni nu poate sa o inchida, fiindca, desi ai putere mica, tu ai pazit cuvantul Meu si nu ai tagaduit numele Meu.
9. Iata, iti dau din sinagoga satanei, dintre cei care se zic pe sine ca sunt iudei si nu sunt, ci mint; iata, ii voi face sa vina si sa se inchine inaintea picioarelor tale si vor cunoaste ca te-am iubit.
10. Pentru ca ai pazit cuvantul rabdarii Mele, si Eu te voi pazi pe tine de ceasul ispitei ce va sa vina peste toata lumea, ca sa incerce pe cei ce locuiesc pe pamant.
11. Vin curand; tine ce ai, ca nimeni sa nu ia cununa ta.
12. Pe cel ce biruieste il voi face stalp in templul Dumnezeului Meu si afara nu va mai iesi si voi scrie pe el numele Dumnezeului Meu si numele cetatii Dumnezeului Meu, - al noului Ierusalim, care se pogoara din cer, de la Dumnezeul Meu - si numele Meu cel nou.
13. Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor.
14. Iar ingerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: Acestea zice Cel ce este Amin, martorul cel credincios si adevarat, inceputul zidirii lui Dumnezeu:
15. Stiu faptele tale; ca nu esti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte!
16. Astfel, fiindca esti caldicel - nici fierbinte, nici rece - am sa te vars din gura Mea.
17. Fiindca tu zici: Sunt bogat si m-am imbogatit si de nimic nu am nevoie! Si nu stii ca tu esti cel ticalos si vrednic de plans, si sarac si orb si gol!
18. Te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur lamurit in foc, ca sa te imbogatesti, si vesminte albe ca sa te imbraci si sa nu se dea pe fata rusinea goliciunii tale, si alifie de ochi ca sa-ti ungi ochii si sa vezi.
19. Eu pe cati ii iubesc ii mustru si ii pedepsesc; sarguieste dar si te pocaieste.
20. Iata, stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine.
21. Celui ce biruieste ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu, precum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui.
22. Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor.
CAPITOLUL  4
Privelistea cereasca. Tronul lui Dumnezeu cu douazeci si patru de batrani si cu patru heruvimi.
1. Dupa acestea, m-am uitat si iata o usa era deschisa in cer si glasul cel dintai - glasul ca de trambita, pe care l-am auzit vorbind cu mine - mi-a zis: Suie-te aici si iti voi arata cele ce trebuie sa fie dupa acestea.
2. Indata am fost in duh; si iata un tron era in cer si pe tron sedea Cineva.
3. Si Cel ce sedea semana la vedere cu piatra de iasp si de sardiu, iar de jur imprejurul tronului era un curcubeu, cu infatisarea smaraldului.
4. Si douazeci si patru de scaune inconjurau tronul si pe scaune douazeci si patru de batrani, sezand, imbracati in haine albe si purtand pe capetele lor cununi de aur.
5. Si din tron ieseau fulgere si glasuri si tunete; si sapte faclii de foc ardeau inaintea tronului, care sunt cele sapte duhuri ale lui Dumnezeu,
6. Si inaintea tronului, ca o mare de sticla, asemenea cu cristalul. Iar in mijlocul tronului si imprejurul tronului patru fiinte, pline de ochi, dinainte si dinapoi.
7. Si fiinta cea dintai era asemenea leului, a doua fiinta asemenea vitelului, a treia fiinta avea fata de om, iar a patra fiinta era asemenea vulturului care zboara.
8. Si cele patru fiinte, avand fiecare din ele cate sase aripi, sunt pline de ochi, de jur imprejur si pe dinauntru, si odihna nu au, ziua si noaptea, zicand: Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Dumnezeu, Atottiitorul, Cel ce era si Cel ce este si Cel ce vine.
9. Si cand cele patru fiinte dadeau slava, cinste si multumita Celui ce sade pe tron, Celui ce este viu in vecii vecilor,
10. Atunci cei douazeci si patru de batrani, cazand inaintea Celui ce sedea pe tron, se inchinau Celui ce este viu in vecii vecilor si aruncau cununile lor inaintea tronului, zicand:
11. Vrednic esti, Doamne si Dumnezeul nostru, sa primesti slava si cinstea si puterea, caci Tu ai zidit toate lucrurile si prin vointa Ta ele erau si s-au facut.
CAPITOLUL  5
Cartea cu sapte peceti este data Mielului. Mielul este laudat cu cantari ceresti.
1. Am vazut apoi, in mana dreapta a Celui ce sedea pe tron, o carte scrisa inauntru si pe dos, pecetluita cu sapte peceti.
2. Si am vazut un inger puternic, care striga cu glas mare: Cine este vrednic sa deschida cartea si sa desfaca toate pecetile ei?
3. Dar nimeni in cer, nici pe pamant, nici sub pamant nu putea sa deschida cartea, nici sa se uite in ea.
4. Si am plans mult, fiindca nimeni n-a fost gasit vrednic sa deschida cartea, nici sa se uite in ea.
5. Si unul dintre batrani mi-a zis: Nu plange. Iata, a biruit leul din semintia lui Iuda, radacina lui David, ca sa deschida cartea si cele sapte peceti ale ei.
6. Si am vazut, la mijloc, intre tron si cele patru fiinte si in mijlocul batranilor, stand un Miel, ca injunghiat, si care avea sapte coarne si sapte ochi, care sunt cele sapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise in tot pamantul.
7. Si a venit si a luat cartea, din dreapta Celui ce sedea pe tron.
8. Si cand a luat cartea, cele patru fiinte si cei douazeci si patru de batrani au cazut inaintea Mielului, avand fiecare alauta si cupe de aur pline cu tamaie care sunt rugaciunile sfintilor.
9. Si cantau o cantare noua, zicand: Vrednic esti sa iei cartea si sa deschizi pecetile ei, fiindca ai fost injunghiat si ai rascumparat lui Dumnezeu, cu sangele Tau, oameni din toata semintia si limba si poporul si neamul;
10. Si I-ai facut Dumnezeului nostru imparatie si preoti, si vor imparati pe pamant.
11. Si am vazut si am auzit glas de ingeri multi, de jur imprejurul tronului si al fiintelor si al batranilor, si era numarul lor zeci de mii de zeci de mii si mii de mii,
12. Zicand cu glas mare: Vrednic este Mielul cel injunghiat ca sa ia puterea si bogatia si intelepciunea si taria si cinstea si slava si binecuvantarea.
13. Si toata faptura care este in cer si pe pamant si sub pamant si in mare si toate cate sunt in acestea le-am auzit, zicand: Celui ce sade pe tron si Mielului fie binecuvantarea si cinstea si slava si puterea, in vecii vecilor!
14. Si cele patru fiinte ziceau: Amin! Iar batranii cazura si se inchinara.
CAPITOLUL  6
Desfacerea celor dintai sase peceti. Imparatii si domnii lumii se ascund in pesteri si in crapaturile stancilor.
1. Si am vazut cand Mielul a deschis pe cea dintai din cele sapte peceti, si am auzit pe una din cele patru fiinte zicand cu glas ca de tunet: Vino si vezi.
2. Si m-am uitat si iata un cal alb si cel care sedea pe el avea un arc; si i s-a dat lui cununa si a pornit ca un biruitor ca sa biruiasca.
3. Si cand a deschis pecetea a doua, am auzit, zicand, pe a doua fiinta: Vino si vezi.
4. Si a iesit alt cal, rosu ca focul; si celui ce sedea pe el i s-a dat sa ia pacea de pe pamant, ca oamenii sa se junghie intre ei; si o sabie mare i s-a dat.
5. Si cand a deschis pecetea a treia, am auzit pe a treia fiinta, zicand: Vino si vezi. Si m-am uitat si iata un cal negru si cel care sedea pe el avea un cantar in mana lui.
6. Si am auzit, in mijlocul celor patru fiinte, ca un glas care zicea: Masura de grau un dinar, si trei masuri de orz un dinar. Dar de untdelemn si de vin sa nu te atingi.
7. Si cand a deschis pecetea a patra, am auzit glasul fiintei a patra, zicand: Vino si vezi.
8. Si m-am uitat si iata un cal galben-vanat si numele celui ce sedea pe el era: Moartea; si iadul se tinea dupa el; si li s-a dat lor putere peste a patra parte a pamantului, ca sa ucida cu sabie si cu foamete, si cu moarte si cu fiarele de pe pamant.
9. Si cand a deschis pecetea a cincea, am vazut, sub jertfelnic, sufletele celor injunghiati pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia pe care au dat-o.
10. Si strigau cu glas mare si ziceau: Pana cand, Stapane sfinte si adevarate, nu vei judeca si nu vei razbuna sangele nostru, fata de cei ce locuiesc pe pamant?
11. Si fiecaruia dintre ei i s-a dat cate un vesmant alb si li s-a spus ca sa stea in tihna, inca putina vreme, pana cand vor implini numarul si cei impreuna-slujitori cu ei si fratii lor, cei ce aveau sa fie omorati ca si ei.
12. Si m-am uitat cand a deschis pecetea a sasea si s-a facut cutremur mare, soarele s-a facut negru ca un sac de par si luna intreaga s-a facut ca sangele,
13. Si stelele cerului au cazut pe pamant, precum smochinul isi leapada smochinele sale verzi, cand este zguduit de vijelie.
14. Iar cerul s-a dat in laturi, ca o carte de piele pe care o faci sul si toti muntii si toate insulele s-au miscat din locurile lor.
15. Si imparatii pamantului si domnii si capeteniile ostilor si bogatii si cei puternici si toti robii si toti slobozii s-au ascuns in pesteri si in stancile muntilor,
16. Strigand muntilor si stancilor: Cadeti peste noi si ne ascundeti pe noi de fata Celui ce sade pe tron si de mania Mielului;
17. Ca a venit ziua cea mare a maniei lor, si cine are putere ca sa stea pe loc?
CAPITOLUL  7
Pecetluirea a o suta si patruzeci si patru de mii din semintia lui Israel.
1. Dupa aceasta am vazut patru ingeri, stand la cele patru unghiuri ale pamantului, tinand cele patru vanturi ale pamantului, ca sa nu sufle vant pe pamant, nici peste mare, nici peste vreun copac.
2. Si am vazut un alt inger care se ridica de la Rasaritul Soarelui si avea pecetea Viului Dumnezeu. Ingerul a strigat cu glas puternic catre cei patru ingeri, carora li s-a dat sa vatame pamantul si marea,
3. Zicand: Nu vatamati pamantul, nici marea, nici copacii, pana ce nu vom pecetlui, pe fruntile lor, pe robii Dumnezeului nostru.
4. Si am auzit numarul celor pecetluiti: o suta patruzeci si patru de mii de pecetluiti, din toate semintiile fiilor lui Israel:
5. Din semintia lui Iuda, douasprezece mii de pecetluiti; din semintia lui Ruben, douasprezece mii; din semintia lui Gad, douasprezece mii;
6. Din semintia lui Aser, douasprezece mii; din semintia lui Neftali, douasprezece mii; din semintia lui Manase, douasprezece mii;
7. Din semintia lui Simeon, douasprezece mii; din semintia lui Levi, douasprezece mii; din semintia lui Isahar, douasprezece mii;
8. Din semintia lui Zabulon, douasprezece mii; din semintia lui Iosif, douasprezece mii; din semintia Veniamin, douasprezece mii de pecetluiti.
9. Dupa acestea, m-am uitat si iata multime multa, pe care nimeni nu putea s-o numere, din tot neamul si semintiile si popoarele si limbile, stand inaintea tronului si inaintea Mielului, imbracati in vesminte albe si avand in mana ramuri de finic.
10. Si multimea striga cu glas mare, zicand: Mantuirea este de la Dumnezeul nostru, Care sade pe tron, si de la Mielul.
11. Si toti ingerii stateau imprejurul tronului batranilor si al celor patru fiinte, si au cazut inaintea tronului pe fetele lor si s-au inchinat lui Dumnezeu,
12. Zicand: Amin! Binecuvantarea si slava si intelepciunea si multumirea si cinstea si puterea si taria fie Dumnezeului nostru, in vecii vecilor. Amin!
13. Iar unul dintre batrani a deschis gura si mi-a zis: Acestia care sunt imbracati in vesminte albe, cine sunt si de unde au venit?
14. Si i-am zis: Doamne, Tu stii. El mi-a raspuns: Acestia sunt cei ce vin din stramtorarea cea mare si si-au spalat vesmintele lor si le-au facut albe in sangele Mielului.
15. Pentru aceea sunt inaintea tronului lui Dumnezeu, si Ii slujesc ziua si noaptea, in templul Lui, si Cel ce sade pe tron ii va adaposti in cortul Sau.
16. Si nu vor mai flamanzi, nici nu vor mai inseta, nici nu va mai cadea soarele peste ei si nici o arsita;
17. Caci Mielul, Cel ce sta in mijlocul tronului, ii va paste pe ei si-i va duce la izvoarele apelor vietii si Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor.
CAPITOLUL  8
A saptea pecete. Sapte ingeri cu sapte trambite.
1. Si cand Mielul a deschis pecetea a saptea, s-a facut tacere in cer, ca la o jumatate de ceas.
2. Si am vazut pe cei sapte ingeri, care stau inaintea lui Dumnezeu si li s-a dat lor sapte trambite.
3. Si a venit un alt inger si a stat la altar, avand cadelnita de aur, si i s-a dat lui tamaie multa, ca s-o aduca impreuna cu rugaciunile tuturor sfintilor, pe altarul de aur dinaintea tronului.
4. Si fumul tamaiei s-a suit, din mana ingerului, inaintea lui Dumnezeu, impreuna cu rugaciunile sfintilor.
5. Si ingerul a luat cadelnita si a umplut-o din focul altarului si a aruncat pe pamant; si s-au pornit tunete si glasuri si fulgere si cutremur.
6. Iar cei sapte ingeri, care aveau cele sapte trambite, s-au gatit ca sa trambiteze.
7. Si a trambitat intaiul inger, si s-a pornit grindina si foc amestecat cu sange si au cazut pe pamant; si a ars din pamant a treia parte, si a ars din copaci a treia parte, iar iarba verde a ars de tot.
8. A trambitat, apoi, al doilea inger, si ca un munte mare arzand in flacari s-a prabusit in mare si a treia parte din mare s-a prefacut in sange;
9. Si a pierit a treia parte din fapturile cu viata in ele, care sunt in mare, si a treia parte din corabii s-a sfaramat.
10. Si a trambitat al treilea inger, si a cazut din cer o stea uriasa, arzand ca o faclie, si a cazut peste izvoarele apelor.
11. Si numele stelei se cheama Absintos. Si a treia parte din ape s-a facut ca pelinul si multi dintre oameni au murit din pricina apelor, pentru ca se facusera amare.
12. Si a trambitat al patrulea inger; si a fost lovita a treia parte din soare, si a treia parte din luna, si a treia parte din stele, ca sa fie intunecata a treia parte a lor si ziua sa-si piarda din lumina a treia parte, si noaptea tot asa.
13. Si am vazut si am auzit un vultur, care zbura spre inaltul cerului si striga cu glas mare: Vai, vai, vai celor ce locuiesc pe pamant, din pricina celorlalte glasuri ale trambitei celor trei ingeri, care sunt gata sa trambiteze!
CAPITOLUL  9
Trambita a cincea si a sasea. Cele ce se intampla dupa ce au sunat. Cei patru ingeri de la Eufrat.
1. Si a trambitat al cincilea inger, si am vazut o stea cazuta din cer pe pamant si i s-a dat cheia fantanii adancului.
2. Si a deschis fantana adancului si fum s-a ridicat din fantana, ca fumul unui cuptor mare, si soarele si vazduhul s-au intunecat de fumul fantanii.
3. Si din fum au iesit lacuste pe pamant si li s-a dat lor putere precum au putere scorpiile pamantului.
4. Si li s-a poruncit sa nu vatame iarba pamantului si nici o verdeata si nici un copac, fara numai pe oamenii care nu au pecetea lui Dumnezeu pe fruntile lor.
5. Si nu li s-a dat ca sa-i omoare, ci ca sa fie chinuiti cinci luni; si chinul lor este la fel cu chinul scorpiei, cand a intepat pe om.
6. Si in zilele acelea vor cauta oamenii moartea si nu o vor afla si vor dori sa moara; moartea insa va fugi de ei.
7. Iar infatisarea lacustelor era asemenea unor cai pregatiti de razboi. Pe capete aveau cununi ca de aur, si fetele lor erau ca niste fete de oameni.
8. Si aveau par ca parul de femei si dintii lor erau ca dintii leilor.
9. Si aveau platose ca platosele de fier, iar vuietul aripilor era la fel cu vuietul unei multimi de care si de cai, care alearga la lupta.
10. Si aveau cozi si bolduri asemenea scorpiilor; si puterea lor e in cozile lor, ca sa vatame pe oameni cinci luni.
11. Si au ca imparat al lor pe ingerul adancului, al carui nume, in evreieste, este Abaddon, iar in elineste are numele Apollion.
12. Intaiul “vai” a trecut; iata vine inca un “vai” si inca unul, dupa acestea.
13. Si a trambitat al saselea inger. Si am auzit un glas, din cele patru cornuri ale altarului de aur, care este inaintea lui Dumnezeu,
14. Zicand catre ingerul al saselea, cel ce avea trambita: Dezleaga pe cei patru ingeri care sunt legati la raul cel mare, Eufratul.
15. Si au fost dezlegati cei patru ingeri, care erau gatiti spre ceasul si ziua si luna si anul acela, ca sa omoare a treia parte din oameni.
16. Si numarul ostilor era de douazeci de mii de ori cate zece mii de calareti, caci am auzit numarul lor.
17. Si asa am vazut, in vedenie, caii si pe cei ce sedeau pe ei, avand platose ca de foc si de iachint si de pucioasa; iar capetele cailor semanau cu capetele leilor si din gurile lor iesea foc si fum si pucioasa.
18. De aceste trei plagi: de focul si de fumul si de pucioasa, care iesea din gurile lor, a fost ucisa a treia parte din oameni.
19. Pentru ca puterea cailor este in gura lor si in cozile lor; caci cozile lor sunt asemenea serpilor, avand capete, si cu acestea vatama.
20. Dar ceilalti oameni care nu au murit de plagile acestea, nu s-au pocait de faptele mainilor lor, ca sa nu se mai inchine idolilor de aur si de argint si de arama si de piatra si de lemn, care nu pot nici sa vada, nici sa auda, nici sa umble.
21. Si nu s-au pocait de uciderile lor, nici de fermecatoriile lor, nici de desfranarea lor, nici de furtisagurile lor.
CAPITOLUL  10
Un inger se arata, tinand in mana o carte deschisa. Porunca lui Ioan sa inghita aceasta carte.
1. Si am vazut alt inger puternic, pogorandu-se din cer, invaluit intr-un nor si pe capul lui era curcubeul, iar fata lui stralucea ca soarele si picioarele lui erau ca niste stalpi de foc,
2. Si in mana avea o carte mica, deschisa. Si a pus piciorul lui cel drept pe mare, iar pe cel stang pe pamant,
3. Si a strigat cu glas puternic, precum racneste leul. Iar cand a strigat, cele sapte tunete au slobozit glasurile lor.
4. Si cand au vorbit cele sapte tunete, voiam sa scriu, dar am auzit o voce care zicea din cer: Pecetluieste cele ce au spus cele sapte tunete si nu le scrie.
5. Iar ingerul pe care l-am vazut stand pe mare si pe pamant, si-a ridicat mana dreapta catre cer,
6. Si s-a jurat pe Cel ce este viu in vecii vecilor, Care a facut cerul si cele ce sunt in cer si pamantul si cele ce sunt pe pamant si marea si cele ce sunt in mare, ca timp nu va mai fi,
7. Ci, in zilele cand va grai al saptelea inger - cand va fi sa trambiteze - atunci va fi savarsita taina lui Dumnezeu, precum bine a vestit robilor Sai, proorocilor.
8. Iar glasul din cer, pe care-l auzisem, iarasi a vorbit cu mine, zicand: Mergi de ia cartea cea deschisa din mana ingerului, care sta pe mare si pe pamant.
9. Si m-am dus la inger si i-am zis sa-mi dea cartea. Si mi-a raspuns: Ia-o si mananc-o si va amari pantecele tau, dar in gura ta va fi dulce ca mierea.
10. Atunci am luat cartea din mana ingerului si am mancat-o; si era in gura mea dulce ca mierea, dar, dupa ce-am mancat-o pantecele meu s-a amarat.
11. Si apoi mi-a zis: Tu trebuie sa proorocesti, inca o data, la popoare si la neamuri si la limbi si la multi imparati.
CAPITOLUL  11
Masurarea templului. Doi martori ucisi de fiara inviaza si se inalta la cer. Trambita a saptea. Cantarea. Templul lui Dumnezeu in cer.
1. Apoi mi-au dat o trestie, asemenea unui toiag, zicand: Scoala-te si masoara templul lui Dumnezeu si altarul si pe cei ce se inchina in el.
2. Iar curtea cea din afara a templului, scoate-o din socoteala si n-o masura, pentru ca a fost data neamurilor, care vor calca in picioare cetatea sfanta patruzeci si doua de luni.
3. Si voi da putere celor doi martori ai mei si vor prooroci, imbracati in sac, o mie doua sute si saizeci de zile.
4. Acestia sunt cei doi maslini si cele doua sfesnice care stau inaintea Domnului pamantului.
5. Si daca voieste cineva sa-i vatame, foc iese din gura lor si mistuieste pe vrajmasii lor; si daca ar voi cineva sa-i vatame, acela trebuie ucis.
6. Acestia au putere sa inchida cerul, ca ploaia sa nu ploua in zilele proorociei lor, si putere au peste ape sa le schimbe in sange si sa bata pamantul cu orice fel de urgie, ori de cate ori vor voi.
7. Iar cand vor ispravi cu marturia lor, fiara care se ridica din adanc va face razboi cu ei, si-i va birui si-i va omori.
8. Si trupurile lor vor zacea pe ulitele cetatii celei mari, care se cheama, duhovniceste, Sodoma si Egipt, unde a fost rastignit si Domnul lor.
9. Si din popoare, din semintii, din limbi si din neamuri vor privi la trupurile lor trei zile si jumatate si nu vor ingadui ca ele sa fie puse in mormant.
10. Iar locuitorii de pe pamant se vor bucura de moartea lor si vor fi in veselie si isi vor trimite daruri unul altuia, pentru ca acesti doi prooroci au chinuit pe locuitorii de pe pamant.
11. Si dupa cele trei zile si jumatate, duh de viata de la Dumnezeu a intrat in ei si s-au ridicat pe picioarele lor si frica mare a cazut peste cei ce se uitau la ei.
12. Si din cer au auzit glas puternic, zicandu-le: Suiti-va aici! Si s-au suit la cer, in nori, si au privit la ei dusmanii lor.
13. Si in ceasul acela s-a facut cutremur mare si a zecea parte din cetate s-a prabusit si au pierit in cutremur sapte mii de oameni, iar ceilalti s-au infricosat si au dat slava Dumnezeului cerului.
14. Al doilea “vai” a trecut; al treilea “vai”, iata, vine degraba.
15. Si a trambitat al saptelea inger si s-au pornit, in cer, glasuri puternice care ziceau: Imparatia lumii a ajuns a Domnului nostru si a Hristosului Sau si va imparati in vecii vecilor.
16. Si cei douazeci si patru de batrani, care sed inaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor, au cazut cu fetele la pamant si s-au inchinat lui Dumnezeu,
17. Zicand: Multumim Tie, Doamne Dumnezeule, Atottiitorule, Cel ce esti si Cel ce erai si Cel ce vii, ca ai luat puterea Ta cea mare si imparatesti.
18. Si neamurile s-au maniat, dar a venit mania Ta si vremea celor morti, ca sa fie judecati, si sa rasplatesti pe robii Tai, pe prooroci si pe sfinti si pe cei ce se tem de numele Tau, pe cei mici si pe cei mari, si sa pierzi pe cei ce prapadesc pamantul.
19. Si s-a deschis templul lui Dumnezeu, cel din cer, si s-a vazut in templul Lui chivotul legamantului Sau, si au fost fulgere si vuiete si tunete si cutremur si grindina mare.
CAPITOLUL  12
Femeia care naste si balaurul. Balaurul, biruit de Mihail, urmareste pe femeie si pe cei din samanta ei.
1. Si s-a aratat din cer un semn mare: o femeie invesmantata cu soarele si luna era sub picioarele ei si pe cap purta cununa din douasprezece stele.
2. Si era insarcinata si striga, chinuindu-se si muncindu-se ca sa nasca.
3. Si alt semn s-a aratat in cer: iata un balaur mare, rosu, avand sapte capete si zece coarne, si pe capetele lui, sapte cununi imparatesti.
4. Iar coada lui tara a treia parte din stelele cerului si le-a aruncat pe pamant. Si balaurul statu inaintea femeii, care era sa nasca, pentru ca sa inghita copilul, cand se va naste.
5. Si a nascut un copil de parte barbateasca, care avea sa pastoreasca toate neamurile cu toiag de fier. Si copilul ei fu rapit la Dumnezeu si la tronul Lui,
6. Iar femeia a fugit in pustie, unde are loc gatit de Dumnezeu, ca sa o hraneasca pe ea, acolo, o mie doua sute si saizeci de zile.
7. Si s-a facut razboi in cer: Mihail si ingerii lui au pornit razboi cu balaurul. Si se razboia si balaurul si ingerii lui.
8. Si n-a izbutit el, nici nu s-a mai gasit pentru ei loc in cer.
9. Si a fost aruncat balaurul cel mare, sarpele de demult, care se cheama diavol si satana, cel ce inseala pe toata lumea, aruncat a fost pe pamant si ingerii lui au fost aruncati cu el.
10. Si am auzit glas mare, in cer, zicand: Acum s-a facut mantuirea si puterea si imparatia Dumnezeului nostru si stapanirea Hristosului Sau, caci aruncat a fost parasul fratilor nostri, cel ce ii para pe ei inaintea Dumnezeului nostru, ziua si noaptea.
11. Si ei l-au biruit prin sangele Mielului si prin cuvantul marturiei lor si nu si-au iubit sufletul lor, pana la moarte.
12. Pentru aceasta, bucurati-va ceruri si cei ce locuiti in ele. Vai voua, pamantule si mare, fiindca diavolul a coborat la voi avand manie mare, caci stie ca timpul lui e scurt.
13. Iar cand a vazut balaurul ca a fost aruncat pe pamant, a prigonit pe femeia care nascuse pruncul.
14. Si femeii i s-au dat cele doua aripi ale marelui vultur, ca sa zboare in pustie, la locul ei, unde e hranita acolo o vreme si vremuri si jumatate de vreme, departe de fata sarpelui.
15. Si sarpele a aruncat din gura lui, dupa femeie, apa ca un rau ca s-o ia apa.
16. Si pamantul i-a venit femeii intr-ajutor, caci pamantul si-a deschis gura sa si a inghitit raul pe care-l aruncase balaurul, din gura.
17. Si balaurul s-a aprins de manie asupra femeii si a pornit sa faca razboi cu ceilalti din semintia ei, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si tin marturia lui Iisus.
18. Si a stat pe nisipul marii.
CAPITOLUL  13
Fiara, care se ridica din mare, defaimeaza pe Dumnezeu si da razboi sfintilor. O alta fiara, proorocul mincinos, se ridica din pamant. Numele celei dintai: 666.
1. Si am vazut ridicandu-se din mare o fiara, care avea zece coarne si sapte capete si pe coarnele ei zece cununi imparatesti si pe capetele ei: nume de hula.
2. Si fiara pe care am vazut-o era asemenea leopardului, picioarele ei erau ca ale ursului, iar gura ei ca o gura de leu. Si balaurul i-a dat ei puterea lui si scaunul lui si stapanire mare.
3. Si unul din capetele fiarei era ca injunghiat de moarte, dar rana ei cea de moarte fu vindecata si tot pamantul s-a minunat mergand dupa fiara.
4. Si s-au inchinat balaurului, fiindca i-a dat fiarei stapanirea; si s-au inchinat fiarei, zicand: Cine este asemenea fiarei si cine poate sa se lupte cu ea?
5. Si i s-a dat ei gura sa graiasca semetii si hule si i s-a dat putere sa lucreze timp de patruzeci si doua de luni.
6. Si si-a deschis gura sa spre hula lui Dumnezeu, ca sa huleasca numele Lui si cortul Lui si pe cei ce locuiesc in cer.
7. Si i s-a dat sa faca razboi cu sfintii si sa-i biruiasca si i s-a dat ei stapanire peste toata semintia si poporul si limba si neamul.
8. Si i se vor inchina ei toti cei ce locuiesc pe pamant, ale caror nume nu sunt scrise, de la intemeierea lumii, in cartea vietii Mielului celui injunghiat.
9. Daca are cineva urechi - sa auda!
10. Cine duce in robie de robie are parte; cine cu sabia va ucide trebuie sa fie ucis de sabie. Aici este rabdarea si credinta sfintilor.
11. Si am vazut o alta fiara, ridicandu-se din pamant, si avea doua coarne asemenea mielului, dar graia ca un balaur
12. Si toata stapanirea celei dintai fiare ea o pune in lucrare, in fata ei. Si face pamantul si pe locuitorii de pe el sa se inchine fiarei celei dintai, a carei rana de moarte fusese vindecata.
13. Si face semne mari, incat si foc face sa se pogoare din cer, pe pamant, inaintea oamenilor,
14. Si amageste pe cei ce locuiesc pe pamant prin semnele ce i s-au dat sa faca inaintea fiarei, zicand celor ce locuiesc pe pamant sa faca un chip fiarei care a fost ranita cu sabia si a ramas in viata.
15. Si i s-a dat ei sa insufle duh chipului fiarei, ca chipul fiarei sa si graiasca si sa omoare pe toti cati nu se vor inchina chipului fiarei.
16. Si ea ii sileste pe toti, pe cei mici si pe cei mari, si pe cei bogati si pe cei saraci, si pe cei slobozi si pe cei robi, ca sa-si puna semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte.
17. Incat nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, decat numai cel ce are semnul, adica numele fiarei, sau numarul numelui fiarei.
18. Aici este intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei; caci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase.
CAPITOLUL  14
Mielul si cei rascumparati salasluiesc in Sion. Trei ingeri vestesc judecatile lui Dumnezeu. Secerisul si culesul viei.
1. Si m-am uitat si iata Mielul statea pe muntele Sion si cu El o suta patruzeci si patru de mii, care aveau numele Lui si numele Tatalui Lui, scris pe fruntile lor.
2. Atunci am auzit un glas din cer, ca un vuiet de ape multe si ca bubuitul unui tunet puternic, iar glasul pe care l-am auzit ca glasul celor ce canta cu alautele lor.
3. Si cantau o cantare noua, inaintea tronului si inaintea celor patru fiinte si inaintea batranilor; si nimeni nu putea sa invete cantarea decat numai cei o suta patruzeci si patru de mii, care fusesera rascumparati de pe pamant.
4. Acestia sunt care nu s-au intinat cu femei, caci sunt feciorelnici. Acestia sunt care merg dupa Miel ori unde se va duce. Acestia au fost rascumparati dintre oameni, parga lui Dumnezeu si Mielului.
5. Iar in gura lor nu s-a aflat minciuna, fiindca sunt fara prihana.
6. Si am vazut apoi alt inger, care zbura prin mijlocul cerului, avand sa binevesteasca Evanghelia vesnica celor ce locuiesc pe pamant si la tot neamul si semintia si limba si poporul,
7. Zicand cu glas puternic: Temeti-va de Dumnezeu si dati Lui slava, ca a venit ceasul judecatii Lui, si va inchinati Celui ce a facut cerul si pamantul si marea si izvoarele apelor.
8. Si un al doilea inger a venit, zicand: A cazut, a cazut Babilonul, cetatea cea mare, care a adapat toate neamurile din vinul furiei desfranarii sale.
9. Si al treilea inger a venit dupa ei, strigand cu glas puternic: Cine se inchina fiarei si chipului ei si primeste semnul ei pe fruntea lui, sau pe mana lui,
10. Va bea si el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, in potirul maniei Sale, si se va chinui in foc si in pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului.
11. Si fumul chinului lor se siue in vecii vecilor. Si nu au odihna nici ziua nici noaptea cei ce se inchina fiarei si chipului ei si oricine primeste semnul numelui ei.
12. Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus.
13. Si am auzit un glas din cer, zicand: Scrie: Fericiti cei morti, cei ce acum mor intru Domnul! Da, graieste Duhul, odihneasca-se de ostenelile lor, caci faptele lor vin cu ei,
14. Si am privit si iata un nor alb si Cel ce sedea pe nor era asemenea Fiului Omului, avand pe cap cununa de aur si in mana secera ascutita.
15. Si iata un alt inger a iesit din templu, strigand cu glas mare Celui ce sedea pe nor: Trimite secera si secera, ca a venit ceasul de secerat, fiindca s-a copt secerisul pamantului.
16. Si Cel ce sedea pe nor a aruncat pe pamant secera lui si pamantul a fost secerat.
17. Si un alt inger a iesit din templul cel ceresc, avand si el un cutitas ascutit.
18. Si inca un inger a iesit din altar, avand putere asupra focului, si a strigat cu glas mare celui care avea cutitasul ascutit, zicand: Trimite cutitasul tau cel ascutit si culege ciorchinii viei pamantului, caci s-au copt.
19. Si ingerul a aruncat, pe pamant, cutitasul lui si a cules via pamantului si strugurii i-a aruncat in teascul cel mare al maniei lui Dumnezeu.
20. Si teascul a fost calcat afara din cetate si a iesit sange din teasc, pana la zabalele cailor, pe o intindere de o mie sase sute de stadii.
CAPITOLUL  15
Cantarea biruitorilor fiarei. Sapte ingeri cu sapte cupe ale maniei.
1. Am vazut, apoi, in cer, alt semn, mare si minunat: sapte ingeri avand sapte pedepse - cele de pe urma - caci cu ele s-a sfarsit mania lui Dumnezeu.
2. Si am vazut ca o mare de cristal, amestecata cu foc, si pe biruitorii fiarei si ai chipului ei si ai numarului numelui ei, stand in picioare pe marea de cristal si avand alautele lui Dumnezeu.
3. Si ei cantau cantarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, si cantarea Mielului, zicand: Mari si minunate sunt lucrurile Tale, Doamne Dumnezeule, Atottiitorule! Drepte si adevarate sunt caile Tale, Imparate al neamurilor!
4. Cine nu se va teme de Tine, Doamne, si nu va slavi numele Tau? Ca tu singur esti sfant si toate neamurile vor veni si se vor inchina inaintea Ta, pentru ca judecatile Tale s-au facut cunoscute.
5. Si dupa aceasta, m-am uitat si s-a deschis templul cortului marturiei din cer.
6. Si au iesit din templu cei sapte ingeri cu cele sapte pedepse, imbracati in vesmant de in curat, luminos, si incinsi, pe la piept, cu cingatori de aur.
7. Si una din cele patru fapturi dadu celor sapte ingeri cele sapte cupe de aur pline de mania lui Dumnezeu, Cel ce este viu in vecii vecilor.
8. Iar templul se umplu de fum, din slava lui Dumnezeu si din puterea Lui, si nimeni nu putea sa intre in templu, pana ce se vor sfarsi cele sapte urgii ale celor sapte ingeri.
CAPITOLUL  16
Varsarea celor sapte cupe ale maniei si cele sapte urgii ce vin asupra pamantului.
1. Si am auzit glas mare, din templu, zicand celor sapte ingeri: Duceti-va si varsati pe pamant cele sapte cupe ale maniei lui Dumnezeu.
2. Si s-a dus cel dintai si a varsat cupa lui pe pamant. Si o buba rea si ucigatoare s-a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei si care se inchinau chipului fiarei.
3. Si al doilea inger a varsat cupa lui in mare, si marea s-a prefacut in sange ca de mort, si orice suflare de viata a murit, din cele ce sunt in mare.
4. Iar cel de al treilea a varsat cupa lui in rauri si in izvoarele apelor si s-au prefacut in sange.
5. Si am auzit pe ingerul apelor, zicand: Drept esti Tu, Cel ce esti si Cel ce erai, Cel Sfant, ca ai judecat acestea:
6. Fiindca au varsat sangele sfintilor si al proorocilor, tot sange le-ai dat sa bea. Vrednici sunt!
7. Si am auzit din altar, graind: Da, Doamne Dumnezeule, Atottiitorule, adevarate si drepte sunt judecatile Tale!
8. Si al patrulea inger a varsat cupa lui in soare si i s-a dat sa dogoreasca pe oameni cu focul lui.
9. Si oamenii au fost dogoriti cu mare arsita si au hulit numele lui Dumnezeu, Care are putere peste urgiile acestea, si nu s-au pocait ca sa-I dea slava.
10. Si al cincilea inger a varsat cupa lui pe scaunul fiarei si in imparatia ei s-a facut intuneric si oamenii isi muscau limbile de durere.
11. Si au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor si a bubelor lor, dar de faptele lor nu s-au pocait.
12. Si al saselea inger a varsat cupa lui in raul cel mare Eufrat si apele lui au secat, ca sa fie gatita calea imparatilor de la Rasaritul Soarelui.
13. Si am vazut iesind din gura balaurului si din gura fiarei si din gura proorocului celui mincinos trei duhuri necurate ca niste broaste.
14. Caci sunt duhuri diavolesti, facatoare de semne si care se duc la imparatii lumii intregi, sa-i adune la razboiul zilei celei mari a lui Dumnezeu, Atottiitorul.
15. Iata, vin ca un fur. Fericit este cel ce privegheaza si pastreaza vesmintele sale, ca sa nu umble gol si sa se vada rusinea lui!
16. Si i-au strans la locul ce se cheama evreieste Harmaghedon.
17. Si al saptelea inger a varsat cupa lui in vazduh si glas mare a iesit din templul cerului, de la tron, strigand: S-a facut!
18. Si s-au pornit fulgere si vuiete si tunete si s-a facut cutremur mare, asa cum nu a fost, de cand este omul pe pamant, un cutremur atat de puternic.
19. Si cetatea cea mare s-a rupt in trei parti si cetatile neamurilor s-au prabusit, si Babilonul cel mare a fost pomenit inaintea lui Dumnezeu, ca sa-i dea paharul vinului aprinderii maniei Lui.
20. Si toate insulele pierira si muntii nu se mai aflara.
21. Si grindina mare, cat talantul, se pravali din cer peste oameni. Si oamenii hulira pe Dumnezeu, din pricina pedepsei cu grindina, caci urgia ei era foarte mare.
CAPITOLUL  17
Desfranata cea mare, numita Babilonul, umbla beata de sange ca o fiara cu sapte capete si cu zece coarne.
1. Si a venit unul din cei sapte ingeri, care aveau cele sapte cupe, si a grait catre mine, zicand: Vino sa-ti arat judecata desfranatei celei mari, care sade pe ape multe,
2. Cu care s-au desfranat imparatii pamantului si cei ce locuiesc pe pamant s-au imbatat de vinul desfranarii ei.
3. Si m-a dus, in duh, in pustie. Si am vazut o femeie sezand pe o fiara rosie, plina de nume de hula, avand sapte capete si zece coarne.
4. Si femeia era imbracata in purpura si in stofa stacojie si impodobita cu aur si cu pietre scumpe si cu margaritare, avand in mana un pahar de aur, plin de uraciunile si de necuratiile desfranarii ei.
5. Iar pe fruntea ei scris nume tainic: Babilonul cel mare, mama desfranatelor si a uraciunilor pamantului.
6. Si am vazut o femeie, beata de sangele sfintilor si de sangele mucenicilor lui Iisus, si vazand-o, m-am mirat cu mirare mare.
7. Si ingerul mi-a zis: De ce te miri? Eu iti voi spune taina femeii si a fiarei care o poarta si care are cele sapte capete si cele zece coarne.
8. Fiara pe care ai vazut-o era si nu este si va sa se ridice din adanc si sa mearga spre pieire. Si se vor mira cei ce locuiesc pe pamant ale caror nume nu sunt scrise de la intemeierea lumii in cartea vietii, vazand pe fiara ca era si nu este, dar se va arata.
9. Aici trebuie minte care are intelepciune. Cele sapte capete sunt sapte munti deasupra carora sade femeia.
10. Dar sunt si sapte imparati: cinci au cazut, unul mai este, celalalt inca nu a venit, iar cand va veni are de stat putina vreme.
11. Si fiara care era si nu mai este - este al optulea imparat si este dintre cei sapte si merge spre pieire.
12. Si cele zece coarne pe care le-ai vazut sunt zece imparati, care inca n-au luat imparatia, dar care vor lua stapanire de imparati, un ceas, impreuna cu fiara.
13. Acestia au un singur cuget si puterea si stapanirea lor o dau fiarei.
14. Ei vor porni razboi impotriva Mielului, dar Mielul ii va birui, pentru ca este Domnul domnilor si Imparatul imparatilor si vor birui si cei impreuna cu El - chemati si alesi si credinciosi.
15. Si mi-a zis: Apele pe care le-ai vazut si deasupra carora sade desfranata, sunt popoare si gloate si neamuri si limbi.
16. Si cele zece coarne pe care le-ai vazut si fiara vor uri pe desfranata si o vor face pustie si goala si carnea ei o vor manca si pe ea o vor arde in foc.
17. Caci Dumnezeu a pus in inimile lor sa faca voia Lui si sa se intalneasca intr-un gand si sa dea fiarei imparatia lor, pana se vor implini cuvintele lui Dumnezeu.
18. Iar femeia pe care ai vazut-o este cetatea cea mare care are stapanire peste imparatii pamantului.
CAPITOLUL  18
Vestea caderii Babilonului. Poporul Domnului sa iasa din cetate! Cei care se intristeaza si cei care se bucura de caderea ei.
1. Dupa acestea, am vazut un alt inger, pogorandu-se din cer, avand putere mare, si pamantul s-a luminat de slava lui,
2. Si a strigat cu glas puternic si a zis: A cazut! A cazut Babilonul cel mare si a ajuns locas demonilor, inchisoare tuturor duhurilor necurate, si inchisoare tuturor pasarilor spurcate si urate.
3. Pentru ca din vinul aprinderii desfranarii ei au baut toate neamurile si imparatii pamantului s-au desfranat cu ea si negutatorii lumii din multimea desfatarilor ei s-au imbogatit.
4. Si am auzit un alt glas din cer, zicand: Iesiti din ea, poporul meu, ca sa nu va faceti partasi la pacatele ei si sa nu fiti loviti de pedepsele sortite ei;
5. Fiindca pacatele ei au ajuns pana la cer si Dumnezeu Si-a adus aminte de nedreptatile ei.
6. Dati-i inapoi, precum v-a dat si ea si, dupa faptele ei, cu masura indoita, indoit masurati-i; in paharul in care v-a turnat, turnati-i de doua ori.
7. Pe cat s-a marit pe sine si a fost in desfatari, tot pe atata dati-i chin si plangere. Fiindca in inima ei zice: Sed ca imparateasa si vaduva nu sunt si jale nu voi vedea nicidecum!
8. Pentru aceea intr-o singura zi vor veni pedepsele peste ea: moarte si tanguire si foamete si focul va arde-o de tot, caci puternic este Domnul Dumnezeu, Cel ce o judeca.
9. Iar imparatii pamantului, care s-au desfranat cu ea si s-au dezmierdat cu ea, se vor jeli si se vor bate in piept pentru ea, cand vor vedea fumul focului in care arde,
10. Stand departe de frica chipurilor ei, si zicand: Vai! Vai! Cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea tare, ca intr-un ceas a venit judecata ta!
11. Si negutatorii lumii plang si se tanguiesc asupra ei, caci nimeni nu mai cumpara marfa lor,
12. Marfa de aur si de argint, pietre pretioase si margaritare, vison si porfira, matase si stofa stacojie, tot felul de lemn bine mirositor si tot felul de lucruri de fildes, de lemn de mare pret si marfa de arama si de fier si de marmura,
13. Si scortisoara si balsam si mirodenii si mir si tamaie si vin si untdelemn si faina de grau curat si grau si vite si oi si cai si carute si trupuri si suflete de oameni.
14. Si roadele cele dorite de sufletul tau s-au dus de la tine si toate cele grase si stralucite au pierit de la tine si niciodata nu le vor mai gasi.
15. Iar negutatorii de aceste lucruri, care s-au imbogatit de pe urma ei, vor sta departe, de frica chinurilor ei, plangand si tanguindu-se,
16. Si zicand: Vai! Vai! Cetatea cea mare, cea invesmantata in vison si in porfira si in stofa stacojie si impodobita cu aur si cu pietre scumpe si cu margaritare! Ca intr-un ceas s-a pustiit atata bogatie!
17. Si toti carmacii si toti cei ce plutesc pe mare si corabierii si toti cati lucreaza pe mare stateau departe,
18. Si strigau, uitandu-se la fumul focului in care ardea, zicand: Care cetate era asemenea cu cetatea cea mare!
19. Si isi puneau tarana pe capetele lor si strigau plangand si tanguindu-se si zicand: Vai! Vai! Cetatea cea mare, in care s-au imbogatit din comorile ei toti cei ce tin corabii pe mare, ca intr-un ceas s-a pustiit!
20. Veseleste-te de ea, cerule si voi sfintilor, si voi apostolilor, si voi proorocilor, pentru ca Dumnezeu a pronuntat judecata voastra asupra ei.
21. Si un inger puternic a ridicat o piatra, mare cat o piatra de moara, si a aruncat-o in mare, zicand: Cu astfel de repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, si nu se va mai afla.
22. Si glasul celor ce canta din chitara si din gura si din flaut si din trambita nu se va mai auzi de acum in tine si nici un mestesugar de orice fel de mestesug nu se va mai afla in tine si huruit de mori nu se va mai auzi in tine niciodata!
23. Si niciodata lumina de lampa nu se va mai ivi in tine; si glasul de mire si mireasa nu se vor mai auzi in tine niciodata, pentru ca negutatorii tai erau stapanitorii lumii si pentru ca toate neamurile s-au ratacit cu fermecatoria ta.
24. Si s-a gasit in ea sange de prooroci si de sfinti si sangele tuturor celor injunghiati pe pamant.
CAPITOLUL  19
Hristos biruieste fiara.
1. Dupa acestea, am auzit, in cer, ca un glas puternic de multime multa zicand: Aliluia! Mantuirea si slava si puterea sunt ale Dumnezeului nostru!
2. Pentru ca adevarate si drepte sunt judecatile Lui! Pentru ca a judecat pe desfranata cea mare, care a stricat pamantul cu desfranarea ei, si a razbunat sangele robilor Sai, din mana ei!
3. Si a doua oara au zis: Aliluia! Si fumul focului in care arde ea se ridica in vecii vecilor.
4. Iar cei douazeci si patru de batrani si cele patru fiinte au cazut si s-au inchinat lui Dumnezeu, Cel ce sade pe tron, zicand: Amin! Aliluia!
5. Si un glas a iesit din tron, zicand: Laudati pe Dumnezeul nostru toate slugile Lui, cei ce va temeti de El, mici si mari.
6. Si am auzit ca un glas de multime multa si ca un vuiet de ape multe si ca un bubuit de tunete puternice, zicand: Aliluia! pentru ca Domnul Dumnezeul nostru, Atottiitorul, imparateste.
7. Sa ne bucuram si sa ne veselim si sa-I dam slava, caci a venit nunta Mielului si mireasa Lui s-a pregatit,
8. Si i s-a dat ei sa se invesmanteze cu vison curat, luminos, caci visonul sunt faptele cele drepte ale sfintilor.
9. Si mi-a zis: Scrie: Fericiti cei chemati la cina nuntii Mielului! Si mi-a zis: Acestea sunt adevaratele cuvinte ale lui Dumnezeu.
10. Si am cazut inaintea picioarelor lui, ca sa ma inchin lui. Si el mi-a zis: Vezi sa nu faci aceasta! Sunt impreuna-slujitor cu tine si cu fratii tai, care au marturia lui Iisus. Lui Dumnezeu inchina-te, caci marturia lui Iisus este duhul proorociei.
11. Si am vazut cerul deschis si iata un cal alb, si Cel ce sedea pe el se numeste Credincios si Adevarat si judeca si se razboieste intru dreptate.
12. Iar ochii Lui sunt ca para focului si pe capul Lui sunt cununi multe si are nume scris pe care nimeni nu-l intelege decat numai El.
13. Si este imbracat in vesmant stropit cu sange si numele Lui se cheama: Cuvantul lui Dumnezeu.
14. Si ostile din cer veneau dupa El, calare pe cai albi, purtand vesminte de vison alb, curat.
15. Iar din gura Lui iesea sabie ascutita, ca sa loveasca neamurile cu ea. Si El ii va pastori cu toiag de fier si va calca teascul vinului aprinderii maniei lui Dumnezeu, Atottiitorul.
16. Si pe haina Lui si pe coapsa Lui are nume scris: Imparatul imparatilor si Domnul domnilor.
17. Si am vazut un inger stand in soare; si a strigat cu glas puternic, graind tuturor pasarilor care zboara spre inaltul cerului: Veniti si va adunati la ospatul cel mare al lui Dumnezeu,
18. Ca sa mancati trupuri de imparati si trupuri de capetenii de osti si trupurile celor puternici, si trupurile cailor si ale calaretilor lor, si trupurile tuturor celor slobozi si celor robi, si ale celor mici si celor mari.
19. Si am vazut fiara si pe imparatii pamantului, si ostirile lor adunate, ca sa faca razboi ce Cel ce sade pe cal si cu ostirea Lui.
20. Si fiara a fost rapusa si, cu ea, proorocul cel mincinos, cel ce facea inaintea ei semnele cu care amagea pe cei ce au purtat semnul fiarei si pe cei ce s-au inchinat chipului ei. Amandoi au fost aruncati de vii in iezerul de foc unde arde pucioasa.
21. Iar ceilalti au fost ucisi cu sabia care iese din gura Celui ce sade pe cal, si toate pasarile s-au saturat din trupurile lor.
CAPITOLUL  20
Balaurul este legat. Sfintii se scoala la imparatia de mii de ani. Gog si Magog. Diavolul este prabusit. Judecata de apoi.
1. Si am vazut un inger, pogorandu-se din cer, avand cheia adancului si un lant mare in mana lui.
2. Si a prins pe balaur, sarpele cel vechi, care este diavolul si satana, si l-a legat pe mii de ani,
3. Si l-a aruncat in adanc si l-a inchis si a pecetluit deasupra lui, ca sa nu mai amageasca neamurile, pana ce se vor sfarsi miile de ani. Dupa aceea, trebuie sa fie dezlegat catava vreme.
4. Si am vazut tronuri si celor ce sedeau pe ele li s-a dat sa faca judecata. Si am vazut sufletele celor taiati pentru marturia lui Iisus si pentru cuvantul lui Dumnezeu, care nu s-au inchinat fiarei, nici chipului ei, si nu au primit semnul ei pe fruntea si pe mana lor. Si ei au inviat si au imparatit cu Hristos mii de ani.
5. Iar ceilalti morti nu inviaza pana ce nu se vor sfarsi miile de ani. Aceasta este invierea cea dintai.
6. Fericit si sfant este cel ce are parte de invierea cea dintai. Peste acestia moartea cea de a doua nu are putere, ci vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos si vor imparati cu El mii de ani.
7. Si catre sfarsitul miilor de ani, satana va fi dezlegat din inchisoarea lui,
8. Si va iesi sa amageasca neamurile, care sunt in cele patru unghiuri ale pamantului, pe Gog si pe Magog, si sa le adune la razboi; iar numarul lor este ca nisipul marii.
9. Si s-au suit pe fata pamantului, si au inconjurat tabara sfintilor si cetatea cea iubita. Dar s-a pogorat foc din cer si i-a mistuit.
10. Si diavolul, care-i amagise, a fost aruncat in iezerul de foc si de pucioasa, unde este si fiara si proorocul mincinos, si vor fi chinuiti acolo, zi si noapte, in vecii vecilor.
11. Si am vazut, iar, un tron mare alb si pe Cel ce sedea pe el, iar dinaintea fetei Lui pamantul si cerul au fugit si loc nu s-a mai gasit pentru ele.
12. Si am vazut pe morti, pe cei mari si pe cei mici, stand inaintea tronului si cartile au fost deschise; si o alta carte a fost deschisa, care este cartea vietii; si mortii au fost judecati din cele scrise in carti, potrivit cu faptele lor.
13. Si marea a dat pe mortii cei din ea si moartea si iadul au dat pe mortii lor, si judecati au fost, fiecare dupa faptele sale.
14. Si moartea si iadul au fost aruncate in raul de foc. Aceasta e moartea cea de a doua: iezerul cel de foc.
15. Iar cine n-a fost aflat scris in cartea vietii, a fost aruncat in iezerul de foc.
CAPITOLUL  21
Cerul cel nou. Pamantul cel nou. Noul Ierusalim. Douasprezece porti si douasprezece pietre de temelie. Lumina dumnezeiasca in loc de soare.
1. Si am vazut cer nou si pamant nou. Caci cerul cel dintai si pamantul cel dintai au trecut; si marea nu mai este.
2. Si am vazut cetatea sfanta, noul Ierusalim, pogorandu-se din cer de la Dumnezeu, gatita ca o mireasa, impodobita pentru mirele ei.
3. Si am auzit, din tron, un glas puternic care zicea: Iata, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii si El va salaslui cu ei si ei vor fi poporul Lui si insusi Dumnezeu va fi cu ei.
4. Si va sterge orice lacrima din ochii lor si moarte nu va mai fi; nici plangere, nici strigat, nici durere nu vor mai fi, caci cele dintai au trecut.
5. Si Cel ce sedea pe tron a grait: Iata, noi le facem pe toate. Si a zis: Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezare si adevarate.
6. Si iar mi-a zis: Facutu-s-a! Eu sunt Alfa si Omega, inceputul si sfarsitul. Celui ce inseteaza ii voi da sa bea, in dar, din izvorul apei vietii.
7. Cel ce va birui va mosteni acestea si-i voi fi lui Dumnezeu si el Imi va fi Mie fiu
8. Iar partea celor fricosi si necredinciosi si spurcati si ucigasi si desfranati si fermecatori si inchinatori de idoli si a tuturor celor mincinosi este in iezerul care arde, cu foc si cu pucioasa, care este moartea a doua.
9. Si a venit unul din cei sapte ingeri, care aveau cele sapte cupe pline cu cele din urma sapte pedepse, si a grait catre mine zicand: Vino sa-ti arat pe mireasa, femeia Mielului.
10. Si m-a dus pe mine, in duh, intr-un munte mare si inalt si mi-a aratat cetatea cea sfanta, Ierusalimul, pogorandu-se din cer, de la Dumnezeu,
11. Avand slava lui Dumnezeu. Lumina ei era asemenea cu cea a pietrei de mare pret, ca piatra de iaspis, limpede cum e cristalul.
12. Si avea zid mare si inalt si avea douasprezece porti, iar la porti douasprezece ingeri si nume scrise deasupra, care sunt numele celor douasprezece semintii ale fiilor lui Israel.
13. Spre rasarit trei porti si spre miazanoapte trei porti si spre miazazi trei porti si spre apus trei porti.
14. Iar zidul cetatii avea douasprezece pietre de temelie si in ele douasprezece nume, ale celor douasprezece apostoli ai Mielului.
15. Si cel ce vorbea cu mine avea pentru masurat o trestie de aur, ca sa masoare cetatea si portile ei si zidul ei.
16. Si cetatea este in patru colturi si lungimea ei este tot atata cat si latimea. Si a masurat cetatea cu trestia: douasprezece mii de stadii. Lungimea si largimea si inaltimea ei sunt deopotriva.
17. Si a masurat si zidul ei: o suta patruzeci si patru de coti, dupa masura omeneasca, care este si a ingerului.
18. Si zidaria zidului ei este de iaspis, iar cetatea este din aur curat, ca sticla cea curata.
19. Temeliile zidului cetatii sunt impodobite cu tot felul de pietre scumpe: intaia piatra de temelie este de iaspis, a doua din safir, a treia din halcedon, a patra de smarald,
20. A cincea de sardonix, a sasea de sardiu, a saptea de hrisolit, a opta de beril, a noua de topaz, a zecea de hrisopras, a unsprezecea de iachint, a douasprezecea de ametist.
21. Iar cele douasprezece porti sunt douasprezece margaritare; fiecare din porti este dintr-un margaritar. Si piata cetatii este de aur curat, si stravezie ca sticla.
22. Si templu n-am vazut in ea, pentru ca Domnul Dumnezeu, Atottiitorul, si Mielul este templul ei.
23. Si cetatea nu are trebuinta de soare, nici de luna, ca sa o lumineze, caci slava lui Dumnezeu a luminat-o si faclia ei este Mielul.
24. Si neamurile vor umbla in lumina ei, iar imparatii pamantului vor aduce la ea marirea lor.
25. Si portile cetatii nu se vor mai inchide ziua, caci noaptea nu va mai fi acolo.
26. Si vor aduce in ea slava si cinstea neamurilor.
27. Si in cetate nu va intra nimic pangarit si nimeni care e dedat cu spurcaciunea si cu minciuna, ci numai cei scrisi in Cartea vietii Mielului.
CAPITOLUL  22
Raul si pomul vietii. Fericirea vesnica. Ioan este martorul credincios. Fagaduinta si judecata lui Dumnezeu. Venirea lui Hristos.
1. Si mi-a aratat, apoi, raul si apa vietii, limpede cum e cristalul si care izvoraste din tronul lui Dumnezeu si al Mielului,
2. Si in mijlocul pietei din cetate, de o parte si de alta a raului, creste pomul vietii, facand rod de douasprezece ori pe an, in fiecare luna dandu-si rodul; si frunzele pomului sunt spre tamaduirea neamurilor.
3. Nici un blestem nu va mai fi. Si tronul lui Dumnezeu si al Mielului va fi in ea si slugile Lui Ii vor sluji Lui.
4. Si vor vedea fata Lui si numele Lui va fi pe fruntile lor.
5. Si noapte nu va mai fi; si nu au trebuinta de lumina lampii sau de lumina soarelui, pentru ca Domnul Dumnezeu le va fi lor lumina si vor imparati in vecii vecilor.
6. Si ingerul mi-a zis: Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare si adevarate si Domnul, Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimis pe ingerul Sau sa arate robilor Sai cele ce trebuie sa se intample in curand.
7. Si iata vin curand. Fericit cel ce pazeste cuvintele proorociei acestei carti!
8. Si eu, Ioan, sunt cel ce am vazut si am auzit acestea, iar cand am auzit si am vazut, am cazut sa ma inchin inaintea picioarelor ingerului care mi-a aratat acestea.
9. Si el mi-a zis: Vezi sa nu faci aceasta! Caci sunt impreuna-slujitor cu tine si cu fratii tai, proorocii, si cu cei ce pastreaza cuvintele cartii acesteia. Lui Dumnezeu inchina-te!
10. Apoi mi-a zis: Sa nu pecetluiesti cuvintele proorociei acestei carti, caci vremea este aproape.
11. Cine e nedrept, sa nedreptateasca inainte. Cine e spurcat, sa se spurce inca. Cine este drept, sa faca dreptate mai departe. Cine este sfant, sa se sfinteasca inca.
12. Iata, vin curand si plata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia, dupa cum este fapta lui.
13. Eu sunt Alfa si Omega, cel dintai si cel de pe urma, inceputul si sfarsitul.
14. Fericiti cei ce spala vesmintele lor ca sa aiba stapanire peste pomul vietii si prin porti sa intre in cetate!
15. Afara cainii si vrajitorii si desfranatii si ucigasii si inchinatorii de idoli si toti cei ce lucreaza si iubesc minciuna!
16. Eu, Iisus, am trimis pe ingerul Meu ca sa marturiseasca voua acestea, cu privire la Biserici. Eu sunt radacina si odrasla lui David, steaua care straluceste dimineata.
17. Si Duhul si mireasa zic: Vino. Si cel ce aude sa zica: Vino. Si cel insetat sa vina, cel ce doreste sa ia in dar apa vietii.
18. Si eu marturisesc oricui asculta cuvintele proorociei acestei carti: De va mai adauga cineva ceva la ele, Dumnezeu va trimite asupra lui pedepsele ce sunt scrise in cartea aceasta;
19. Iar de va scoate cineva din cuvintele cartii acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vietii si din cetatea sfanta si de la cele scrise in cartea aceasta.
20. Cel ce marturiseste acestea zice: Da, vin curand. Amin! Vino, Doamne Iisuse!
21. Harul Domnului Iisus Hristos, cu voi cu toti! Amin.]]> http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=27 Sat, 16 Dec 2017 18:23:20 +0000 http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=27 A SFANTULUI APOSTOL IUDA
CAPITOLUL  1
Apostolul indeamna pe cititori sa lupte pentru credinta care s-a dat sfintilor. Pilde de pedeapsa trimisa asupra celor rai: iudeii, ingerii, Sodoma si Gomora. Arhanghelul Mihail si satan. Cuvintele lui Enoh si ale apostolilor.
1. Iuda, rob al lui Iisus Hristos si frate al lui Iacov, celor ce sunt chemati, iubiti in Dumnezeu-Tatal si pastrati pentru Iisus Hristos:
2. Mila voua si pace si iubirea sa se inmulteasca!
3. Iubitilor, punand toata ravna sa va scriu despre mantuirea cea de obste, simtit-am nevoie sa va scriu si sa va indemn ca sa luptati pentru credinta data sfintilor, odata pentru totdeauna.
4. Caci s-au strecurat printre voi unii oameni nelegiuiti, care de mai inainte au fost randuiti spre aceasta osanda, schimband ei harul Dumnezeului nostru in desfranare, si care tagaduiesc pe singurul nostru Stapan si Domn, pe Iisus Hristos.
5. Voiesc dar sa va aduc aminte voua celor ce ati stiut odata toate acestea ca Domnul, dupa ce a izbavit pe poporul Sau din pamantul Egiptului, a pierdut, dupa aceea, pe cei ce n-au crezut.
6. Iar pe ingerii care nu si-au pazit vrednicia, ci au parasit locasul lor, i-a pus la pastrare sub intuneric, in lanturi vesnice, spre judecata zilei celei mari.
7. Tot asa, Sodoma si Gomora si cetatile dimprejurul lor care, in acelasi chip ca acestea, s-au dat la desfranare si au umblat dupa trup strain, stau inainte ca pilda, suferind pedeapsa focului celui vesnic.
8. Asemenea deci si acestia, visand, pangaresc trupul, leapada stapanirea si hulesc maririle (ceresti).
9. Dar Mihail Arhanghelul, cand se impotrivea diavolului, certandu-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a indraznit sa aduca judecata de hula, ci a zis: “Sa te certe pe tine Domnul!”
10. Acestia insa defaima cele ce nu cunosc, iar cele ce, - ca dobitoacele necuvantatoare, - stiu din fire, intr-acestea isi gasesc pieirea.
11. Vai lor! Ca au umblat in calea lui Cain si, pentru plata, s-au dat cu totul in ratacirea lui Balaam si au pierit ca in razvratirea lui Core.
12. Acestia sunt ca niste pete de necuratie la mesele voastre obstesti, ospatand fara sfiala impreuna cu voi, imbuibandu-se pe ei insisi, nori fara apa, purtati de vanturi, pomi tomnatici fara roade, de doua ori uscati si dezradacinati,
13. Valuri salbatice ale marii, care isi spumega rusinea lor, stele ratacitoare, carora intunericul intunericului li se pastreaza in vesnicie.
14. Dar si Enoh, al saptelea de la Adam, a proorocit despre acestia, zicand: Iata, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinti ai Lui,
15. Ca sa faca judecata impotriva tuturor si sa mustre pe toti nelegiuitii de toate faptele nelegiuirii lor, in care au facut faradelege, si de toate cuvintele de ocara pe care ei, pacatosi, netematori de Dumnezeu, le-au rostit impotriva Lui.
16. Acestia sunt cartitori, nemultumiti cu starea lor, umbland dupa poftele lor si gura lor graieste lucruri trufase, desi, pentru folos, dau unor fete mare cinste.
17. Voi, insa, iubitilor, aduceti-va aminte de cuvintele zise mai dinainte de catre apostolii Domnului nostru Iisus Hristos,
18. Ca ei va spuneau: In vremea de pe urma vor fi batjocoritori, umbland potrivit cu poftele lor nelegiuite.
19. Acestia sunt cei ce fac dezbinari, (oameni) firesti, care nu au Duhul.
20. Dar voi, iubitilor, ziditi-va pe voi insiva, intru a voastra prea sfanta credinta, rugandu-va in Duhul Sfant.
21. Paziti-va intru dragostea lui Dumnezeu si asteptati mila Domnului nostru Iisus Hristos, spre viata vesnica.
22. Si pe unii, sovaitori, mustrati-i,
23. Pe altii, smulgandu-i din foc, mantuiti-i; de altii, insa, fie-va mila cu frica, urand si camasa spurcata de pe trupul lor.
24. Iar Celui ce poate sa va pazeasca pe voi de orice cadere si sa va puna inaintea slavei Lui, neprihaniti cu bucurie mare,
25. Singurului Dumnezeu, Mantuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, slava, preamarire, putere si stapanire, mai inainte de tot veacul si acum si intru toti vecii. Amin!]]> A SFANTULUI APOSTOL IUDA
CAPITOLUL  1
Apostolul indeamna pe cititori sa lupte pentru credinta care s-a dat sfintilor. Pilde de pedeapsa trimisa asupra celor rai: iudeii, ingerii, Sodoma si Gomora. Arhanghelul Mihail si satan. Cuvintele lui Enoh si ale apostolilor.
1. Iuda, rob al lui Iisus Hristos si frate al lui Iacov, celor ce sunt chemati, iubiti in Dumnezeu-Tatal si pastrati pentru Iisus Hristos:
2. Mila voua si pace si iubirea sa se inmulteasca!
3. Iubitilor, punand toata ravna sa va scriu despre mantuirea cea de obste, simtit-am nevoie sa va scriu si sa va indemn ca sa luptati pentru credinta data sfintilor, odata pentru totdeauna.
4. Caci s-au strecurat printre voi unii oameni nelegiuiti, care de mai inainte au fost randuiti spre aceasta osanda, schimband ei harul Dumnezeului nostru in desfranare, si care tagaduiesc pe singurul nostru Stapan si Domn, pe Iisus Hristos.
5. Voiesc dar sa va aduc aminte voua celor ce ati stiut odata toate acestea ca Domnul, dupa ce a izbavit pe poporul Sau din pamantul Egiptului, a pierdut, dupa aceea, pe cei ce n-au crezut.
6. Iar pe ingerii care nu si-au pazit vrednicia, ci au parasit locasul lor, i-a pus la pastrare sub intuneric, in lanturi vesnice, spre judecata zilei celei mari.
7. Tot asa, Sodoma si Gomora si cetatile dimprejurul lor care, in acelasi chip ca acestea, s-au dat la desfranare si au umblat dupa trup strain, stau inainte ca pilda, suferind pedeapsa focului celui vesnic.
8. Asemenea deci si acestia, visand, pangaresc trupul, leapada stapanirea si hulesc maririle (ceresti).
9. Dar Mihail Arhanghelul, cand se impotrivea diavolului, certandu-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a indraznit sa aduca judecata de hula, ci a zis: “Sa te certe pe tine Domnul!”
10. Acestia insa defaima cele ce nu cunosc, iar cele ce, - ca dobitoacele necuvantatoare, - stiu din fire, intr-acestea isi gasesc pieirea.
11. Vai lor! Ca au umblat in calea lui Cain si, pentru plata, s-au dat cu totul in ratacirea lui Balaam si au pierit ca in razvratirea lui Core.
12. Acestia sunt ca niste pete de necuratie la mesele voastre obstesti, ospatand fara sfiala impreuna cu voi, imbuibandu-se pe ei insisi, nori fara apa, purtati de vanturi, pomi tomnatici fara roade, de doua ori uscati si dezradacinati,
13. Valuri salbatice ale marii, care isi spumega rusinea lor, stele ratacitoare, carora intunericul intunericului li se pastreaza in vesnicie.
14. Dar si Enoh, al saptelea de la Adam, a proorocit despre acestia, zicand: Iata, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinti ai Lui,
15. Ca sa faca judecata impotriva tuturor si sa mustre pe toti nelegiuitii de toate faptele nelegiuirii lor, in care au facut faradelege, si de toate cuvintele de ocara pe care ei, pacatosi, netematori de Dumnezeu, le-au rostit impotriva Lui.
16. Acestia sunt cartitori, nemultumiti cu starea lor, umbland dupa poftele lor si gura lor graieste lucruri trufase, desi, pentru folos, dau unor fete mare cinste.
17. Voi, insa, iubitilor, aduceti-va aminte de cuvintele zise mai dinainte de catre apostolii Domnului nostru Iisus Hristos,
18. Ca ei va spuneau: In vremea de pe urma vor fi batjocoritori, umbland potrivit cu poftele lor nelegiuite.
19. Acestia sunt cei ce fac dezbinari, (oameni) firesti, care nu au Duhul.
20. Dar voi, iubitilor, ziditi-va pe voi insiva, intru a voastra prea sfanta credinta, rugandu-va in Duhul Sfant.
21. Paziti-va intru dragostea lui Dumnezeu si asteptati mila Domnului nostru Iisus Hristos, spre viata vesnica.
22. Si pe unii, sovaitori, mustrati-i,
23. Pe altii, smulgandu-i din foc, mantuiti-i; de altii, insa, fie-va mila cu frica, urand si camasa spurcata de pe trupul lor.
24. Iar Celui ce poate sa va pazeasca pe voi de orice cadere si sa va puna inaintea slavei Lui, neprihaniti cu bucurie mare,
25. Singurului Dumnezeu, Mantuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, slava, preamarire, putere si stapanire, mai inainte de tot veacul si acum si intru toti vecii. Amin!]]> http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=26 Sat, 16 Dec 2017 18:22:24 +0000 http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=26 A SFANTULUI APOSTOL IOAN
 
CAPITOLUL  1
Gaiu, cel primitor de oameni, e vrednic de lauda. Diotref si Dimitrie.
1. Preotul, catre Gaiu cel iubit, pe care il iubesc intru adevar:
2. Iubitule, ma rog sa ai spor in toate si sa mergi bine cu sanatatea, precum bine mergi cu sufletul.
3. M-am bucurat mult cand au venit fratii si au marturisit despre adevarul tau, asa cum umbli tu intru adevar.
4. Mai mare bucurie decat aceasta nu am, ca sa aud ca fiii mei umbla intru adevar.
5. Iubitule, cu credinta faci oricate faci pentru frati si aceasta pentru straini,
6. Care, in fata Bisericii, au dat marturie despre dragostea ta. Bine vei face sa-i ajuti in calatoria lor, dupa cum se cuvine inaintea lui Dumnezeu.
7. Caci pentru numele lui Hristos au plecat la drum, fara sa ia nimic de la neamuri.
8. Noi, deci, datori suntem sa sprijinim pe unii ca acestia, ca sa fim impreuna-lucratori pentru adevar.
9. Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, care tine sa fie cel dintai intre ei, nu ne primeste.
10. Pentru aceea, cand voi veni, ii voi pomeni de faptele pe care le face, defaimandu-ne cu vorbe urate; si nemultumit fiind cu acestea, nici el nu primeste pe frati, nici pe cei care voiesc sa-i primeasca nu-i lasa, si-i da afara din Biserica.
11. Iubitule, nu urma raul, ci binele. Cel ce face bine din Dumnezeu este; cel ce face rau n-a vazut pe Dumnezeu.
12. Lui Dimitrie datu-i-s-a marturie de catre toti si de catre insusi adevarul; marturie ii dam si noi si stii ca marturia noastra este adevarata.
13. Multe lucruri aveam sa-ti scriu; totusi, nu voiesc sa ti le scriu cu cerneala si condei,
14. Ci nadajduiesc sa te vad in curand, si atunci vom grai gura catre gura.
15. Pace tie! Prietenii te imbratiseaza. Imbratisati pe prieteni, pe fiecare dupa numele lui.]]> A SFANTULUI APOSTOL IOAN
 
CAPITOLUL  1
Gaiu, cel primitor de oameni, e vrednic de lauda. Diotref si Dimitrie.
1. Preotul, catre Gaiu cel iubit, pe care il iubesc intru adevar:
2. Iubitule, ma rog sa ai spor in toate si sa mergi bine cu sanatatea, precum bine mergi cu sufletul.
3. M-am bucurat mult cand au venit fratii si au marturisit despre adevarul tau, asa cum umbli tu intru adevar.
4. Mai mare bucurie decat aceasta nu am, ca sa aud ca fiii mei umbla intru adevar.
5. Iubitule, cu credinta faci oricate faci pentru frati si aceasta pentru straini,
6. Care, in fata Bisericii, au dat marturie despre dragostea ta. Bine vei face sa-i ajuti in calatoria lor, dupa cum se cuvine inaintea lui Dumnezeu.
7. Caci pentru numele lui Hristos au plecat la drum, fara sa ia nimic de la neamuri.
8. Noi, deci, datori suntem sa sprijinim pe unii ca acestia, ca sa fim impreuna-lucratori pentru adevar.
9. Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, care tine sa fie cel dintai intre ei, nu ne primeste.
10. Pentru aceea, cand voi veni, ii voi pomeni de faptele pe care le face, defaimandu-ne cu vorbe urate; si nemultumit fiind cu acestea, nici el nu primeste pe frati, nici pe cei care voiesc sa-i primeasca nu-i lasa, si-i da afara din Biserica.
11. Iubitule, nu urma raul, ci binele. Cel ce face bine din Dumnezeu este; cel ce face rau n-a vazut pe Dumnezeu.
12. Lui Dimitrie datu-i-s-a marturie de catre toti si de catre insusi adevarul; marturie ii dam si noi si stii ca marturia noastra este adevarata.
13. Multe lucruri aveam sa-ti scriu; totusi, nu voiesc sa ti le scriu cu cerneala si condei,
14. Ci nadajduiesc sa te vad in curand, si atunci vom grai gura catre gura.
15. Pace tie! Prietenii te imbratiseaza. Imbratisati pe prieteni, pe fiecare dupa numele lui.]]> http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=25 Sat, 16 Dec 2017 18:21:34 +0000 http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=25 A SFANTULUI APOSTOL IOAN
 
CAPITOLUL  1
Iubirea catre Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui. Trebuie sa fugim de amagitori.
1. Preotul, catre aleasa Doamna si catre fiii ei, pe care ei ii iubesc intru adevar si nu numai eu, ci si toti care au cunoscut adevarul,
2. Pentru adevarul care ramane in noi si va fi cu noi in veac:
3. Har, mila, pace fie cu voi, de la Dumnezeu-Tatal si de la Iisus Hristos, Fiul Tatalui, in adevar si in dragoste.
4. M-am bucurat foarte, ca am aflat pe unii din fiii tai umbland intru adevar, precum am primit porunca de la Tatal.
5. Si acum te rog, Doamna, nu ca si cum ti-as scrie porunca noua, ci pe aceea pe care noi o avem de la inceput, ca sa ne iubim unii pe altii.
6. Si aceasta este iubirea, ca sa umblam dupa poruncile Lui; aceasta este porunca, precum ati auzit dintru inceput, ca sa umblati intru iubire.
7. Pentru ca multi amagitori au iesit in lume, care nu marturisesc ca Iisus Hristos a venit in trup; acesta este amagitorul si antihristul.
8. Paziti-va pe voi insiva, ca sa nu pierdeti ceea ce ati lucrat, ci sa primiti plata deplina.
9. Oricine se abate si nu ramane in invatatura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce ramane in invatatura Lui, acela are si pe Tatal si pe Fiul.
10. Daca cineva vine la voi si nu aduce invatatura aceasta, sa nu-l primiti in casa si sa nu-i ziceti: Bun venit!
11. Caci cel ce-i zice: Bun venit! se face partas la faptele lui cele rele.
12. Multe avand a va scrie, n-am voit sa le scriu pe hartie si cu cerneala, ci nadajduiesc sa vin la voi si sa vorbesc gura catre gura, ca bucuria noastra sa fie deplina.
13. Te imbratiseaza fiii surorii tale celei alese.]]> A SFANTULUI APOSTOL IOAN
 
CAPITOLUL  1
Iubirea catre Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui. Trebuie sa fugim de amagitori.
1. Preotul, catre aleasa Doamna si catre fiii ei, pe care ei ii iubesc intru adevar si nu numai eu, ci si toti care au cunoscut adevarul,
2. Pentru adevarul care ramane in noi si va fi cu noi in veac:
3. Har, mila, pace fie cu voi, de la Dumnezeu-Tatal si de la Iisus Hristos, Fiul Tatalui, in adevar si in dragoste.
4. M-am bucurat foarte, ca am aflat pe unii din fiii tai umbland intru adevar, precum am primit porunca de la Tatal.
5. Si acum te rog, Doamna, nu ca si cum ti-as scrie porunca noua, ci pe aceea pe care noi o avem de la inceput, ca sa ne iubim unii pe altii.
6. Si aceasta este iubirea, ca sa umblam dupa poruncile Lui; aceasta este porunca, precum ati auzit dintru inceput, ca sa umblati intru iubire.
7. Pentru ca multi amagitori au iesit in lume, care nu marturisesc ca Iisus Hristos a venit in trup; acesta este amagitorul si antihristul.
8. Paziti-va pe voi insiva, ca sa nu pierdeti ceea ce ati lucrat, ci sa primiti plata deplina.
9. Oricine se abate si nu ramane in invatatura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce ramane in invatatura Lui, acela are si pe Tatal si pe Fiul.
10. Daca cineva vine la voi si nu aduce invatatura aceasta, sa nu-l primiti in casa si sa nu-i ziceti: Bun venit!
11. Caci cel ce-i zice: Bun venit! se face partas la faptele lui cele rele.
12. Multe avand a va scrie, n-am voit sa le scriu pe hartie si cu cerneala, ci nadajduiesc sa vin la voi si sa vorbesc gura catre gura, ca bucuria noastra sa fie deplina.
13. Te imbratiseaza fiii surorii tale celei alese.]]> http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=24 Sat, 16 Dec 2017 18:20:51 +0000 http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=24 A SFANTULUI APOSTOL IOAN
 
CAPITOLUL  1
Marturie despre Cuvantul vietii. Dumnezeu este lumina si cei care sunt ai Lui umbla in lumina. Sangele lui Hristos ne curateste de pacat.
1. Ce era de la inceput, ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit si mainile noastre au pipait despre Cuvantul vietii,
2. - Si Viata s-a aratat si am vazut-o si marturisim si va vestim Viata de veci, care era la Tatal si s-a aratat noua -
3. Ce am vazut si am auzit, va vestim si voua, ca si voi sa aveti impartasire cu noi. Iar impartasirea noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau, Iisus Hristos.
4. Si acestea noi vi le scriem, ca bucuria noastra sa fie deplina.
5. Si aceasta este vestirea pe care am auzit-o de la El si v-o vestim: ca Dumnezeu este lumina si nici un intuneric nu este intru El.
6. Daca zicem ca avem impartasire cu El si umblam in intuneric, mintim si nu savarsim adevarul.
7. Iar daca umblam intru lumina, precum El este in lumina, atunci avem impartasire unul cu altul si sangele lui Iisus, Fiul Lui, ne curateste pe noi de orice pacat.
8. Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru noi.
9. Daca marturisim pacatele noastre, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea.
10. Daca zicem ca n-am pacatuit, Il facem mincinos si cuvantul Lui nu este intru noi.
CAPITOLUL  2
Hristos este Mijlocitorul nostru catre Tatal si ispasirea noastra. Porunca sa ne iubim unii pe altii. Iubirea lumii. Antihristii sunt multi.
1. Copiii mei, acestea vi le scriu, ca sa nu pacatuiti, si daca va pacatui cineva, avem mijlocitor catre Tatal, pe Iisus Hristos cel drept.
2. El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre, dar nu numai pentru pacatele noastre, ci si pentru ale lumii intregi.
3. Si intru aceasta stim ca L-am cunoscut, daca pazim poruncile Lui.
4. Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le pazeste, mincinos este si intru el adevarul nu se afla.
5. Iar cine pazeste cuvantul Lui, intru acela, cu adevarat, dragostea lui Dumnezeu este desavarsita. Prin aceasta, cunoastem ca suntem intru El.
6. Cine zice ca petrece intru El dator este, precum Acela a umblat, si el asa sa umble.
7. Iubitilor, nu va scriu porunca noua, ci o porunca veche pe care o aveati de la inceput; porunca cea veche este cuvantul pe care l-ati auzit.
8. Iarasi, va scriu porunca noua, ceea ce adevarat intru El si intru voi, pentru ca intunericul se duce si lumina cea adevarata incepe sa rasara.
9. Cine zice ca este in lumina si pe fratele sau il uraste, acela este in intuneric pana acum.
10. Cine iubeste pe fratele sau ramane in lumina si sminteala nu este in el.
11. Iar cel ce uraste pe fratele sau este in intuneric si umbla in intuneric si nu stie incotro se duce, pentru ca intunericul a orbit ochii lui.
12. Va scriu voua, copiilor, fiindca iertate v-au fost pacatele pentru numele Lui.
13. Va scriu voua, parintilor, pentru ca ati cunoscut pe Cel ce este de la inceput. Va scriu voua, tinerilor, fiindca ati biruit pe cel viclean. V-am scris, copiilor, pentru ca ati cunoscut pe Tatal.
14. V-am scris, parintilor, fiindca ati cunoscut pe Cel ce este de la inceput. Scris-am voua, tinerilor, caci sunteti tari si cuvantul lui Dumnezeu ramane in voi si ati biruit pe cel viclean.
15. Nu iubiti lumea, nici cele ce sunt in lume. Daca cineva iubeste lumea, iubirea Tatalui nu este intru el;
16. Pentru ca tot ce este in lume, adica pofta trupului si pofta ochilor si trufia vietii, nu sunt de la Tatal, ci sunt din lume.
17. Si lumea trece si pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu ramane in veac.
18. Copii, este ceasul de pe urma, si precum ati auzit ca vine antihrist, iar acum multi antihristi s-au aratat; de aici cunoastem noi ca este ceasul de pe urma.
19. Dintre noi au iesit, dar nu erau de-ai nostri, caci de-ar fi fost de-ai nostri, ar fi ramas cu noi; ci ca sa se arate ca nu sunt toti de-ai nostri, de aceea au iesit.
20. Iar voi, ungere aveti de la Cel Sfant si stiti toate.
21. V-am scris voua, nu pentru ca nu stiti adevarul, ci pentru ca il stiti si stiti ca nici o minciuna nu vine din adevar.
22. Cine este mincinosul, daca nu cel ce tagaduieste ca Iisus este Hristosul? Acesta este antihristul, cel care tagaduieste pe Tatal si pe Fiul.
23. Oricine tagaduieste pe Fiul nu are nici pe Tatal; cine marturiseste pe Fiul are si pe Tatal.
24. Deci, ceea ce ati auzit de la inceput, in voi sa ramana; de va ramane in voi ceea ce ati auzit de la inceput, veti ramane si voi in Fiul si in Tatal.
25. Si aceasta este fagaduinta pe care El ne-a fagaduit-o: Viata vesnica.
26. Acestea v-am scris voua despre cei ce va amagesc.
27. Cat despre voi, ungerea pe care ati luat-o de la El ramane intru voi si n-aveti trebuinta ca sa va invete cineva, ci precum ungerea Lui va invata despre toate, si adevarat este si nu este minciuna, ramaneti intru El, asa cum v-a invatat.
28. Si acum, copii, ramaneti intru El, ca sa avem indrazneala cand Se va arata si sa nu ne rusinam de El, la venirea Lui.
29. Daca stiti ca este drept, cunoasteti ca oricine face dreptate este nascut din El.
CAPITOLUL  3
Fiii lui Dumnezeu sunt fericiti prin nadejdea lor in Tatal; sunt curati de pacat, iubitori de frati, dar urati de lume. Iubirea catre aproapele si catre Dumnezeu.
1. Vedeti ce fel de iubire ne-a daruit noua Tatal, ca sa ne numim fii ai lui Dumnezeu, si suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaste, fiindca nu L-a cunoscut nici pe El.
2. Iubitilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu si ce vom fi nu s-a aratat pana acum. Stim ca daca El Se va arata, noi vom fi asemenea Lui, fiindca Il vom vedea cum este.
3. Si oricine si-a pus in El nadejdea, acesta se curateste pe sine, asa cum Acela curat este.
4. Oricine faptuieste pacatul savarseste si nelegiuirea, si pacatul este nelegiuirea.
5. Si voi stiti ca El S-a aratat ca sa ridice pacatele si pacat intru El nu este.
6. Oricine ramane intru El nu pacatuieste; oricine pacatuieste nu L-a vazut nici nu L-a cunoscut.
7. Copii, nimeni sa nu va amageasca. Cel ce savarseste dreptatea este drept, precum Acela drept este.
8. Cine savarseste pacatul este de la diavolul, pentru ca de la inceput diavolul pacatuieste. Pentru aceasta S-a aratat Fiul lui Dumnezeu, ca sa strice lucrurile diavolului.
9. Oricine este nascut din Dumnezeu nu savarseste pacat, pentru ca samanta lui Dumnezeu ramane in acesta; si nu poate sa pacatuiasca, fiindca este nascut din Dumnezeu.
10. Prin aceasta cunoastem pe fiii lui Dumnezeu si pe fiii diavolului; oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeste pe fratele sau.
11. Pentru ca aceasta este vestea pe care ati auzit-o de la inceput, ca sa ne iubim unul pe altul,
12. Nu precum Cain, care era de la cel viclean si a ucis pe fratele sau. Si pentru care pricina l-a ucis? Fiindca faptele lui erau rele, iar ale fratelui sau erau drepte.
13. Nu va mirati, fratilor, daca lumea va uraste.
14. Noi stim ca am trecut din moarte la viata, pentru ca iubim pe frati; cine nu iubeste pe fratele sau ramane in moarte.
15. Oricine uraste pe fratele sau este ucigas de oameni si stiti ca orice ucigas de oameni  nu are viata vesnica, dainuitoare in El.
16. In aceasta am cunoscut iubirea: ca El Si-a pus sufletul Sau pentru noi, si noi datori suntem sa ne punem sufletele pentru frati.
17. Iar cine are bogatia lumii acesteia si se uita la fratele sau care este in nevoie si isi inchide inima fata de el, cum ramane in acela dragostea lui Dumnezeu?
18. Fiii mei, sa nu iubim cu vorba, numai din gura, ci cu fapta si cu adevarul.
19. In aceasta vom cunoaste ca suntem din adevar si in fata lui Dumnezeu vom afla odihna inimii noastre,
20. Fiindca, daca ne osandeste inima noastra, Dumnezeu este mai mare decat inima noastra si stie toate.
21. Iubitilor, daca inima noastra nu ne osandeste, avem indraznire catre Dumnezeu.
22. Si orice cerem, primim de la El, pentru ca pazim poruncile Lui si cele placute inaintea Lui facem.
23. Si aceasta este porunca Lui, ca sa credem intru numele lui Iisus Hristos, Fiul Sau, si sa ne iubim unul pe altul, precum ne-a dat porunca.
24. Cel ce pazeste poruncile Lui ramane in Dumnezeu si Dumnezeu in el; si prin aceasta cunoastem ca El ramane in noi, din Duhul pe care ni L-a dat.
CAPITOLUL  4
Trebuie sa ne ferim de duhurile amagitoare. Iubirea lui Dumnezeu catre noi cere iubirea noastra catre frati.
1. Iubitilor, nu dati crezare oricarui duh, ci cercati duhurile daca sunt de la Dumnezeu, fiindca multi prooroci mincinosi au iesit in lume.
2. In aceasta sa cunoasteti duhul lui Dumnezeu: orice duh care marturiseste ca Iisus Hristos a venit in trup, este de la Dumnezeu.
3. Si orice duh, care nu marturiseste pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care ati auzit ca vine si acum este chiar in lume.
4. Voi, copii, sunteti din Dumnezeu si i-ati biruit pe acei prooroci, caci mai mare este Cel ce e in voi, decat cel ce este in lume.
5. Aceia sunt din lume, de aceea graiesc ca din lume si lumea ii asculta.
6. Noi suntem din Dumnezeu; cine cunoaste pe Dumnezeu asculta de noi; cine nu este din Dumnezeu nu asculta de noi. Din aceasta cunoastem Duhul adevarului si duhul ratacirii.
7. Iubitilor, sa ne iubim unul pe altul, pentru ca dragostea este de la Dumnezeu si oricine iubeste este nascut din Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu.
8. Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire.
9. Intru aceasta s-a aratat dragostea lui Dumnezeu catre noi, ca pe Fiul Sau cel Unul Nascut L-a trimis Dumnezeu in lume, ca prin El viata sa avem.
10. In aceasta este dragostea, nu fiindca noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau jertfa de ispasire pentru pacatele noastre.
11. Iubitilor, daca Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, si noi datori suntem sa ne iubim unul pe altul.
12. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata, dar de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu ramane intru noi si dragostea Lui in noi este desavarsita.
13. Din aceasta cunoastem ca ramanem in El si El intru noi, fiindca ne-a dat din Duhul Sau.
14. Si noi am vazut si marturisim ca Tatal a trimis pe Fiul, Mantuitor al lumii.
15. Cine marturiseste ca Iisus este fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu ramane intru el si el in Dumnezeu.
16. Si noi am cunoscut si am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are catre noi. Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el.
17. Intru aceasta a fost desavarsita iubirea Lui fata de noi, ca sa avem indraznire in ziua judecatii, fiindca precum este Acela, asa suntem si noi, in lumea aceasta.
18. In iubire nu este frica, ci iubirea desavarsita alunga frica, pentru ca frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desavarsit in iubire.
19. Noi iubim pe Dumnezeu, fiindca El ne-a iubit cel dintai.
20. Daca zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, mincinos este! Pentru ca cel ce nu iubeste pe fratele sau, pe care l-a vazut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a vazut, nu poate sa-L iubeasca.
21. Si aceasta porunca avem de la El: cine iubeste pe Dumnezeu sa iubeasca si pe fratele sau.
CAPITOLUL  5
Prin credinta si supunere iubim pe Dumnezeu. Trei marturisesc despre Hristos si Acesti trei Una sunt. Puterea rugaciunii.
1. Oricine crede ca Iisus este Hristos, este nascut din Dumnezeu, si oricine iubeste pe Cel care a nascut iubeste si pe Cel ce S-a nascut din El.
2. Intru aceasta cunoastem ca iubim pe fiii lui Dumnezeu, daca iubim pe Dumnezeu si implinim poruncile Lui.
3. Caci dragostea de Dumnezeu aceasta este: Sa pazim poruncile Lui; si poruncile Lui nu sunt grele.
4. Pentru ca oricine este nascut din Dumnezeu biruieste lumea, si aceasta este biruinta care a biruit lumea: credinta noastra.
5. Cine este cel ce biruieste lumea daca nu cel ce crede ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu?
6. Acesta este Cel care a venit prin apa si prin sange: Iisus Hristos; nu numai prin apa, ci prin apa si prin sange; si Duhul este Cel ce marturiseste, ca Duhul este adevarul.
7. Caci trei sunt care marturisesc in cer: Tatal, Cuvantul si Sfantul Duh, si Acesti trei Una sunt.
8. Si trei sunt care marturisesc pe pamant: Duhul si apa si sangele, si acesti trei marturisesc la fel.
9. Daca primim marturia oamenilor, marturia lui Dumnezeu este mai mare, ca aceasta este marturia lui Dumnezeu: ca a marturisit pentru Fiul Sau.
10. Cine crede in Fiul lui Dumnezeu are aceasta marturie in el insusi. Cine nu crede in Dumnezeu, L-a facut mincinos, pentru ca n-a crezut in marturia pe care a marturisit-o Dumnezeu pentru Fiul Sau.
11. Si aceasta este marturia, ca Dumnezeu ne-a dat viata vesnica si aceasta viata este in Fiul Sau.
12. Cel ce are pe Fiul are viata; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viata.
13. Acestea am scris voua, care credeti in numele Fiului lui Dumnezeu, ca sa stiti ca aveti viata vesnica.
14. Si aceasta este increderea pe care o avem catre El, ca, daca cerem ceva dupa vointa Lui, El ne asculta.
15. Si daca stim ca El ne asculta ceea ce Ii cerem, stim ca dobandim cererile pe care I le-am cerut.
16. Daca vede cineva pe fratele sau pacatuind - pacat nu de moarte - sa se roage, si Dumnezeu va da viata acelui frate, anume celor ce nu pacatuiesc de moarte. Este si pacat de moarte; nu zic sa se roage pentru acela.
17. Orice nedreptate este pacat, dar este si pacat care nu e de moarte.
18. Stim ca oricine e nascut din Dumnezeu nu pacatuieste; ci cel ce s-a nascut din Dumnezeu se pazeste pe sine, si cel rau nu se atinge de el.
19. Stim ca suntem din Dumnezeu si lumea intreaga zace sub puterea celui rau.
20. Stim iarasi ca Fiul lui Dumnezeu a venit si ne-a dat noua pricepere, ca sa cunoastem pe Dumnezeul cel adevarat; si noi suntem in Dumnezeul cel adevarat, adica intru Fiul Sau Iisus Hristos. Acesta este adevaratul Dumnezeu si viata de veci.
21. Fiilor, paziti-va de idoli.]]> A SFANTULUI APOSTOL IOAN
 
CAPITOLUL  1
Marturie despre Cuvantul vietii. Dumnezeu este lumina si cei care sunt ai Lui umbla in lumina. Sangele lui Hristos ne curateste de pacat.
1. Ce era de la inceput, ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit si mainile noastre au pipait despre Cuvantul vietii,
2. - Si Viata s-a aratat si am vazut-o si marturisim si va vestim Viata de veci, care era la Tatal si s-a aratat noua -
3. Ce am vazut si am auzit, va vestim si voua, ca si voi sa aveti impartasire cu noi. Iar impartasirea noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau, Iisus Hristos.
4. Si acestea noi vi le scriem, ca bucuria noastra sa fie deplina.
5. Si aceasta este vestirea pe care am auzit-o de la El si v-o vestim: ca Dumnezeu este lumina si nici un intuneric nu este intru El.
6. Daca zicem ca avem impartasire cu El si umblam in intuneric, mintim si nu savarsim adevarul.
7. Iar daca umblam intru lumina, precum El este in lumina, atunci avem impartasire unul cu altul si sangele lui Iisus, Fiul Lui, ne curateste pe noi de orice pacat.
8. Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru noi.
9. Daca marturisim pacatele noastre, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea.
10. Daca zicem ca n-am pacatuit, Il facem mincinos si cuvantul Lui nu este intru noi.
CAPITOLUL  2
Hristos este Mijlocitorul nostru catre Tatal si ispasirea noastra. Porunca sa ne iubim unii pe altii. Iubirea lumii. Antihristii sunt multi.
1. Copiii mei, acestea vi le scriu, ca sa nu pacatuiti, si daca va pacatui cineva, avem mijlocitor catre Tatal, pe Iisus Hristos cel drept.
2. El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre, dar nu numai pentru pacatele noastre, ci si pentru ale lumii intregi.
3. Si intru aceasta stim ca L-am cunoscut, daca pazim poruncile Lui.
4. Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le pazeste, mincinos este si intru el adevarul nu se afla.
5. Iar cine pazeste cuvantul Lui, intru acela, cu adevarat, dragostea lui Dumnezeu este desavarsita. Prin aceasta, cunoastem ca suntem intru El.
6. Cine zice ca petrece intru El dator este, precum Acela a umblat, si el asa sa umble.
7. Iubitilor, nu va scriu porunca noua, ci o porunca veche pe care o aveati de la inceput; porunca cea veche este cuvantul pe care l-ati auzit.
8. Iarasi, va scriu porunca noua, ceea ce adevarat intru El si intru voi, pentru ca intunericul se duce si lumina cea adevarata incepe sa rasara.
9. Cine zice ca este in lumina si pe fratele sau il uraste, acela este in intuneric pana acum.
10. Cine iubeste pe fratele sau ramane in lumina si sminteala nu este in el.
11. Iar cel ce uraste pe fratele sau este in intuneric si umbla in intuneric si nu stie incotro se duce, pentru ca intunericul a orbit ochii lui.
12. Va scriu voua, copiilor, fiindca iertate v-au fost pacatele pentru numele Lui.
13. Va scriu voua, parintilor, pentru ca ati cunoscut pe Cel ce este de la inceput. Va scriu voua, tinerilor, fiindca ati biruit pe cel viclean. V-am scris, copiilor, pentru ca ati cunoscut pe Tatal.
14. V-am scris, parintilor, fiindca ati cunoscut pe Cel ce este de la inceput. Scris-am voua, tinerilor, caci sunteti tari si cuvantul lui Dumnezeu ramane in voi si ati biruit pe cel viclean.
15. Nu iubiti lumea, nici cele ce sunt in lume. Daca cineva iubeste lumea, iubirea Tatalui nu este intru el;
16. Pentru ca tot ce este in lume, adica pofta trupului si pofta ochilor si trufia vietii, nu sunt de la Tatal, ci sunt din lume.
17. Si lumea trece si pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu ramane in veac.
18. Copii, este ceasul de pe urma, si precum ati auzit ca vine antihrist, iar acum multi antihristi s-au aratat; de aici cunoastem noi ca este ceasul de pe urma.
19. Dintre noi au iesit, dar nu erau de-ai nostri, caci de-ar fi fost de-ai nostri, ar fi ramas cu noi; ci ca sa se arate ca nu sunt toti de-ai nostri, de aceea au iesit.
20. Iar voi, ungere aveti de la Cel Sfant si stiti toate.
21. V-am scris voua, nu pentru ca nu stiti adevarul, ci pentru ca il stiti si stiti ca nici o minciuna nu vine din adevar.
22. Cine este mincinosul, daca nu cel ce tagaduieste ca Iisus este Hristosul? Acesta este antihristul, cel care tagaduieste pe Tatal si pe Fiul.
23. Oricine tagaduieste pe Fiul nu are nici pe Tatal; cine marturiseste pe Fiul are si pe Tatal.
24. Deci, ceea ce ati auzit de la inceput, in voi sa ramana; de va ramane in voi ceea ce ati auzit de la inceput, veti ramane si voi in Fiul si in Tatal.
25. Si aceasta este fagaduinta pe care El ne-a fagaduit-o: Viata vesnica.
26. Acestea v-am scris voua despre cei ce va amagesc.
27. Cat despre voi, ungerea pe care ati luat-o de la El ramane intru voi si n-aveti trebuinta ca sa va invete cineva, ci precum ungerea Lui va invata despre toate, si adevarat este si nu este minciuna, ramaneti intru El, asa cum v-a invatat.
28. Si acum, copii, ramaneti intru El, ca sa avem indrazneala cand Se va arata si sa nu ne rusinam de El, la venirea Lui.
29. Daca stiti ca este drept, cunoasteti ca oricine face dreptate este nascut din El.
CAPITOLUL  3
Fiii lui Dumnezeu sunt fericiti prin nadejdea lor in Tatal; sunt curati de pacat, iubitori de frati, dar urati de lume. Iubirea catre aproapele si catre Dumnezeu.
1. Vedeti ce fel de iubire ne-a daruit noua Tatal, ca sa ne numim fii ai lui Dumnezeu, si suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaste, fiindca nu L-a cunoscut nici pe El.
2. Iubitilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu si ce vom fi nu s-a aratat pana acum. Stim ca daca El Se va arata, noi vom fi asemenea Lui, fiindca Il vom vedea cum este.
3. Si oricine si-a pus in El nadejdea, acesta se curateste pe sine, asa cum Acela curat este.
4. Oricine faptuieste pacatul savarseste si nelegiuirea, si pacatul este nelegiuirea.
5. Si voi stiti ca El S-a aratat ca sa ridice pacatele si pacat intru El nu este.
6. Oricine ramane intru El nu pacatuieste; oricine pacatuieste nu L-a vazut nici nu L-a cunoscut.
7. Copii, nimeni sa nu va amageasca. Cel ce savarseste dreptatea este drept, precum Acela drept este.
8. Cine savarseste pacatul este de la diavolul, pentru ca de la inceput diavolul pacatuieste. Pentru aceasta S-a aratat Fiul lui Dumnezeu, ca sa strice lucrurile diavolului.
9. Oricine este nascut din Dumnezeu nu savarseste pacat, pentru ca samanta lui Dumnezeu ramane in acesta; si nu poate sa pacatuiasca, fiindca este nascut din Dumnezeu.
10. Prin aceasta cunoastem pe fiii lui Dumnezeu si pe fiii diavolului; oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeste pe fratele sau.
11. Pentru ca aceasta este vestea pe care ati auzit-o de la inceput, ca sa ne iubim unul pe altul,
12. Nu precum Cain, care era de la cel viclean si a ucis pe fratele sau. Si pentru care pricina l-a ucis? Fiindca faptele lui erau rele, iar ale fratelui sau erau drepte.
13. Nu va mirati, fratilor, daca lumea va uraste.
14. Noi stim ca am trecut din moarte la viata, pentru ca iubim pe frati; cine nu iubeste pe fratele sau ramane in moarte.
15. Oricine uraste pe fratele sau este ucigas de oameni si stiti ca orice ucigas de oameni  nu are viata vesnica, dainuitoare in El.
16. In aceasta am cunoscut iubirea: ca El Si-a pus sufletul Sau pentru noi, si noi datori suntem sa ne punem sufletele pentru frati.
17. Iar cine are bogatia lumii acesteia si se uita la fratele sau care este in nevoie si isi inchide inima fata de el, cum ramane in acela dragostea lui Dumnezeu?
18. Fiii mei, sa nu iubim cu vorba, numai din gura, ci cu fapta si cu adevarul.
19. In aceasta vom cunoaste ca suntem din adevar si in fata lui Dumnezeu vom afla odihna inimii noastre,
20. Fiindca, daca ne osandeste inima noastra, Dumnezeu este mai mare decat inima noastra si stie toate.
21. Iubitilor, daca inima noastra nu ne osandeste, avem indraznire catre Dumnezeu.
22. Si orice cerem, primim de la El, pentru ca pazim poruncile Lui si cele placute inaintea Lui facem.
23. Si aceasta este porunca Lui, ca sa credem intru numele lui Iisus Hristos, Fiul Sau, si sa ne iubim unul pe altul, precum ne-a dat porunca.
24. Cel ce pazeste poruncile Lui ramane in Dumnezeu si Dumnezeu in el; si prin aceasta cunoastem ca El ramane in noi, din Duhul pe care ni L-a dat.
CAPITOLUL  4
Trebuie sa ne ferim de duhurile amagitoare. Iubirea lui Dumnezeu catre noi cere iubirea noastra catre frati.
1. Iubitilor, nu dati crezare oricarui duh, ci cercati duhurile daca sunt de la Dumnezeu, fiindca multi prooroci mincinosi au iesit in lume.
2. In aceasta sa cunoasteti duhul lui Dumnezeu: orice duh care marturiseste ca Iisus Hristos a venit in trup, este de la Dumnezeu.
3. Si orice duh, care nu marturiseste pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care ati auzit ca vine si acum este chiar in lume.
4. Voi, copii, sunteti din Dumnezeu si i-ati biruit pe acei prooroci, caci mai mare este Cel ce e in voi, decat cel ce este in lume.
5. Aceia sunt din lume, de aceea graiesc ca din lume si lumea ii asculta.
6. Noi suntem din Dumnezeu; cine cunoaste pe Dumnezeu asculta de noi; cine nu este din Dumnezeu nu asculta de noi. Din aceasta cunoastem Duhul adevarului si duhul ratacirii.
7. Iubitilor, sa ne iubim unul pe altul, pentru ca dragostea este de la Dumnezeu si oricine iubeste este nascut din Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu.
8. Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire.
9. Intru aceasta s-a aratat dragostea lui Dumnezeu catre noi, ca pe Fiul Sau cel Unul Nascut L-a trimis Dumnezeu in lume, ca prin El viata sa avem.
10. In aceasta este dragostea, nu fiindca noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau jertfa de ispasire pentru pacatele noastre.
11. Iubitilor, daca Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, si noi datori suntem sa ne iubim unul pe altul.
12. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata, dar de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu ramane intru noi si dragostea Lui in noi este desavarsita.
13. Din aceasta cunoastem ca ramanem in El si El intru noi, fiindca ne-a dat din Duhul Sau.
14. Si noi am vazut si marturisim ca Tatal a trimis pe Fiul, Mantuitor al lumii.
15. Cine marturiseste ca Iisus este fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu ramane intru el si el in Dumnezeu.
16. Si noi am cunoscut si am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are catre noi. Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el.
17. Intru aceasta a fost desavarsita iubirea Lui fata de noi, ca sa avem indraznire in ziua judecatii, fiindca precum este Acela, asa suntem si noi, in lumea aceasta.
18. In iubire nu este frica, ci iubirea desavarsita alunga frica, pentru ca frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desavarsit in iubire.
19. Noi iubim pe Dumnezeu, fiindca El ne-a iubit cel dintai.
20. Daca zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, mincinos este! Pentru ca cel ce nu iubeste pe fratele sau, pe care l-a vazut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a vazut, nu poate sa-L iubeasca.
21. Si aceasta porunca avem de la El: cine iubeste pe Dumnezeu sa iubeasca si pe fratele sau.
CAPITOLUL  5
Prin credinta si supunere iubim pe Dumnezeu. Trei marturisesc despre Hristos si Acesti trei Una sunt. Puterea rugaciunii.
1. Oricine crede ca Iisus este Hristos, este nascut din Dumnezeu, si oricine iubeste pe Cel care a nascut iubeste si pe Cel ce S-a nascut din El.
2. Intru aceasta cunoastem ca iubim pe fiii lui Dumnezeu, daca iubim pe Dumnezeu si implinim poruncile Lui.
3. Caci dragostea de Dumnezeu aceasta este: Sa pazim poruncile Lui; si poruncile Lui nu sunt grele.
4. Pentru ca oricine este nascut din Dumnezeu biruieste lumea, si aceasta este biruinta care a biruit lumea: credinta noastra.
5. Cine este cel ce biruieste lumea daca nu cel ce crede ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu?
6. Acesta este Cel care a venit prin apa si prin sange: Iisus Hristos; nu numai prin apa, ci prin apa si prin sange; si Duhul este Cel ce marturiseste, ca Duhul este adevarul.
7. Caci trei sunt care marturisesc in cer: Tatal, Cuvantul si Sfantul Duh, si Acesti trei Una sunt.
8. Si trei sunt care marturisesc pe pamant: Duhul si apa si sangele, si acesti trei marturisesc la fel.
9. Daca primim marturia oamenilor, marturia lui Dumnezeu este mai mare, ca aceasta este marturia lui Dumnezeu: ca a marturisit pentru Fiul Sau.
10. Cine crede in Fiul lui Dumnezeu are aceasta marturie in el insusi. Cine nu crede in Dumnezeu, L-a facut mincinos, pentru ca n-a crezut in marturia pe care a marturisit-o Dumnezeu pentru Fiul Sau.
11. Si aceasta este marturia, ca Dumnezeu ne-a dat viata vesnica si aceasta viata este in Fiul Sau.
12. Cel ce are pe Fiul are viata; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viata.
13. Acestea am scris voua, care credeti in numele Fiului lui Dumnezeu, ca sa stiti ca aveti viata vesnica.
14. Si aceasta este increderea pe care o avem catre El, ca, daca cerem ceva dupa vointa Lui, El ne asculta.
15. Si daca stim ca El ne asculta ceea ce Ii cerem, stim ca dobandim cererile pe care I le-am cerut.
16. Daca vede cineva pe fratele sau pacatuind - pacat nu de moarte - sa se roage, si Dumnezeu va da viata acelui frate, anume celor ce nu pacatuiesc de moarte. Este si pacat de moarte; nu zic sa se roage pentru acela.
17. Orice nedreptate este pacat, dar este si pacat care nu e de moarte.
18. Stim ca oricine e nascut din Dumnezeu nu pacatuieste; ci cel ce s-a nascut din Dumnezeu se pazeste pe sine, si cel rau nu se atinge de el.
19. Stim ca suntem din Dumnezeu si lumea intreaga zace sub puterea celui rau.
20. Stim iarasi ca Fiul lui Dumnezeu a venit si ne-a dat noua pricepere, ca sa cunoastem pe Dumnezeul cel adevarat; si noi suntem in Dumnezeul cel adevarat, adica intru Fiul Sau Iisus Hristos. Acesta este adevaratul Dumnezeu si viata de veci.
21. Fiilor, paziti-va de idoli.]]> http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=23 Sat, 16 Dec 2017 18:19:52 +0000 http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=23 A SFANTULUI APOSTOL PETRU
 
CAPITOLUL 1
Scara virtutilor crestine. Petru, cel ce a vazut Schimbarea la Fata, isi vesteste sfarsitul. Cuvantul proorocesc.
1. Simon Petru, slujitor si apostol al lui Iisus Hristos, celor ce prin dreptatea Dumnezeului nostru si a Mantuitorului Iisus Hristos au dobandit o credinta de acelasi pret cu a noastra:
2. Har voua si pacea sa se inmulteasca, intru cunostinta lui Dumnezeu si a lui Iisus, Domnul nostru.
3. Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit toate cele ce sunt spre viata si spre buna cucernicie, facandu-ne sa cunoastem pe Cel ce ne-a chemat prin slava Sa si prin puterea Sa,
4. Prin care El ne-a harazit mari si pretioase fagaduinte, ca prin ele sa va faceti partasi dumnezeiestii firi, scapand de stricaciunea poftei celei din lume.
5. Pentru aceasta, puneti si din partea voastra toata sarguinta si adaugati la credinta voastra: fapta buna, iar la fapta buna: cunostinta,
6. La cunostinta: infranarea; la infranare: rabdarea; la rabdare: evlavia;
7. La evlavie: iubirea frateasca, iar la iubirea frateasca: dragostea.
8. Caci daca aceste lucruri sunt in voi si tot sporesc, ele nu va vor lasa nici trandavi, nici fara roade in cunoasterea Domnului nostru Iisus Hristos.
9. Iar cel ce nu are acestea este slab vazator si orb si a uitat de curatirea pacatelor lui de demult.
10. Pentru aceea, fratilor, siliti-va cu atat mai vartos sa faceti temeinica chemarea si alegerea voastra, caci, facand acestea, nu veti gresi niciodata.
11. Ca asa vi se va da cu bogatie intrarea in vesnica imparatie a Domnului nostru si Mantuitorului Iisus Hristos.
12. Drept aceea, va voi aminti pururea de acestea, cu toate ca le stiti si sunteti intariti intru adevarul in care stati.
13. Socotesc, dar, ca este drept, cata vreme sunt in acest cort, sa va tin treji, prin aducerea aminte,
14. Fiindca stiu ca degraba voi lepada cortul acesta, precum mi-a aratat Domnul nostru Iisus Hristos.
15. Dar ma voi sili ca, si dupa plecarea mea, sa va amintiti necontenit de acestea,
16. Pentru ca noi v-am adus la cunostinta puterea Domnului nostru Iisus Hristos si venirea Lui, nu luandu-ne dupa basme mestesugite, ci fiindca am vazut slava Lui cu ochii nostri.
17. Caci El a primit de la Dumnezeu-Tatal cinste si slava atunci cand, din inaltimea slavei, un glas ca acesta a venit catre El: “Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit”.
18. Si acest glas noi l-am auzit, pogorandu-se din cer, pe cand eram cu Domnul in muntele cel sfant.
19. Si avem cuvantul proorocesc mai intarit, la care bine faceti luand aminte, ca la o faclie ce straluceste in loc intunecos, pana cand va straluci ziua si Luceafarul va rasari in inimile voastre,
20. Aceasta stiind mai dinainte ca nici o proorocie a Scripturii nu se talcuieste dupa socotinta fiecaruia;
21. Pentru ca niciodata proorocia nu s-a facut din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grait, purtati fiind de Duhul Sfant.
CAPITOLUL 2
Venirea invatatorilor mincinosi. Pilde de pedepse ce asteapta pe desfranati si pe amagitori. Pacatul celor ce se leapada de credinta.
1. Dar au fost in popor si prooroci mincinosi, dupa cum si intre voi vor fi invatatori mincinosi, care vor strecura eresuri pierzatoare si, tagaduind chiar pe Stapanul Care i-a rascumparat, isi vor aduce lor grabnica pieire;
2. Si multi se vor lua dupa invataturile lor ratacite si, din pricina lor, calea adevarului va fi hulita;
3. Si din pofta de avere si cu cuvinte amagitoare, ei va vor momi pe voi. Dar osanda lor, de mult pregatita, nu zaboveste si pierzarea lor nu dormiteaza.
4. Caci daca Dumnezeu n-a crutat pe ingerii care au pacatuit, ci, legandu-i cu legaturile intunericului in iad, i-a dat sa fie paziti spre judecata,
5. Si n-a crutat lumea veche, ci a pastrat numai pe Noe, ca al optulea propovaduitor al dreptatii, cand a adus potopul peste cei fara de credinta,
6. Si cetatile Sodomei si Gomorei, osandindu-le la nimicire, le-a prefacut in cenusa, dandu-le ca o pilda nelegiuitilor din viitor;
7. Iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea in desfranare a celor nelegiuiti, l-a izbavit,
8. Pentru ca dreptul acesta, locuind intre ei, prin ce vedea si auzea, zi de zi, chinuia sufletul sau cel drept, din pricina faptelor lor nelegiuite.
9. Domnul poate sa scape din ispite pe cei credinciosi, iar pe cei nedrepti sa-i pastreze, ca sa fie pedepsiti in ziua judecatii,
10. Si mai vartos pe cei ce umbla dupa imboldirile carnii, in pofte spurcate si dispretuiesc domnia cereasca. Indrazneti, ingamfati, ei nu se cutremura sa huleasca maririle (din cer),
11. Pe cand ingerii, desi sunt mai mari in tarie si in putere, nu aduc in fata Domnului judecata defaimatoare impotriva lor.
12. Acestia insa, ca niste dobitoace fara minte, din fire facute sa fie prinse si nimicite, hulind cele ce nu cunosc vor pieri in stricaciunea lor;
13. Ei insisi fiind nedrepti isi vor lua plata nedreptatii, socotind o placere desfatarea de fiecare zi; ei sunt pete si ocara, facandu-si placere, in ratacirile lor, sa ospateze cu voi la mesele voastre;
14. Avand ochii plini de pofta desfranarii si fiind nesatiosi de pacat, ei amagesc sufletele cele nestatornice; inima lor e deprinsa la lacomie si sunt fiii blestemului.
15. Parasind calea cea dreapta, au ratacit si au apucat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata nedreptatii,
16. Dar a primit mustrare pentru calcarea lui de lege; caci dobitocul fara grai, pe care era calare, graind cu glas omenesc, a oprit nebunia proorocului.
17. Acestia sunt izvoare fara de apa si nori purtati fara de furtuna, carora li se pastreaza, in veac, intunericul cel de nepatruns,
18. Caci rostind vorbe trufase si desarte, ei momesc intru poftele trupului, cu desfranari, pe cei care de abia au scapat de cei ce vietuiesc in ratacire.
19. Ei le fagaduiesc libertate, fiind ei insisi robii stricaciunii, fiindca ceea ce te biruieste, aceea te si stapaneste.
20. Caci daca, dupa ce au scapat de intinaciunile lumii, prin cunoasterea Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, iarasi se incurca in acestea, ei sunt invinsi; li s-au facut cele de pe urma mai rele decat cele dintai.
21. Caci mai bine era pentru ei sa nu fi cunoscut calea dreptatii, decat, dupa ce au cunoscut-o, sa se intoarca de la porunca sfanta, data lor.
22. Cu ei s-a intamplat adevarul din zicala: Cainele se intoarce la varsatura lui si porcul scaldat la noroiul mocirlei lui.
CAPITOLUL 3
Arderea lumii si innoirea ei. Venirea pe neasteptate a lui Hristos. Cerurile cele noi. Greutatea intelegerii unor lucruri din epistolele Apostolului Pavel.
1. Iubitilor, aceasta este acum a doua epistola pe care v-o scriu. In ele caut sa trezesc, in amintirea voastra, dreapta voastra judecata,
2. Ca sa va aduceti aminte de cuvintele cele mai inainte graite de sfintii prooroci si de porunca Domnului si Mantuitorului, data prin apostolii vostri.
3. Intai, trebuie sa stiti ca, in zilele cele de apoi, vor veni, cu batjocura, batjocoritori care vor umbla dupa poftele lor,
4. Si vor zice: Unde este fagaduinta venirii Lui? Ca de cand au adormit parintii, toate asa raman, ca de la inceputul fapturii.
5. Caci ei in chip voit uita aceasta, ca cerurile erau de demult si ca pamantul s-a inchegat, la cuvantul Domnului, din apa si prin apa,
6. Si prin apa lumea de atunci a pierit inecata,
7. Iar cerurile de acum si pamantul sunt tinute prin acelasi cuvant si pastrate pentru focul din ziua judecatii si a pieirii oamenilor necredinciosi.
8. Si aceasta una sa nu va ramana ascunsa, iubitilor, ca o singura zi, inaintea Domnului, este ca o mie de ani si o mie de ani ca o zi.
9. Domnul nu intarzie cu fagaduinta Sa, dupa cum socotesc unii ca e intarziere, ci indelung rabda pentru voi, nevrand sa piara cineva, ci toti sa vina la pocainta.
10. Iar ziua Domnului va veni ca un fur, cand cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzand, se vor desface, si pamantul si lucrurile de pe el se vor mistui.
11. Deci daca toate acestea se vor desfiinta, cat de mult vi se cuvine voua sa umblati intru viata sfanta si in cucernicie,
12. Asteptand si grabind venirea zilei Domnului, din pricina careia cerurile, luand foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi!
13. Dar noi asteptam, potrivit fagaduintelor Lui, ceruri noi si pamant nou, in care locuieste dreptatea.
14. Pentru aceea, iubitilor, asteptand acestea, sarguiti-va sa fiti aflati de El in pace, fara prihana si fara vina.
15. Si indelunga-rabdare a Domnului nostru socotiti-o drept mantuire, precum v-a scris si iubitul nostru frate Pavel dupa intelepciunea data lui,
16. Cum vorbeste despre acestea, in toate epistolele sale, in care sunt unele lucruri cu anevoie de inteles, pe care cei nestiutori si neintariti le rastalmacesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare.
17. Deci voi, iubitilor, cunoscand acestea de mai inainte, paziti-va, ca nu cumva, lasandu-va tarati de ratacirea celor fara de lege, sa cadeti din intarirea voastra,
18. Ci cresteti in har si in cunoasterea Domnului nostru si Mantuitorului Iisus Hristos. A Lui este slava, acum si in ziua veacului! Amin.]]> A SFANTULUI APOSTOL PETRU
 
CAPITOLUL 1
Scara virtutilor crestine. Petru, cel ce a vazut Schimbarea la Fata, isi vesteste sfarsitul. Cuvantul proorocesc.
1. Simon Petru, slujitor si apostol al lui Iisus Hristos, celor ce prin dreptatea Dumnezeului nostru si a Mantuitorului Iisus Hristos au dobandit o credinta de acelasi pret cu a noastra:
2. Har voua si pacea sa se inmulteasca, intru cunostinta lui Dumnezeu si a lui Iisus, Domnul nostru.
3. Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit toate cele ce sunt spre viata si spre buna cucernicie, facandu-ne sa cunoastem pe Cel ce ne-a chemat prin slava Sa si prin puterea Sa,
4. Prin care El ne-a harazit mari si pretioase fagaduinte, ca prin ele sa va faceti partasi dumnezeiestii firi, scapand de stricaciunea poftei celei din lume.
5. Pentru aceasta, puneti si din partea voastra toata sarguinta si adaugati la credinta voastra: fapta buna, iar la fapta buna: cunostinta,
6. La cunostinta: infranarea; la infranare: rabdarea; la rabdare: evlavia;
7. La evlavie: iubirea frateasca, iar la iubirea frateasca: dragostea.
8. Caci daca aceste lucruri sunt in voi si tot sporesc, ele nu va vor lasa nici trandavi, nici fara roade in cunoasterea Domnului nostru Iisus Hristos.
9. Iar cel ce nu are acestea este slab vazator si orb si a uitat de curatirea pacatelor lui de demult.
10. Pentru aceea, fratilor, siliti-va cu atat mai vartos sa faceti temeinica chemarea si alegerea voastra, caci, facand acestea, nu veti gresi niciodata.
11. Ca asa vi se va da cu bogatie intrarea in vesnica imparatie a Domnului nostru si Mantuitorului Iisus Hristos.
12. Drept aceea, va voi aminti pururea de acestea, cu toate ca le stiti si sunteti intariti intru adevarul in care stati.
13. Socotesc, dar, ca este drept, cata vreme sunt in acest cort, sa va tin treji, prin aducerea aminte,
14. Fiindca stiu ca degraba voi lepada cortul acesta, precum mi-a aratat Domnul nostru Iisus Hristos.
15. Dar ma voi sili ca, si dupa plecarea mea, sa va amintiti necontenit de acestea,
16. Pentru ca noi v-am adus la cunostinta puterea Domnului nostru Iisus Hristos si venirea Lui, nu luandu-ne dupa basme mestesugite, ci fiindca am vazut slava Lui cu ochii nostri.
17. Caci El a primit de la Dumnezeu-Tatal cinste si slava atunci cand, din inaltimea slavei, un glas ca acesta a venit catre El: “Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit”.
18. Si acest glas noi l-am auzit, pogorandu-se din cer, pe cand eram cu Domnul in muntele cel sfant.
19. Si avem cuvantul proorocesc mai intarit, la care bine faceti luand aminte, ca la o faclie ce straluceste in loc intunecos, pana cand va straluci ziua si Luceafarul va rasari in inimile voastre,
20. Aceasta stiind mai dinainte ca nici o proorocie a Scripturii nu se talcuieste dupa socotinta fiecaruia;
21. Pentru ca niciodata proorocia nu s-a facut din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grait, purtati fiind de Duhul Sfant.
CAPITOLUL 2
Venirea invatatorilor mincinosi. Pilde de pedepse ce asteapta pe desfranati si pe amagitori. Pacatul celor ce se leapada de credinta.
1. Dar au fost in popor si prooroci mincinosi, dupa cum si intre voi vor fi invatatori mincinosi, care vor strecura eresuri pierzatoare si, tagaduind chiar pe Stapanul Care i-a rascumparat, isi vor aduce lor grabnica pieire;
2. Si multi se vor lua dupa invataturile lor ratacite si, din pricina lor, calea adevarului va fi hulita;
3. Si din pofta de avere si cu cuvinte amagitoare, ei va vor momi pe voi. Dar osanda lor, de mult pregatita, nu zaboveste si pierzarea lor nu dormiteaza.
4. Caci daca Dumnezeu n-a crutat pe ingerii care au pacatuit, ci, legandu-i cu legaturile intunericului in iad, i-a dat sa fie paziti spre judecata,
5. Si n-a crutat lumea veche, ci a pastrat numai pe Noe, ca al optulea propovaduitor al dreptatii, cand a adus potopul peste cei fara de credinta,
6. Si cetatile Sodomei si Gomorei, osandindu-le la nimicire, le-a prefacut in cenusa, dandu-le ca o pilda nelegiuitilor din viitor;
7. Iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea in desfranare a celor nelegiuiti, l-a izbavit,
8. Pentru ca dreptul acesta, locuind intre ei, prin ce vedea si auzea, zi de zi, chinuia sufletul sau cel drept, din pricina faptelor lor nelegiuite.
9. Domnul poate sa scape din ispite pe cei credinciosi, iar pe cei nedrepti sa-i pastreze, ca sa fie pedepsiti in ziua judecatii,
10. Si mai vartos pe cei ce umbla dupa imboldirile carnii, in pofte spurcate si dispretuiesc domnia cereasca. Indrazneti, ingamfati, ei nu se cutremura sa huleasca maririle (din cer),
11. Pe cand ingerii, desi sunt mai mari in tarie si in putere, nu aduc in fata Domnului judecata defaimatoare impotriva lor.
12. Acestia insa, ca niste dobitoace fara minte, din fire facute sa fie prinse si nimicite, hulind cele ce nu cunosc vor pieri in stricaciunea lor;
13. Ei insisi fiind nedrepti isi vor lua plata nedreptatii, socotind o placere desfatarea de fiecare zi; ei sunt pete si ocara, facandu-si placere, in ratacirile lor, sa ospateze cu voi la mesele voastre;
14. Avand ochii plini de pofta desfranarii si fiind nesatiosi de pacat, ei amagesc sufletele cele nestatornice; inima lor e deprinsa la lacomie si sunt fiii blestemului.
15. Parasind calea cea dreapta, au ratacit si au apucat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata nedreptatii,
16. Dar a primit mustrare pentru calcarea lui de lege; caci dobitocul fara grai, pe care era calare, graind cu glas omenesc, a oprit nebunia proorocului.
17. Acestia sunt izvoare fara de apa si nori purtati fara de furtuna, carora li se pastreaza, in veac, intunericul cel de nepatruns,
18. Caci rostind vorbe trufase si desarte, ei momesc intru poftele trupului, cu desfranari, pe cei care de abia au scapat de cei ce vietuiesc in ratacire.
19. Ei le fagaduiesc libertate, fiind ei insisi robii stricaciunii, fiindca ceea ce te biruieste, aceea te si stapaneste.
20. Caci daca, dupa ce au scapat de intinaciunile lumii, prin cunoasterea Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, iarasi se incurca in acestea, ei sunt invinsi; li s-au facut cele de pe urma mai rele decat cele dintai.
21. Caci mai bine era pentru ei sa nu fi cunoscut calea dreptatii, decat, dupa ce au cunoscut-o, sa se intoarca de la porunca sfanta, data lor.
22. Cu ei s-a intamplat adevarul din zicala: Cainele se intoarce la varsatura lui si porcul scaldat la noroiul mocirlei lui.
CAPITOLUL 3
Arderea lumii si innoirea ei. Venirea pe neasteptate a lui Hristos. Cerurile cele noi. Greutatea intelegerii unor lucruri din epistolele Apostolului Pavel.
1. Iubitilor, aceasta este acum a doua epistola pe care v-o scriu. In ele caut sa trezesc, in amintirea voastra, dreapta voastra judecata,
2. Ca sa va aduceti aminte de cuvintele cele mai inainte graite de sfintii prooroci si de porunca Domnului si Mantuitorului, data prin apostolii vostri.
3. Intai, trebuie sa stiti ca, in zilele cele de apoi, vor veni, cu batjocura, batjocoritori care vor umbla dupa poftele lor,
4. Si vor zice: Unde este fagaduinta venirii Lui? Ca de cand au adormit parintii, toate asa raman, ca de la inceputul fapturii.
5. Caci ei in chip voit uita aceasta, ca cerurile erau de demult si ca pamantul s-a inchegat, la cuvantul Domnului, din apa si prin apa,
6. Si prin apa lumea de atunci a pierit inecata,
7. Iar cerurile de acum si pamantul sunt tinute prin acelasi cuvant si pastrate pentru focul din ziua judecatii si a pieirii oamenilor necredinciosi.
8. Si aceasta una sa nu va ramana ascunsa, iubitilor, ca o singura zi, inaintea Domnului, este ca o mie de ani si o mie de ani ca o zi.
9. Domnul nu intarzie cu fagaduinta Sa, dupa cum socotesc unii ca e intarziere, ci indelung rabda pentru voi, nevrand sa piara cineva, ci toti sa vina la pocainta.
10. Iar ziua Domnului va veni ca un fur, cand cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzand, se vor desface, si pamantul si lucrurile de pe el se vor mistui.
11. Deci daca toate acestea se vor desfiinta, cat de mult vi se cuvine voua sa umblati intru viata sfanta si in cucernicie,
12. Asteptand si grabind venirea zilei Domnului, din pricina careia cerurile, luand foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi!
13. Dar noi asteptam, potrivit fagaduintelor Lui, ceruri noi si pamant nou, in care locuieste dreptatea.
14. Pentru aceea, iubitilor, asteptand acestea, sarguiti-va sa fiti aflati de El in pace, fara prihana si fara vina.
15. Si indelunga-rabdare a Domnului nostru socotiti-o drept mantuire, precum v-a scris si iubitul nostru frate Pavel dupa intelepciunea data lui,
16. Cum vorbeste despre acestea, in toate epistolele sale, in care sunt unele lucruri cu anevoie de inteles, pe care cei nestiutori si neintariti le rastalmacesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare.
17. Deci voi, iubitilor, cunoscand acestea de mai inainte, paziti-va, ca nu cumva, lasandu-va tarati de ratacirea celor fara de lege, sa cadeti din intarirea voastra,
18. Ci cresteti in har si in cunoasterea Domnului nostru si Mantuitorului Iisus Hristos. A Lui este slava, acum si in ziua veacului! Amin.]]> http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=22 Sat, 16 Dec 2017 18:18:09 +0000 http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=22 A SFANTULUI APOSTOL PETRU
 
CAPITOLUL 1
Hristos este mantuirea si nadejdea noastra. Durerile de azi lamuresc credinta. Mantuirea aceasta a fost vestita de prooroci. Indemnuri la viata sfanta.
1. Petru, apostol al lui Iisus Hristos, catre cei ce traiesc imprastiati printre straini, in Pont, in Galatia, in Capadocia, in Asia si in Bitinia,
2. Alesi dupa cea mai dinainte stiinta a lui Dumnezeu-Tatal, si prin sfintirea de catre Duhul, spre ascultare si stropirea cu sangele lui Iisus Hristos: har voua si pacea sa se inmulteasca!
3. Binecuvantat fie Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, Care, dupa mare mila Sa, prin invierea lui Iisus Hristos din morti, ne-a nascut din nou, spre nadejde vie,
4. Spre mostenire nestricacioasa si neintinata si nevestejita, pastrata in ceruri pentru voi,
5. Cei ce sunteti paziti cu puterea lui Dumnezeu, prin credinta, spre mantuire, gata sa se dea pe fata in vremea de apoi.
6. Intru aceasta va bucurati, macar ca acum ar trebui sa fiti tristi, incercati fiind de multe feluri de ispite pentru putina vreme,
7. Pentru ca credinta voastra incercata, mult mai de pret decat aurul cel pieritor, dar lamurit prin foc, sa fie gasita spre lauda si spre slava si spre cinste, la aratarea lui Iisus Hristos.
8. Pe El, fara sa-L fi vazut, Il iubiti; intru El, desi acum nu-L vedeti, voi credeti si va bucurati cu bucurie negraita si preamarita,
9. Dobandind rasplata credintei voastre, mantuirea sufletelor.
10. Aceasta mantuire au cautat-o cu staruinta si au cercetat-o cu de-amanuntul proorocii, care au proorocit despre harul ce avea sa vina la voi.
11. Cercetand in care si in ce fel de vreme le arata Duhul lui Hristos, Care era intru ei, cand le marturisea de mai inainte despre patimile lui Hristos si despre maririle cele de dupa ele,
12. Lor le-a fost descoperit ca nu pentru ei insisi, ci pentru voi slujeau ei aceste lucruri, care acum vi s-au vestit prin cei ce, intru Duhul Sfant trimis din cer, v-au propovaduit Evanghelia, spre care si ingerii doresc sa priveasca.
13. Pentru aceea, incingand mijloacele cugetului vostru, trezindu-va, nadajduiti desavarsit in harul care vi se va da voua, la aratarea lui Iisus Hristos.
14. Ca fii ascultatori, nu va potriviti poftelor de mai inainte, din vremea nestiintei voastre,
15. Ci, dupa Sfantul Care v-a chemat pe voi, fiti si voi insiva sfinti in toata petrecerea vietii.
16. Ca scris este: “Fiti sfinti, pentru ca Eu sunt Sfant”.
17. Si daca chemati Tata pe Cel ce judeca cu nepartinire, dupa lucrul fiecaruia, petreceti in frica zilele vremelniciei voastre,
18. Stiind ca nu cu lucruri stricacioase, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din viata voastra desarta, lasata de la parinti,
19. Ci cu scumpul sange al lui Hristos, ca al unui miel nevinovat si neprihanit,
20. Care a fost cunoscut mai dinainte de intemeierea lumii, dar Care S-a aratat, in anii cei mai de pe urma, pentru voi,
21. Cei ce prin El ati crezut in Dumnezeu, Care L-a inviat pe El din morti, si I-a dat Lui slava, ca sa va fie credinta si nadejdea voastra in Dumnezeu.
22. Curatindu-va sufletele prin ascultarea de adevar, spre nefatarnica iubire de frati, iubiti-va unul pe altul, din toata inima, cu toata staruinta,
23. Fiind nascuti din nou nu din samanta stricacioasa, ci din nestricacioasa, prin cuvantul lui Dumnezeu cel viu si care ramane in veac.
24. Pentru ca tot trupul este ca iarba si toata slava lui ca floarea ierbii: uscatu-s-a iarba si floarea a cazut,
25. Iar cuvantul Domnului ramane in veac. Si acesta este cuvantul, care vi s-a binevestit.
CAPITOLUL 2
Hristos este piatra cea din capul unghiului.
1. Deci, lepadand toata rautatea si tot viclesugul si fatarniciile si pizmele si toate clevetirile,
2. Ca niste prunci de curand nascuti, sa doriti laptele cel duhovnicesc si neprefacut, ca prin el sa cresteti spre mantuire,
3. De vreme ce ati gustat si ati vazut ca bun este Domnul.
4. Apropiati-va de El, piatra cea vie, de oameni intr-adevar neluata in seama, dar la Dumnezeu aleasa si de pret;
5. Si voi insiva, ca pietre vii, ziditi-va drept casa duhovniceasca, preotie sfanta, ca sa aduceti jertfe duhovnicesti, bine-placute lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos;
6. Pentru ca scris este in Scriptura: “Iata, pun in Sion Piatra din capul unghiului, aleasa, de mare pret, si cel ce va crede in ea nu se va rusina”.
7. Pentru voi, deci, care credeti, (Piatra) este cinstea; iar pentru cei ce nu cred, piatra pe care n-au bagat-o in seama ziditorii, aceasta a ajuns sa fie in capul unghiului,
8. Si piatra de poticnire si stanca de sminteala, de care se poticnesc, fiindca n-au dat ascultare cuvantului, spre care au si fost pusi.
9. Iar voi sunteti semintie aleasa, preotie imparateasca, neam sfant, popor agonisit de Dumnezeu, ca sa vestiti in lume bunatatile Celui ce v-a chemat din intuneric, la lumina Sa cea minunata,
10. Voi care odinioara nu erati popor, iar acum sunteti poporul lui Dumnezeu; voi care odinioara n-aveati parte de mila, iar acum sunteti miluiti.
11. Iubitilor, va indemn ca pe niste straini ce sunteti si calatori aici pe pamant, sa va feriti de poftele cele trupesti care se razboiesc impotriva sufletului.
12. Purtati-va cu cinste intre neamuri, ca in ceea ce ei acum va barfesc ca pe niste facatori de rele, privind ei mai de aproape faptele voastre cele bune, sa preamareasca pe Dumnezeu, in ziua cand ii va cerceta.
13. Supuneti-va, pentru Domnul, oricarei oranduiri omenesti, fie imparatului, ca inalt stapanitor,
14. Fie dregatorilor, ca unora ce sunt trimisi de el, spre pedepsirea facatorilor de rele si spre lauda facatorilor de bine;
15. Caci asa este voia lui Dumnezeu, ca voi, prin faptele voastre cele bune, sa inchideti gura oamenilor fara minte si fara cunostinta.
16. Traiti ca oamenii liberi, dar nu ca si cum ati avea libertatea drept acoperamant al rautatii, ci ca robi ai lui Dumnezeu.
17. Dati tuturor cinste, iubiti fratia, temeti-va de Dumnezeu, cinstiti pe imparat.
18. Slugilor, supuneti-va stapanilor vostri, cu toata frica, nu numai celor buni si blanzi, ci si celor uraciosi.
19. Caci aceasta este placut lui Dumnezeu, sa sufere cineva intristari, pe nedrept, cu gandul la El.
20. Caci, ce lauda este daca, pentru greseala, primiti bataie intru rabdare? Iar daca, pentru binele facut, veti patimi si veti rabda, aceasta este placut lui Dumnezeu.
21. Caci spre aceasta ati fost chemati, ca si Hristos a patimit pentru voi, lasandu-va pilda, ca sa pasiti pe urmele Lui,
22. Care n-a savarsit nici un pacat, nici s-a aflat viclesug in gura Lui,
23. Si Care, ocarat fiind, nu raspundea cu ocara; suferind, nu ameninta, ci Se lasa in stirea Celui ce judeca cu dreptate.
24. El a purtat pacatele noastre, in trupul Sau, pe lemn, pentru ca noi, murind fata de pacate, sa vietuim dreptatii: cu a Carui rana v-ati vindecat.
25. Caci erati ca niste oi ratacite, dar v-ati intors acum la Pastorul si la Pazitorul sufletelor voastre.
CAPITOLUL 3
Indemnuri catre soti. Indemnuri tuturor spre dragoste si blandete. Suferinta Domnului si pogorarea Lui in iad. Puterea Botezului.
1. Asemenea si voi, femeilor, supuneti-va barbatilor vostri, asa incat, chiar daca sunt unii care nu se pleaca cuvantului, sa fie castigati, fara propovaduire, prin purtarea femeilor lor,
2. Vazand de aproape viata voastra curata si plina de sfiala.
3. Podoaba voastra sa nu fie cea din afara: impletirea parului, podoabele de aur si imbracarea hainelor scumpe,
4. Ci sa fie omul cel tainic al inimii, intru nestricacioasa podoaba a duhului bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu.
5. Ca asa se impodobeau, odinioara, si sfintele femei, care nadajduiau in Dumnezeu, supunandu-se barbatilor lor,
6. Precum Sarra asculta de Avraam si-l numea pe el domn, ale carei fiice sunteti, daca faceti ce e bine si nu va temeti de nimic.
7. Voi, barbatilor, de asemenea, traiti intelepteste cu femeile voastre, ca fiind fapturi mai slabe, si faceti-le parte de cinste, ca unora care, impreuna cu voi, sunt mostenitoare ale harului vietii, asa incat rugaciunile voastre sa nu fie impiedicate.
8. In sfarsit, fiti toti intr-un gand, impreuna-patimitori, iubitori de frati, milostivi, smeriti.
9. Nu rasplatiti raul cu rau sau ocara cu ocara, ci, dimpotriva, binecuvantati, caci spre aceasta ati fost chemati, ca sa mosteniti binecuvantarea.
10. Cel ce voieste sa iubeasca viata si sa vada zile bune sa-si opreasca limba de la rau si buzele sale sa nu graiasca viclesug;
11. Sa se fereasca de rau si sa faca bine; sa caute pacea si s-o urmeze;
12. Caci ochii Domnului sunt peste cei drepti si urechile Lui spre rugaciunile lor, iar fata Domnului este impotriva celor ce fac rele.
13. Si cine va va face voua rau, daca sunteti plini de ravna pentru bine?
14. Dar de veti si patimi pentru dreptate, fericiti veti fi. Iar de frica lor sa nu va temeti, nici sa va tulburati.
15. Ci pe Domnul, pe Hristos, sa-L sfintiti in inimile voastre si sa fiti gata totdeauna sa raspundeti oricui va cere socoteala despre nadejdea voastra,
16. Dar cu blandete si cu frica, avand cuget curat, ca, tocmai in ceea ce sunteti clevetiti, sa iasa de rusine cei ce graiesc de rau purtarea voastra cea buna intru Hristos.
17. Caci e mai bine, daca asa este voia lui Dumnezeu, sa patimiti facand cele bune, decat facand cele rele.
18. Pentru ca si Hristos a suferit odata moartea pentru pacatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepti, ca sa ne aduca pe noi la Dumnezeu, omorat fiind cu trupul, dar viu facut cu duhul,
19. Cu care S-a coborat si a propovaduit si duhurilor tinute in inchisoare,
20. Care fusesera neascultatoare altadata, cand indelunga-rabdare a lui Dumnezeu astepta, in zilele lui Noe, si se pregatea corabia in care putine suflete, adica opt, s-au mantuit prin apa.
21. Iar aceasta mantuire prin apa inchipuia botezul, care va mantuieste astazi si pe voi, nu ca stergere a necuratiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun catre Dumnezeu, prin invierea lui Iisus Hristos,
22. Care, dupa ce S-a suit la cer, este de-a dreapta lui Dumnezeu, si se supun Lui ingerii si stapaniile si puterile.
CAPITOLUL 4
Indemnuri catre credinciosi sa se lase de pacat, sa aiba mereu pilda pe Domnul si sa ia aminte la obstescul sfarsit care se apropie. Mangaieri in ziua prigoanelor.
1. Asadar, fiindca Hristos a patimit cu trupul, inarmati-va si voi cu gandul acesta: ca cine a suferit cu trupul a ispravit cu pacatul,
2. Ca sa nu mai traiasca timpul ce mai are de trait in trup dupa poftele oamenilor, ci dupa voia lui Dumnezeu.
3. Destul este ca, in vremurile trecute, ati facut cu desavarsire voia neamurilor, umbland in desfranari, in pofte, in betii, in ospete fara masura, in petreceri cu vin mult si in neiertate slujiri idolesti.
4. De aceea ei se mira ca voi nu mai alergati cu ei in aceeasi revarsare a desfraului si va hulesc.
5. Ei isi vor da seama inaintea Celui ce este gata sa judece viii si mortii.
6. Ca spre aceasta s-a binevestit mortilor, ca sa fie judecati ca oameni, dupa trup, dar sa vieze, dupa Dumnezeu cu duhul.
7. Iar sfarsitul tuturor s-a apropiat; fiti dar cu mintea intreaga si privegheati in rugaciuni.
8. Dar mai presus de toate, tineti din rasputeri la dragostea dintre voi, pentru ca dragostea acopera multime de pacate.
9. Fiti, intre voi, iubitori de straini, fara cartire.
10. Dupa darul pe care l-a primit fiecare, slujiti unii altora, ca niste buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu.
11. Daca vorbeste cineva, cuvintele lui sa fie ca ale lui Dumnezeu; daca slujeste cineva, slujba lui sa fie ca din puterea pe care o da Dumnezeu, pentru ca intru toate Dumnezeu sa se slaveasca prin Iisus Hristos, Caruia Ii este slava si stapanirea in vecii vecilor. Amin.
12. Iubitilor, nu va mirati de focul aprins intre voi spre ispitire, ca si cum vi s-ar intampla ceva strain,
13. Ci, intrucat sunteti partasi la suferintele lui Hristos, bucurati-va, pentru ca si la aratarea slavei Lui sa va bucurati cu bucurie mare.
14. De sunteti ocarati pentru numele lui Hristos, fericiti sunteti, caci Duhul slavei si al lui Dumnezeu Se odihneste peste voi; de catre unii El se huleste, iar de voi se preaslaveste.
15. Nimeni dintre voi sa nu sufere ca ucigas, sau fur, sau facator de rele, sau ca un ravnitor de lucruri straine.
16. Iar de sufera ca crestin, sa nu se rusineze, ci sa preamareasca pe Dumnezeu, pentru numele acesta.
17. Caci vremea este ca sa inceapa judecata de la casa lui Dumnezeu; si daca incepe intai de la noi, care va fi sfarsitul celor care nu asculta de Evanghelia lui Dumnezeu?
18. Si daca dreptul abia se mantuieste, ce va fi cu cel necredincios si pacatos?
19. Pentru aceea, si cei ce sufera, dupa voia lui Dumnezeu, sa-si incredinteze Lui, credinciosului Ziditor, sufletele lor, savarsind fapte bune.
CAPITOLUL 5
Datoriile preotilor si ale credinciosilor. Indemnuri la umilinta si la priveghere. Urari de bine si inchinaciune.
1. Pe preotii cei dintre voi ii rog ca unul ce sunt impreuna-preot si martor al patimilor lui Hristos si partas al slavei celei ce va sa se descopere:
2. Pastoriti turma lui Dumnezeu, data in paza voastra, cercetand-o, nu cu silnicie, ci cu voie buna, dupa Dumnezeu, nu pentru castig urat, ci din dragoste;
3. Nu ca si cum ati fi stapani peste Biserici, ci pilde facandu-va turmei.
4. Iar cand Se va arata Mai-marele pastorilor, veti lua cununa cea nevestejita a maririi.
5. Tot asa si voi, fiilor duhovnicesti, supuneti-va preotilor; si toti, unii fata de altii, imbracati-va intru smerenie, pentru ca Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har.
6. Deci, smeriti-va sub mana cea tare a lui Dumnezeu, ca El sa va inalte la timpul cuvenit.
7. Lasati-I Lui toata grija voastra, caci El are grija de voi.
8. Fiti treji, privegheati. Potrivnicul vostru, diavolul, umbla, racnind ca un leu, cautand pe cine sa inghita,
9. Caruia stati impotriva, tari in credinta, stiind ca aceleasi suferinte indura si fratii vostri in lume.
10. Iar Dumnezeul a tot harul, Care v-a chemat la slava Sa cea vesnica, intru Hristos Iisus, El insusi, dupa ce veti suferi putina vreme, va va duce la desavarsire, va va intari, va va imputernici, va va face neclintiti.
11. A Lui fie slava si puterea in vecii vecilor. Amin!
12. V-am scris aceste putine lucruri, prin Silvan, pe care il socotesc frate credincios, ca sa va indemn si sa va marturisesc ca adevaratul har al lui Dumnezeu este acesta, in care stati.
13. Biserica cea aleasa din Babilon si Marcu, fiul meu, va imbratiseaza.
14. Imbratisati-va unul pe altul cu sarutarea dragostei. Pace voua tuturor, celor intru Hristos Iisus. Amin.]]> A SFANTULUI APOSTOL PETRU
 
CAPITOLUL 1
Hristos este mantuirea si nadejdea noastra. Durerile de azi lamuresc credinta. Mantuirea aceasta a fost vestita de prooroci. Indemnuri la viata sfanta.
1. Petru, apostol al lui Iisus Hristos, catre cei ce traiesc imprastiati printre straini, in Pont, in Galatia, in Capadocia, in Asia si in Bitinia,
2. Alesi dupa cea mai dinainte stiinta a lui Dumnezeu-Tatal, si prin sfintirea de catre Duhul, spre ascultare si stropirea cu sangele lui Iisus Hristos: har voua si pacea sa se inmulteasca!
3. Binecuvantat fie Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, Care, dupa mare mila Sa, prin invierea lui Iisus Hristos din morti, ne-a nascut din nou, spre nadejde vie,
4. Spre mostenire nestricacioasa si neintinata si nevestejita, pastrata in ceruri pentru voi,
5. Cei ce sunteti paziti cu puterea lui Dumnezeu, prin credinta, spre mantuire, gata sa se dea pe fata in vremea de apoi.
6. Intru aceasta va bucurati, macar ca acum ar trebui sa fiti tristi, incercati fiind de multe feluri de ispite pentru putina vreme,
7. Pentru ca credinta voastra incercata, mult mai de pret decat aurul cel pieritor, dar lamurit prin foc, sa fie gasita spre lauda si spre slava si spre cinste, la aratarea lui Iisus Hristos.
8. Pe El, fara sa-L fi vazut, Il iubiti; intru El, desi acum nu-L vedeti, voi credeti si va bucurati cu bucurie negraita si preamarita,
9. Dobandind rasplata credintei voastre, mantuirea sufletelor.
10. Aceasta mantuire au cautat-o cu staruinta si au cercetat-o cu de-amanuntul proorocii, care au proorocit despre harul ce avea sa vina la voi.
11. Cercetand in care si in ce fel de vreme le arata Duhul lui Hristos, Care era intru ei, cand le marturisea de mai inainte despre patimile lui Hristos si despre maririle cele de dupa ele,
12. Lor le-a fost descoperit ca nu pentru ei insisi, ci pentru voi slujeau ei aceste lucruri, care acum vi s-au vestit prin cei ce, intru Duhul Sfant trimis din cer, v-au propovaduit Evanghelia, spre care si ingerii doresc sa priveasca.
13. Pentru aceea, incingand mijloacele cugetului vostru, trezindu-va, nadajduiti desavarsit in harul care vi se va da voua, la aratarea lui Iisus Hristos.
14. Ca fii ascultatori, nu va potriviti poftelor de mai inainte, din vremea nestiintei voastre,
15. Ci, dupa Sfantul Care v-a chemat pe voi, fiti si voi insiva sfinti in toata petrecerea vietii.
16. Ca scris este: “Fiti sfinti, pentru ca Eu sunt Sfant”.
17. Si daca chemati Tata pe Cel ce judeca cu nepartinire, dupa lucrul fiecaruia, petreceti in frica zilele vremelniciei voastre,
18. Stiind ca nu cu lucruri stricacioase, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din viata voastra desarta, lasata de la parinti,
19. Ci cu scumpul sange al lui Hristos, ca al unui miel nevinovat si neprihanit,
20. Care a fost cunoscut mai dinainte de intemeierea lumii, dar Care S-a aratat, in anii cei mai de pe urma, pentru voi,
21. Cei ce prin El ati crezut in Dumnezeu, Care L-a inviat pe El din morti, si I-a dat Lui slava, ca sa va fie credinta si nadejdea voastra in Dumnezeu.
22. Curatindu-va sufletele prin ascultarea de adevar, spre nefatarnica iubire de frati, iubiti-va unul pe altul, din toata inima, cu toata staruinta,
23. Fiind nascuti din nou nu din samanta stricacioasa, ci din nestricacioasa, prin cuvantul lui Dumnezeu cel viu si care ramane in veac.
24. Pentru ca tot trupul este ca iarba si toata slava lui ca floarea ierbii: uscatu-s-a iarba si floarea a cazut,
25. Iar cuvantul Domnului ramane in veac. Si acesta este cuvantul, care vi s-a binevestit.
CAPITOLUL 2
Hristos este piatra cea din capul unghiului.
1. Deci, lepadand toata rautatea si tot viclesugul si fatarniciile si pizmele si toate clevetirile,
2. Ca niste prunci de curand nascuti, sa doriti laptele cel duhovnicesc si neprefacut, ca prin el sa cresteti spre mantuire,
3. De vreme ce ati gustat si ati vazut ca bun este Domnul.
4. Apropiati-va de El, piatra cea vie, de oameni intr-adevar neluata in seama, dar la Dumnezeu aleasa si de pret;
5. Si voi insiva, ca pietre vii, ziditi-va drept casa duhovniceasca, preotie sfanta, ca sa aduceti jertfe duhovnicesti, bine-placute lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos;
6. Pentru ca scris este in Scriptura: “Iata, pun in Sion Piatra din capul unghiului, aleasa, de mare pret, si cel ce va crede in ea nu se va rusina”.
7. Pentru voi, deci, care credeti, (Piatra) este cinstea; iar pentru cei ce nu cred, piatra pe care n-au bagat-o in seama ziditorii, aceasta a ajuns sa fie in capul unghiului,
8. Si piatra de poticnire si stanca de sminteala, de care se poticnesc, fiindca n-au dat ascultare cuvantului, spre care au si fost pusi.
9. Iar voi sunteti semintie aleasa, preotie imparateasca, neam sfant, popor agonisit de Dumnezeu, ca sa vestiti in lume bunatatile Celui ce v-a chemat din intuneric, la lumina Sa cea minunata,
10. Voi care odinioara nu erati popor, iar acum sunteti poporul lui Dumnezeu; voi care odinioara n-aveati parte de mila, iar acum sunteti miluiti.
11. Iubitilor, va indemn ca pe niste straini ce sunteti si calatori aici pe pamant, sa va feriti de poftele cele trupesti care se razboiesc impotriva sufletului.
12. Purtati-va cu cinste intre neamuri, ca in ceea ce ei acum va barfesc ca pe niste facatori de rele, privind ei mai de aproape faptele voastre cele bune, sa preamareasca pe Dumnezeu, in ziua cand ii va cerceta.
13. Supuneti-va, pentru Domnul, oricarei oranduiri omenesti, fie imparatului, ca inalt stapanitor,
14. Fie dregatorilor, ca unora ce sunt trimisi de el, spre pedepsirea facatorilor de rele si spre lauda facatorilor de bine;
15. Caci asa este voia lui Dumnezeu, ca voi, prin faptele voastre cele bune, sa inchideti gura oamenilor fara minte si fara cunostinta.
16. Traiti ca oamenii liberi, dar nu ca si cum ati avea libertatea drept acoperamant al rautatii, ci ca robi ai lui Dumnezeu.
17. Dati tuturor cinste, iubiti fratia, temeti-va de Dumnezeu, cinstiti pe imparat.
18. Slugilor, supuneti-va stapanilor vostri, cu toata frica, nu numai celor buni si blanzi, ci si celor uraciosi.
19. Caci aceasta este placut lui Dumnezeu, sa sufere cineva intristari, pe nedrept, cu gandul la El.
20. Caci, ce lauda este daca, pentru greseala, primiti bataie intru rabdare? Iar daca, pentru binele facut, veti patimi si veti rabda, aceasta este placut lui Dumnezeu.
21. Caci spre aceasta ati fost chemati, ca si Hristos a patimit pentru voi, lasandu-va pilda, ca sa pasiti pe urmele Lui,
22. Care n-a savarsit nici un pacat, nici s-a aflat viclesug in gura Lui,
23. Si Care, ocarat fiind, nu raspundea cu ocara; suferind, nu ameninta, ci Se lasa in stirea Celui ce judeca cu dreptate.
24. El a purtat pacatele noastre, in trupul Sau, pe lemn, pentru ca noi, murind fata de pacate, sa vietuim dreptatii: cu a Carui rana v-ati vindecat.
25. Caci erati ca niste oi ratacite, dar v-ati intors acum la Pastorul si la Pazitorul sufletelor voastre.
CAPITOLUL 3
Indemnuri catre soti. Indemnuri tuturor spre dragoste si blandete. Suferinta Domnului si pogorarea Lui in iad. Puterea Botezului.
1. Asemenea si voi, femeilor, supuneti-va barbatilor vostri, asa incat, chiar daca sunt unii care nu se pleaca cuvantului, sa fie castigati, fara propovaduire, prin purtarea femeilor lor,
2. Vazand de aproape viata voastra curata si plina de sfiala.
3. Podoaba voastra sa nu fie cea din afara: impletirea parului, podoabele de aur si imbracarea hainelor scumpe,
4. Ci sa fie omul cel tainic al inimii, intru nestricacioasa podoaba a duhului bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu.
5. Ca asa se impodobeau, odinioara, si sfintele femei, care nadajduiau in Dumnezeu, supunandu-se barbatilor lor,
6. Precum Sarra asculta de Avraam si-l numea pe el domn, ale carei fiice sunteti, daca faceti ce e bine si nu va temeti de nimic.
7. Voi, barbatilor, de asemenea, traiti intelepteste cu femeile voastre, ca fiind fapturi mai slabe, si faceti-le parte de cinste, ca unora care, impreuna cu voi, sunt mostenitoare ale harului vietii, asa incat rugaciunile voastre sa nu fie impiedicate.
8. In sfarsit, fiti toti intr-un gand, impreuna-patimitori, iubitori de frati, milostivi, smeriti.
9. Nu rasplatiti raul cu rau sau ocara cu ocara, ci, dimpotriva, binecuvantati, caci spre aceasta ati fost chemati, ca sa mosteniti binecuvantarea.
10. Cel ce voieste sa iubeasca viata si sa vada zile bune sa-si opreasca limba de la rau si buzele sale sa nu graiasca viclesug;
11. Sa se fereasca de rau si sa faca bine; sa caute pacea si s-o urmeze;
12. Caci ochii Domnului sunt peste cei drepti si urechile Lui spre rugaciunile lor, iar fata Domnului este impotriva celor ce fac rele.
13. Si cine va va face voua rau, daca sunteti plini de ravna pentru bine?
14. Dar de veti si patimi pentru dreptate, fericiti veti fi. Iar de frica lor sa nu va temeti, nici sa va tulburati.
15. Ci pe Domnul, pe Hristos, sa-L sfintiti in inimile voastre si sa fiti gata totdeauna sa raspundeti oricui va cere socoteala despre nadejdea voastra,
16. Dar cu blandete si cu frica, avand cuget curat, ca, tocmai in ceea ce sunteti clevetiti, sa iasa de rusine cei ce graiesc de rau purtarea voastra cea buna intru Hristos.
17. Caci e mai bine, daca asa este voia lui Dumnezeu, sa patimiti facand cele bune, decat facand cele rele.
18. Pentru ca si Hristos a suferit odata moartea pentru pacatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepti, ca sa ne aduca pe noi la Dumnezeu, omorat fiind cu trupul, dar viu facut cu duhul,
19. Cu care S-a coborat si a propovaduit si duhurilor tinute in inchisoare,
20. Care fusesera neascultatoare altadata, cand indelunga-rabdare a lui Dumnezeu astepta, in zilele lui Noe, si se pregatea corabia in care putine suflete, adica opt, s-au mantuit prin apa.
21. Iar aceasta mantuire prin apa inchipuia botezul, care va mantuieste astazi si pe voi, nu ca stergere a necuratiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun catre Dumnezeu, prin invierea lui Iisus Hristos,
22. Care, dupa ce S-a suit la cer, este de-a dreapta lui Dumnezeu, si se supun Lui ingerii si stapaniile si puterile.
CAPITOLUL 4
Indemnuri catre credinciosi sa se lase de pacat, sa aiba mereu pilda pe Domnul si sa ia aminte la obstescul sfarsit care se apropie. Mangaieri in ziua prigoanelor.
1. Asadar, fiindca Hristos a patimit cu trupul, inarmati-va si voi cu gandul acesta: ca cine a suferit cu trupul a ispravit cu pacatul,
2. Ca sa nu mai traiasca timpul ce mai are de trait in trup dupa poftele oamenilor, ci dupa voia lui Dumnezeu.
3. Destul este ca, in vremurile trecute, ati facut cu desavarsire voia neamurilor, umbland in desfranari, in pofte, in betii, in ospete fara masura, in petreceri cu vin mult si in neiertate slujiri idolesti.
4. De aceea ei se mira ca voi nu mai alergati cu ei in aceeasi revarsare a desfraului si va hulesc.
5. Ei isi vor da seama inaintea Celui ce este gata sa judece viii si mortii.
6. Ca spre aceasta s-a binevestit mortilor, ca sa fie judecati ca oameni, dupa trup, dar sa vieze, dupa Dumnezeu cu duhul.
7. Iar sfarsitul tuturor s-a apropiat; fiti dar cu mintea intreaga si privegheati in rugaciuni.
8. Dar mai presus de toate, tineti din rasputeri la dragostea dintre voi, pentru ca dragostea acopera multime de pacate.
9. Fiti, intre voi, iubitori de straini, fara cartire.
10. Dupa darul pe care l-a primit fiecare, slujiti unii altora, ca niste buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu.
11. Daca vorbeste cineva, cuvintele lui sa fie ca ale lui Dumnezeu; daca slujeste cineva, slujba lui sa fie ca din puterea pe care o da Dumnezeu, pentru ca intru toate Dumnezeu sa se slaveasca prin Iisus Hristos, Caruia Ii este slava si stapanirea in vecii vecilor. Amin.
12. Iubitilor, nu va mirati de focul aprins intre voi spre ispitire, ca si cum vi s-ar intampla ceva strain,
13. Ci, intrucat sunteti partasi la suferintele lui Hristos, bucurati-va, pentru ca si la aratarea slavei Lui sa va bucurati cu bucurie mare.
14. De sunteti ocarati pentru numele lui Hristos, fericiti sunteti, caci Duhul slavei si al lui Dumnezeu Se odihneste peste voi; de catre unii El se huleste, iar de voi se preaslaveste.
15. Nimeni dintre voi sa nu sufere ca ucigas, sau fur, sau facator de rele, sau ca un ravnitor de lucruri straine.
16. Iar de sufera ca crestin, sa nu se rusineze, ci sa preamareasca pe Dumnezeu, pentru numele acesta.
17. Caci vremea este ca sa inceapa judecata de la casa lui Dumnezeu; si daca incepe intai de la noi, care va fi sfarsitul celor care nu asculta de Evanghelia lui Dumnezeu?
18. Si daca dreptul abia se mantuieste, ce va fi cu cel necredincios si pacatos?
19. Pentru aceea, si cei ce sufera, dupa voia lui Dumnezeu, sa-si incredinteze Lui, credinciosului Ziditor, sufletele lor, savarsind fapte bune.
CAPITOLUL 5
Datoriile preotilor si ale credinciosilor. Indemnuri la umilinta si la priveghere. Urari de bine si inchinaciune.
1. Pe preotii cei dintre voi ii rog ca unul ce sunt impreuna-preot si martor al patimilor lui Hristos si partas al slavei celei ce va sa se descopere:
2. Pastoriti turma lui Dumnezeu, data in paza voastra, cercetand-o, nu cu silnicie, ci cu voie buna, dupa Dumnezeu, nu pentru castig urat, ci din dragoste;
3. Nu ca si cum ati fi stapani peste Biserici, ci pilde facandu-va turmei.
4. Iar cand Se va arata Mai-marele pastorilor, veti lua cununa cea nevestejita a maririi.
5. Tot asa si voi, fiilor duhovnicesti, supuneti-va preotilor; si toti, unii fata de altii, imbracati-va intru smerenie, pentru ca Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har.
6. Deci, smeriti-va sub mana cea tare a lui Dumnezeu, ca El sa va inalte la timpul cuvenit.
7. Lasati-I Lui toata grija voastra, caci El are grija de voi.
8. Fiti treji, privegheati. Potrivnicul vostru, diavolul, umbla, racnind ca un leu, cautand pe cine sa inghita,
9. Caruia stati impotriva, tari in credinta, stiind ca aceleasi suferinte indura si fratii vostri in lume.
10. Iar Dumnezeul a tot harul, Care v-a chemat la slava Sa cea vesnica, intru Hristos Iisus, El insusi, dupa ce veti suferi putina vreme, va va duce la desavarsire, va va intari, va va imputernici, va va face neclintiti.
11. A Lui fie slava si puterea in vecii vecilor. Amin!
12. V-am scris aceste putine lucruri, prin Silvan, pe care il socotesc frate credincios, ca sa va indemn si sa va marturisesc ca adevaratul har al lui Dumnezeu este acesta, in care stati.
13. Biserica cea aleasa din Babilon si Marcu, fiul meu, va imbratiseaza.
14. Imbratisati-va unul pe altul cu sarutarea dragostei. Pace voua tuturor, celor intru Hristos Iisus. Amin.]]> http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=21 Sat, 16 Dec 2017 18:17:12 +0000 http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=21 A SFANTULUI APOSTOL IACOV
 
CAPITOLUL  1
Ispitele sunt folositoare. Avutiile trec degraba. Ascultarea si implinirea Legii. Limba trebuie tinuta in frau.
1. Iacov, robul lui Dumnezeu si al Domnului Iisus Hristos, celor douasprezece semintii, care sunt in imprastiere, salutare.
2. Mare bucurie sa socotiti, fratii mei, cand cadeti in felurite ispite,
3. Stiind ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdarea;
4. Iar rabdarea sa-si aiba lucrul ei desavarsit, ca sa fiti desavarsiti si intregi, nelipsiti fiind de nimic.
5. Si de este cineva din voi lipsit de intelepciune, sa o ceara de la Dumnezeu, Cel ce da tuturor fara deosebire si fara infruntare; si i se va da.
6. Sa ceara insa cu credinta, fara sa aiba nici o indoiala, pentru ca cine se indoieste este asemenea valului marii, miscat de vant si aruncat incoace si incolo.
7. Sa nu gandeasca omul acela ca va lua ceva de la Dumnezeu.
8. Barbatul indoielnic este nestatornic in toate caile sale.
9. Iar fratele cel smerit sa se laude intru inaltimea sa,
10. Si cel bogat intru smerenia sa, pentru ca va trece ca floarea ierbii.
11. Caci a rasarit soarele arzator si a uscat iarba si floarea ei a cazut si frumusetea fetei ei a pierit; tot asa se va vesteji si bogatul in alergaturile sale.
12. Fericit este barbatul care rabda ispita, caci lamurit facandu-se va lua cununa vietii, pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce Il iubesc pe El.
13. Nimeni sa nu zica, atunci cand este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru ca Dumnezeu nu este ispitit de rele si El insusi nu ispiteste pe nimeni.
14. Ci fiecare este ispitit cand este tras si momit de insasi pofta sa.
15. Apoi pofta, zamislind, naste pacat, iar pacatul, odata savarsit, aduce moarte.
16. Nu va inselati, fratii mei prea iubiti:
17. Toata darea cea buna si tot darul desavarsit de sus este, pogorandu-se de la Parintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbra de mutare.
18. Dupa voia Sa ne-a nascut prin cuvantul adevarului, ca sa fim incepatura fapturilor Lui.
19. Sa stiti, iubitii mei frati: orice om sa fie grabnic la ascultare, zabavnic la vorbire, zabavnic la manie.
20. Caci mania omului nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu.
21. Pentru aceea, lepadand toata spurcaciunea si prisosinta rautatii, primiti cu blandete cuvantul sadit in voi, care poate sa mantuiasca sufletele voastre.
22. Dar faceti-va implinitori ai cuvantului, nu numai ascultatori ai lui, amagindu-va pe voi insiva.
23. Caci daca cineva este ascultator al cuvantului, iar nu si implinitor, el seamana cu omul care priveste in oglinda fata firii sale;
24. S-a privit pe sine si s-a dus si indata a uitat ce fel era.
25. Cine s-a uitat, insa, de aproape in legea cea desavarsita a libertatii si a staruit in ea, facandu-se nu ascultator care uita, ci implinitor al lucrului, acela fericit va fi in lucrarea sa.
26. Daca cineva socoteste ca e cucernic, dar nu isi tine limba in frau, ci isi amageste inima, cucernicia acestuia este zadarnica.
27. Cucernicia curata si neintinata inaintea lui Dumnezeu si Tatal, aceasta este: sa cercetam pe orfani si pe vaduve in necazurile lor, si sa ne pazim pe noi fara de pata din partea lumii.
CAPITOLUL  2
Credinta fara de fapte, moarta este.
1. Fratii mei, nu cautand la fata omului sa aveti credinta in Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei.
2. Caci, daca va intra in adunarea voastra un om cu inele de aur in degete, in haina stralucita, si va intra si un sarac, in haina murdara,
3. Iar voi puneti ochii pe cel care poarta haina stralucita si-i ziceti: Tu sezi bine aici, pe cand saracului ii ziceti: Tu stai acolo, in picioare, sau: Sezi jos, la picioarele mele,
4. N-ati facut voi, oare, in gandul vostru, deosebire intre unul si altul si nu v-ati facut judecatori cu socoteli viclene?
5. Ascultati, iubitii mei frati: Au nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt saraci in ochii lumii, dar bogati in credinta si mostenitori ai imparatiei pe care a fagaduit-o El celor ce Il iubesc?
6. Iar voi ati necinstit pe cel sarac! Oare nu bogatii va asupresc pe voi si nu ei va tarasc la judecati?
7. Nu sunt ei cei ce hulesc numele cel bun intru care ati fost chemati?
8. Daca, intr-adevar, impliniti legea imparateasca, potrivit Scripturii: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”, bine faceti;
9. Iar de cautati la fata omului, faceti pacat si legea va osandeste ca pe niste calcatori de lege.
10. Pentru ca cine va pazi toata legea, dar va gresi intr-o singura porunca, s-a facut vinovat fata de toate poruncile.
11. Caci Cel ce a zis: “Sa nu savarsesti adulter”, a zis si: “Sa nu ucizi”. Si daca nu savarsesti adulter, dar ucizi, te-ai facut calcator de lege.
12. Asa sa graiti si asa sa lucrati, ca unii care veti fi judecati prin legea libertatii.
13. Caci judecata este fara mila pentru cel care n-a facut mila. Si mila biruieste in fata judecatii.
14. Ce folos, fratii mei, daca zice cineva ca are credinta, iar fapte nu are? Oare credinta poate sa-l mantuiasca?
15. Daca un frate sau o sora sunt goi si lipsiti de hrana cea de toate zilele,
16. Si cineva dintre voi le-ar zice: Mergeti in pace! Incalziti-va si va saturati, dar nu le dati cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?
17. Asa si cu credinta: daca nu are fapte, e moarta in ea insasi.
18. Dar va zice cineva: Tu ai credinta, iar eu am fapte; arata-mi credinta ta fara fapte si eu iti voi arata, din faptele mele, credinta mea.
19. Tu crezi ca unul este Dumnezeu? Bine faci; dar si demonii cred si se cutremura.
20. Vrei insa sa intelegi, omule nesocotit, ca credinta fara de fapte moarta este?
21. Avraam, parintele nostru, au nu din fapte s-a indreptat, cand a pus pe Isaac, fiul sau, pe jertfelnic?
22. Vezi ca, credinta lucra impreuna cu faptele lui si din fapte credinta s-a desavarsit?
23. Si s-a implinit Scriptura care zice: “Si a crezut Avraam lui Dumnezeu si i s-a socotit lui ca dreptate” si “a fost numit prieten al lui Dumnezeu”.
24. Vedeti dar ca din fapte este indreptat omul, iar nu numai din credinta.
25. La fel si Rahav, desfranata, au nu din fapte s-a indreptat cand a primit pe cei trimisi si i-a scos afara, pe alta cale?
26. Caci precum trupul fara suflet mort este, astfel si credinta fara de fapte, moarta este.
CAPITOLUL  3
Infranarea limbii. Adevarata intelepciune.
1. Nu va faceti voi multi invatatori, fratii mei, stiind ca (noi, invatatorii) mai mare osanda vom lua.
2. Pentru ca toti gresim in multe chipuri; daca nu greseste cineva in cuvant, acela este barbat desavarsit, in stare sa infraneze si tot trupul.
3. Dar, daca noi punem in gura cailor fraul, ca sa ni-i supunem, ducem dupa noi si trupul lor intreg.
4. Iata si corabiile, desi sunt atat de mari si impinse de vanturi aprige, sunt totusi purtate de o carma foarte mica incotro hotaraste vrerea carmaciului.
5. Asa si limba: mic madular este, dar cu mari lucruri se faleste! Iata putin foc si cat codru aprinde!
6. Foc este si limba, lume a faradelegii! Limba isi are locul ei intre madularele noastre, dar spurca tot trupul si arunca in foc drumul vietii, dupa ce aprinsa a fost ea de flacarile gheenei.
7. Pentru ca orice fel de fiare si de pasari, de taratoare si de vietati din mare se domoleste si s-a domolit de firea omeneasca,
8. Dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domoleasca! Ea este un rau fara astampar; ea este plina de venin aducator de moarte.
9. Cu ea binecuvantam pe Dumnezeu si Tatal, si cu ea blestemam pe oameni, care sunt facuti dupa asemanarea lui Dumnezeu.
10. Din aceeasi gura ies binecuvantarea si blestemul. Nu trebuie, fratii mei, sa fie acestea asa.
11. Oare izvorul arunca din aceeasi vana, si apa dulce si pe cea amara?
12. Nu cumva poate smochinul, fratilor, sa faca masline, sau vita de vie sa faca smochine? Tot asa, izvorul sarat nu poate sa dea apa dulce.
13. Cine este, intre voi, intelept si priceput? Sa arate, din buna-i purtare, faptele lui, in blandetea intelepciunii.
14. Iar daca aveti ravnire amara si zavistie, in inimile voastre, nu va laudati, nici nu mintiti impotriva adevarului.
15. Intelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pamanteasca, trupeasca, demonica.
16. Deci, unde este pizma si zavistie, acolo este neoranduiala si orice lucru rau.
17. Iar intelepciunea cea de sus intai este curata, apoi pasnica, ingaduitoare, ascultatoare, plina de mila si de roade bune, neindoielnica si nefatarnica.
18. Si roada dreptatii se seamana intru pace de cei ce lucreaza pacea.
CAPITOLUL  4
Sa fugim de placerile desarte. Impotriva barfitorilor si a celor ingamfati.
1. De unde vin razboaiele si de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se lupta in madularele voastre?
2. Poftiti si nu aveti; ucideti si pizmuiti si nu puteti dobandi ce doriti; va sfatuiti si va razboiti, si nu aveti, pentru ca nu cereti.
3. Cereti si nu primiti, pentru ca cereti rau, ca voi sa risipiti in placeri.
4. Preadesfranatilor! Nu stiti, oare, ca prietenia lumii este dusmanie fata de Dumnezeu? Cine deci va voi sa fie prieten cu lumea se face vrajmas lui Dumnezeu.
5. Sau vi se pare ca Scriptura graieste in desert? Duhul, care salasluieste in noi, ne pofteste spre zavistie?
6. Nu, ci da mai mare har. Pentru aceea, zice: “Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har”.
7. Supuneti-va deci lui Dumnezeu. Stati impotriva diavolului si el va fugi de la voi.
8. Apropiati-va de Dumnezeu si Se va apropia si El de voi. Curatiti-va mainile, pacatosilor, si sfintiti-va inimile, voi cei indoielnici.
9. Patrundeti-va de durere. Intristati-va si va jeliti. Rasul intoarca-se in plans si bucuria voastra in intristare.
10. Smeriti-va inaintea Domnului si El va va inalta.
11. Nu va graiti de rau unul pe altul, fratilor. Cel ce graieste de rau pe frate, ori judeca pe fratele sau, graieste de rau legea si judeca legea; iar daca judeci legea nu esti implinitor al legii, ci judecator.
12. Unul este Datatorul legii si Judecatorul: Cel ce poate sa mantuiasca si sa piarda. Iar tu cine esti, care judeci pe aproapele?
13. Veniti acum cei care ziceti: Astazi sau maine vom merge in cutare cetate, vom sta acolo un an si vom face negot si vom castiga,
14. Voi, care nu stiti ce se va intampla maine, ca ce este viata voastra? Abur sunteti, care se arata o clipa, apoi piere.
15. In loc ca voi sa ziceti: Daca Domnul voieste, vom trai si vom face aceasta sau aceea.
16. Si acum va laudati in trufia voastra. Orice lauda de acest fel este rea.
17. Drept aceea, cine stie sa faca ce e bine si nu face pacat are.
CAPITOLUL  5
Sfaturi catre cei avuti. Rabdarea, juramantul, ingrijirea bolnavilor. Puterea rugaciunilor. Despre cei cazuti.
1. Veniti acum, voi bogatilor, plangeti si va tanguiti de necazurile care vor sa vina asupra voastra.
2. Bogatia voastra a putrezit si hainele voastre le-au mancat moliile.
3. Aurul vostru si argintul au ruginit si rugina lor va fi marturie asupra voastra si ca focul va mistui trupurile voastre; ati strans comori in vremea din urma.
4. Dar, iata, plata lucratorilor care au secerat tarinile voastre, pe care voi ati oprit-o, striga; si strigatele seceratorilor au intrat in urechile Domnului Sabaot.
5. V-ati desfatat pe pamant si v-ati dezmierdat; hranit-ati inimile voastre in ziua injunghierii.
6. Osandit-ati, omorat-ati pe cel drept; el nu vi se impotriveste.
7. Drept aceea, fiti indelung-rabdatori, fratilor, pana la venirea Domnului. Iata, plugarul asteapta roada cea scumpa a pamantului, indelung rabdand, pana ce primeste ploaia timpurie si tarzie.
8. Fiti, dar, si voi indelung-rabdatori, intariti inimile voastre, caci venirea Domnului s-a apropiat.
9. Nu va plangeti, fratilor, unul impotriva celuilalt, ca sa nu fiti judecati; iata judecatorul sta inaintea usilor.
10. Luati, fratilor, pilda de suferinta si de indelunga rabdare pe proorocii care au grait in numele Domnului.
11. Iata, noi fericim pe cei ce au rabdat: ati auzit de rabdarea lui Iov si ati vazut sfarsitul harazit lui de Domnul; ca mult-milostiv este Domnul si indurator.
12. Iar inainte de toate, fratii mei, sa nu va jurati nici pe cer, nici pe pamant, nici cu orice alt juramant, ci sa va fie voua ce este da, da, si ce este nu, nu, ca sa nu cadeti sub judecata.
13. Este vreunul dintre voi in suferinta? Sa se roage. Este cineva cu inima buna? Sa cante psalmi.
14. Este cineva bolnav intre voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el, ungandu-l cu untdelemn, in numele Domnului.
15. Si rugaciunea credintei va mantui pe cel bolnav si Domnul il va ridica, si de va fi facut pacate se vor ierta lui.
16. Marturisiti-va deci unul altuia pacatele si va rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati, ca mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului.
17. Ilie era om, cu slabiciuni asemenea noua, dar cu rugaciune s-a rugat ca sa nu ploua si nu a plouat trei ani si sase luni.
18. Si iarasi s-a rugat si cerul a dat ploaie si pamantul a odraslit roada sa.
19. Fratii mei, daca vreunul va rataci de la adevar si-l va intoarce cineva,
20. Sa stie ca cel ce a intors pe pacatos de la ratacirea caii lui isi va mantui sufletul din moarte si va acoperi multime de pacate.]]> A SFANTULUI APOSTOL IACOV
 
CAPITOLUL  1
Ispitele sunt folositoare. Avutiile trec degraba. Ascultarea si implinirea Legii. Limba trebuie tinuta in frau.
1. Iacov, robul lui Dumnezeu si al Domnului Iisus Hristos, celor douasprezece semintii, care sunt in imprastiere, salutare.
2. Mare bucurie sa socotiti, fratii mei, cand cadeti in felurite ispite,
3. Stiind ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdarea;
4. Iar rabdarea sa-si aiba lucrul ei desavarsit, ca sa fiti desavarsiti si intregi, nelipsiti fiind de nimic.
5. Si de este cineva din voi lipsit de intelepciune, sa o ceara de la Dumnezeu, Cel ce da tuturor fara deosebire si fara infruntare; si i se va da.
6. Sa ceara insa cu credinta, fara sa aiba nici o indoiala, pentru ca cine se indoieste este asemenea valului marii, miscat de vant si aruncat incoace si incolo.
7. Sa nu gandeasca omul acela ca va lua ceva de la Dumnezeu.
8. Barbatul indoielnic este nestatornic in toate caile sale.
9. Iar fratele cel smerit sa se laude intru inaltimea sa,
10. Si cel bogat intru smerenia sa, pentru ca va trece ca floarea ierbii.
11. Caci a rasarit soarele arzator si a uscat iarba si floarea ei a cazut si frumusetea fetei ei a pierit; tot asa se va vesteji si bogatul in alergaturile sale.
12. Fericit este barbatul care rabda ispita, caci lamurit facandu-se va lua cununa vietii, pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce Il iubesc pe El.
13. Nimeni sa nu zica, atunci cand este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru ca Dumnezeu nu este ispitit de rele si El insusi nu ispiteste pe nimeni.
14. Ci fiecare este ispitit cand este tras si momit de insasi pofta sa.
15. Apoi pofta, zamislind, naste pacat, iar pacatul, odata savarsit, aduce moarte.
16. Nu va inselati, fratii mei prea iubiti:
17. Toata darea cea buna si tot darul desavarsit de sus este, pogorandu-se de la Parintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbra de mutare.
18. Dupa voia Sa ne-a nascut prin cuvantul adevarului, ca sa fim incepatura fapturilor Lui.
19. Sa stiti, iubitii mei frati: orice om sa fie grabnic la ascultare, zabavnic la vorbire, zabavnic la manie.
20. Caci mania omului nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu.
21. Pentru aceea, lepadand toata spurcaciunea si prisosinta rautatii, primiti cu blandete cuvantul sadit in voi, care poate sa mantuiasca sufletele voastre.
22. Dar faceti-va implinitori ai cuvantului, nu numai ascultatori ai lui, amagindu-va pe voi insiva.
23. Caci daca cineva este ascultator al cuvantului, iar nu si implinitor, el seamana cu omul care priveste in oglinda fata firii sale;
24. S-a privit pe sine si s-a dus si indata a uitat ce fel era.
25. Cine s-a uitat, insa, de aproape in legea cea desavarsita a libertatii si a staruit in ea, facandu-se nu ascultator care uita, ci implinitor al lucrului, acela fericit va fi in lucrarea sa.
26. Daca cineva socoteste ca e cucernic, dar nu isi tine limba in frau, ci isi amageste inima, cucernicia acestuia este zadarnica.
27. Cucernicia curata si neintinata inaintea lui Dumnezeu si Tatal, aceasta este: sa cercetam pe orfani si pe vaduve in necazurile lor, si sa ne pazim pe noi fara de pata din partea lumii.
CAPITOLUL  2
Credinta fara de fapte, moarta este.
1. Fratii mei, nu cautand la fata omului sa aveti credinta in Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei.
2. Caci, daca va intra in adunarea voastra un om cu inele de aur in degete, in haina stralucita, si va intra si un sarac, in haina murdara,
3. Iar voi puneti ochii pe cel care poarta haina stralucita si-i ziceti: Tu sezi bine aici, pe cand saracului ii ziceti: Tu stai acolo, in picioare, sau: Sezi jos, la picioarele mele,
4. N-ati facut voi, oare, in gandul vostru, deosebire intre unul si altul si nu v-ati facut judecatori cu socoteli viclene?
5. Ascultati, iubitii mei frati: Au nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt saraci in ochii lumii, dar bogati in credinta si mostenitori ai imparatiei pe care a fagaduit-o El celor ce Il iubesc?
6. Iar voi ati necinstit pe cel sarac! Oare nu bogatii va asupresc pe voi si nu ei va tarasc la judecati?
7. Nu sunt ei cei ce hulesc numele cel bun intru care ati fost chemati?
8. Daca, intr-adevar, impliniti legea imparateasca, potrivit Scripturii: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”, bine faceti;
9. Iar de cautati la fata omului, faceti pacat si legea va osandeste ca pe niste calcatori de lege.
10. Pentru ca cine va pazi toata legea, dar va gresi intr-o singura porunca, s-a facut vinovat fata de toate poruncile.
11. Caci Cel ce a zis: “Sa nu savarsesti adulter”, a zis si: “Sa nu ucizi”. Si daca nu savarsesti adulter, dar ucizi, te-ai facut calcator de lege.
12. Asa sa graiti si asa sa lucrati, ca unii care veti fi judecati prin legea libertatii.
13. Caci judecata este fara mila pentru cel care n-a facut mila. Si mila biruieste in fata judecatii.
14. Ce folos, fratii mei, daca zice cineva ca are credinta, iar fapte nu are? Oare credinta poate sa-l mantuiasca?
15. Daca un frate sau o sora sunt goi si lipsiti de hrana cea de toate zilele,
16. Si cineva dintre voi le-ar zice: Mergeti in pace! Incalziti-va si va saturati, dar nu le dati cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?
17. Asa si cu credinta: daca nu are fapte, e moarta in ea insasi.
18. Dar va zice cineva: Tu ai credinta, iar eu am fapte; arata-mi credinta ta fara fapte si eu iti voi arata, din faptele mele, credinta mea.
19. Tu crezi ca unul este Dumnezeu? Bine faci; dar si demonii cred si se cutremura.
20. Vrei insa sa intelegi, omule nesocotit, ca credinta fara de fapte moarta este?
21. Avraam, parintele nostru, au nu din fapte s-a indreptat, cand a pus pe Isaac, fiul sau, pe jertfelnic?
22. Vezi ca, credinta lucra impreuna cu faptele lui si din fapte credinta s-a desavarsit?
23. Si s-a implinit Scriptura care zice: “Si a crezut Avraam lui Dumnezeu si i s-a socotit lui ca dreptate” si “a fost numit prieten al lui Dumnezeu”.
24. Vedeti dar ca din fapte este indreptat omul, iar nu numai din credinta.
25. La fel si Rahav, desfranata, au nu din fapte s-a indreptat cand a primit pe cei trimisi si i-a scos afara, pe alta cale?
26. Caci precum trupul fara suflet mort este, astfel si credinta fara de fapte, moarta este.
CAPITOLUL  3
Infranarea limbii. Adevarata intelepciune.
1. Nu va faceti voi multi invatatori, fratii mei, stiind ca (noi, invatatorii) mai mare osanda vom lua.
2. Pentru ca toti gresim in multe chipuri; daca nu greseste cineva in cuvant, acela este barbat desavarsit, in stare sa infraneze si tot trupul.
3. Dar, daca noi punem in gura cailor fraul, ca sa ni-i supunem, ducem dupa noi si trupul lor intreg.
4. Iata si corabiile, desi sunt atat de mari si impinse de vanturi aprige, sunt totusi purtate de o carma foarte mica incotro hotaraste vrerea carmaciului.
5. Asa si limba: mic madular este, dar cu mari lucruri se faleste! Iata putin foc si cat codru aprinde!
6. Foc este si limba, lume a faradelegii! Limba isi are locul ei intre madularele noastre, dar spurca tot trupul si arunca in foc drumul vietii, dupa ce aprinsa a fost ea de flacarile gheenei.
7. Pentru ca orice fel de fiare si de pasari, de taratoare si de vietati din mare se domoleste si s-a domolit de firea omeneasca,
8. Dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domoleasca! Ea este un rau fara astampar; ea este plina de venin aducator de moarte.
9. Cu ea binecuvantam pe Dumnezeu si Tatal, si cu ea blestemam pe oameni, care sunt facuti dupa asemanarea lui Dumnezeu.
10. Din aceeasi gura ies binecuvantarea si blestemul. Nu trebuie, fratii mei, sa fie acestea asa.
11. Oare izvorul arunca din aceeasi vana, si apa dulce si pe cea amara?
12. Nu cumva poate smochinul, fratilor, sa faca masline, sau vita de vie sa faca smochine? Tot asa, izvorul sarat nu poate sa dea apa dulce.
13. Cine este, intre voi, intelept si priceput? Sa arate, din buna-i purtare, faptele lui, in blandetea intelepciunii.
14. Iar daca aveti ravnire amara si zavistie, in inimile voastre, nu va laudati, nici nu mintiti impotriva adevarului.
15. Intelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pamanteasca, trupeasca, demonica.
16. Deci, unde este pizma si zavistie, acolo este neoranduiala si orice lucru rau.
17. Iar intelepciunea cea de sus intai este curata, apoi pasnica, ingaduitoare, ascultatoare, plina de mila si de roade bune, neindoielnica si nefatarnica.
18. Si roada dreptatii se seamana intru pace de cei ce lucreaza pacea.
CAPITOLUL  4
Sa fugim de placerile desarte. Impotriva barfitorilor si a celor ingamfati.
1. De unde vin razboaiele si de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se lupta in madularele voastre?
2. Poftiti si nu aveti; ucideti si pizmuiti si nu puteti dobandi ce doriti; va sfatuiti si va razboiti, si nu aveti, pentru ca nu cereti.
3. Cereti si nu primiti, pentru ca cereti rau, ca voi sa risipiti in placeri.
4. Preadesfranatilor! Nu stiti, oare, ca prietenia lumii este dusmanie fata de Dumnezeu? Cine deci va voi sa fie prieten cu lumea se face vrajmas lui Dumnezeu.
5. Sau vi se pare ca Scriptura graieste in desert? Duhul, care salasluieste in noi, ne pofteste spre zavistie?
6. Nu, ci da mai mare har. Pentru aceea, zice: “Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har”.
7. Supuneti-va deci lui Dumnezeu. Stati impotriva diavolului si el va fugi de la voi.
8. Apropiati-va de Dumnezeu si Se va apropia si El de voi. Curatiti-va mainile, pacatosilor, si sfintiti-va inimile, voi cei indoielnici.
9. Patrundeti-va de durere. Intristati-va si va jeliti. Rasul intoarca-se in plans si bucuria voastra in intristare.
10. Smeriti-va inaintea Domnului si El va va inalta.
11. Nu va graiti de rau unul pe altul, fratilor. Cel ce graieste de rau pe frate, ori judeca pe fratele sau, graieste de rau legea si judeca legea; iar daca judeci legea nu esti implinitor al legii, ci judecator.
12. Unul este Datatorul legii si Judecatorul: Cel ce poate sa mantuiasca si sa piarda. Iar tu cine esti, care judeci pe aproapele?
13. Veniti acum cei care ziceti: Astazi sau maine vom merge in cutare cetate, vom sta acolo un an si vom face negot si vom castiga,
14. Voi, care nu stiti ce se va intampla maine, ca ce este viata voastra? Abur sunteti, care se arata o clipa, apoi piere.
15. In loc ca voi sa ziceti: Daca Domnul voieste, vom trai si vom face aceasta sau aceea.
16. Si acum va laudati in trufia voastra. Orice lauda de acest fel este rea.
17. Drept aceea, cine stie sa faca ce e bine si nu face pacat are.
CAPITOLUL  5
Sfaturi catre cei avuti. Rabdarea, juramantul, ingrijirea bolnavilor. Puterea rugaciunilor. Despre cei cazuti.
1. Veniti acum, voi bogatilor, plangeti si va tanguiti de necazurile care vor sa vina asupra voastra.
2. Bogatia voastra a putrezit si hainele voastre le-au mancat moliile.
3. Aurul vostru si argintul au ruginit si rugina lor va fi marturie asupra voastra si ca focul va mistui trupurile voastre; ati strans comori in vremea din urma.
4. Dar, iata, plata lucratorilor care au secerat tarinile voastre, pe care voi ati oprit-o, striga; si strigatele seceratorilor au intrat in urechile Domnului Sabaot.
5. V-ati desfatat pe pamant si v-ati dezmierdat; hranit-ati inimile voastre in ziua injunghierii.
6. Osandit-ati, omorat-ati pe cel drept; el nu vi se impotriveste.
7. Drept aceea, fiti indelung-rabdatori, fratilor, pana la venirea Domnului. Iata, plugarul asteapta roada cea scumpa a pamantului, indelung rabdand, pana ce primeste ploaia timpurie si tarzie.
8. Fiti, dar, si voi indelung-rabdatori, intariti inimile voastre, caci venirea Domnului s-a apropiat.
9. Nu va plangeti, fratilor, unul impotriva celuilalt, ca sa nu fiti judecati; iata judecatorul sta inaintea usilor.
10. Luati, fratilor, pilda de suferinta si de indelunga rabdare pe proorocii care au grait in numele Domnului.
11. Iata, noi fericim pe cei ce au rabdat: ati auzit de rabdarea lui Iov si ati vazut sfarsitul harazit lui de Domnul; ca mult-milostiv este Domnul si indurator.
12. Iar inainte de toate, fratii mei, sa nu va jurati nici pe cer, nici pe pamant, nici cu orice alt juramant, ci sa va fie voua ce este da, da, si ce este nu, nu, ca sa nu cadeti sub judecata.
13. Este vreunul dintre voi in suferinta? Sa se roage. Este cineva cu inima buna? Sa cante psalmi.
14. Este cineva bolnav intre voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el, ungandu-l cu untdelemn, in numele Domnului.
15. Si rugaciunea credintei va mantui pe cel bolnav si Domnul il va ridica, si de va fi facut pacate se vor ierta lui.
16. Marturisiti-va deci unul altuia pacatele si va rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati, ca mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului.
17. Ilie era om, cu slabiciuni asemenea noua, dar cu rugaciune s-a rugat ca sa nu ploua si nu a plouat trei ani si sase luni.
18. Si iarasi s-a rugat si cerul a dat ploaie si pamantul a odraslit roada sa.
19. Fratii mei, daca vreunul va rataci de la adevar si-l va intoarce cineva,
20. Sa stie ca cel ce a intors pe pacatos de la ratacirea caii lui isi va mantui sufletul din moarte si va acoperi multime de pacate.]]> http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=20 Sat, 16 Dec 2017 18:16:22 +0000 http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=20  
CAPITOLUL  1
Dumnezeu a trimis oamenilor pe Fiul Sau, Care este peste toate, mai presus decat ingerii si decat toata faptura.
1. Dupa ce Dumnezeu odinioara, in multe randuri si in multe chipuri, a vorbit parintilor nostri prin prooroci,
2. In zilele acestea mai de pe urma ne-a grait noua prin Fiul, pe Care L-a pus mostenitor a toate si prin Care a facut si veacurile;
3. Care, fiind stralucirea slavei si chipul fiintei Lui si Care tine toate cu cuvantul puterii Sale, dupa ce a savarsit, prin El insusi, curatirea pacatelor noastre, a sezut de-a dreapta slavei, intru cele prea inalte,
4. Facandu-Se cu atat mai presus de ingeri, cu cat a mostenit un nume mai deosebit decat ei.
5. Caci caruia dintre ingeri i-a zis Dumnezeu vreodata: “Fiul Meu esti Tu, Eu astazi Te-am nascut”; si iarasi: “Eu Ii voi fi Lui Tata si El Imi va fi Mie Fiu”?
6. Si iarasi, cand aduce in lume pe Cel intai nascut, El zice: “Si sa se inchine Lui toti ingerii lui Dumnezeu”.
7. Si de ingeri zice: “Cel ce face pe ingerii Sai duhuri si pe slujitorii Sai para de foc”;
8. Iar catre Fiul: “Tronul Tau, Dumnezeule, in veacul veacului; si toiagul dreptatii este toiagul imparatiei Tale.
9. Iubit-ai dreptatea si ai urat faradelegea; pentru aceea Te-a uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul Tau cu untdelemnul bucuriei, mai mult decat pe partasii Tai”.
10. Si: “Intru inceput Tu, Doamne, pamantul l-ai intemeiat si cerurile sunt lucrul mainilor Tale;
11. Ele vor pieri, dar Tu ramai, si toate ca o haina se vor invechi;
12. Si ca un pe un vesmant le vei strange si ca o haina vor fi schimbate. Dar Tu acelasi esti si anii Tai nu se vor sfarsi”.
13. Si caruia dintre ingeri a zis Dumnezeu vreodata: “Sezi de-a dreapta Mea pana cand voi pune pe vrajmasii tai asternut picioarelor Tale”?
14. Ingerii oare nu sunt toti duhuri slujitoare, trimise ca sa slujeasca, pentru cei ce vor fi mostenitorii mantuirii?
CAPITOLUL  2
Precum s-au pedepsit ingerii pentru neascultare, asa se vor pedepsi si cei ce calca poruncile lui Hristos, Care este incepatorul mantuirii noastre!
1. Pentru aceea se cuvine ca noi sa luam aminte cu atat mai mult la cele auzite, ca nu cumva sa ne pierdem.
2. Caci, daca s-a adeverit cuvantul grait prin ingeri si orice calcare de porunca si orice neascultare si-a primit dreapta rasplatire,
3. Cum vom scapa noi, daca vom fi nepasatori la astfel de mantuire care, luand obarsie din propovaduirea Domnului, ne-a fost adeverita de cei ce au ascultat-o,
4. Impreuna marturisind si Dumnezeu cu semne si cu minuni si cu multe feluri de puteri si cu darurile Duhului Sfant, impartite dupa a Sa vointa?
5. Pentru ca nu ingerilor a supus Dumnezeu lumea viitoare, despre care vorbim.
6. Iar cineva a marturisit undeva, zicand: “Ce este omul, ca-l pomenesti pe el, sau fiul omului, ca-l cercetezi pe el?
7. L-ai micsorat pe el cu putin fata de ingeri; si cu marire si cu cinste l-ai incununat si l-ai pus peste lucrurile mainilor Tale.
8. Toate le-ai supus sub picioarele lui”. Dar prin faptul ca a supus lui toate (intelegem) ca nimic nu i-a lasat nesupus. Acum insa, inca nu vedem cum toate i-au fost supuse.
9. Ci pe Cel micsorat cu putin fata de ingeri, pe Iisus, Il vedem incununat cu slava si cu cinste, din pricina mortii pe care a suferit-o, astfel ca, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru fiecare om.
10. Caci ducand pe multi fii la marire, I se cadea Aceluia, pentru Care sunt toate si prin Care sunt toate, ca sa desavarseasca prin patimire pe Incepatorul mantuirii lor.
11. Pentru ca si Cel ce sfinteste si cei ce se sfintesc, dintr-Unul sunt toti; de aceea nu se rusineaza sa-i numeasca pe ei frati,
12. Zicand: “Spune-voi fratilor mei numele Tau. In mijlocul Bisericii Te voi lauda”.
13. Si iarasi: “Eu voi fi increzator in El”; si iarasi: “Iata Eu si pruncii pe care Mi i-a dat  Dumnezeu”.
14. Deci, de vreme ce pruncii s-au facut partasi sangelui si trupului, in acelasi fel si El S-a impartasit de acestea, ca sa surpe prin moartea Sa pe cel ce are stapanirea mortii, adica pe diavolul,
15. Si sa izbaveasca pe acei pe care frica mortii ii tinea in robie toata viata.
16. Caci, intr-adevar, nu a luat firea ingerilor, ci samanta lui Avraam a luat.
17. Pentru aceea, dator era intru toate sa Se asemene fratilor, ca sa fie milostiv si credincios arhiereu in cele catre Dumnezeu, pentru curatirea pacatelor poporului.
18. Caci prin ceea ce a patimit, fiind El insusi ispitit, poate si celor ce se ispitesc sa le ajute.
CAPITOLUL  3
Hristos este mai presus decat Moise. Daca neascultarea de Moise aduce pedeapsa, cu atat mai mult neascultarea de Hristos.
1. Pentru aceea, frati sfinti, partasi chemarii ceresti, luati aminte la Apostolul si Arhiereul marturisirii noastre, la Iisus Hristos,
2. Care credincios a fost Celui ce L-a randuit, precum si Moise in toata casa Lui.
3. Pentru ca Acesta (Iisus) S-a invrednicit de mai multa slava decat Moise, dupa cum are mai multa cinste decat casa cel ce a zidit-o.
4. Caci orice casa e zidita de catre cineva, iar Ziditorul a toate este Dumnezeu.
5. Moise a fost credincios in toata casa Domnului, ca o sluga, spre marturia celor ce erau sa fie descoperite in viitor,
6. Iar Hristos a fost credincios ca Fiu peste casa Sa. Si casa Lui suntem noi, numai daca tinem pana la sfarsit cu neclintire, indrazneala marturisirii si lauda nadejdii noastre.
7. De aceea, precum zice Duhul Sfant: “Daca veti auzi astazi glasul Lui,
8. Nu va invartosati inimile voastre, ca la razvratire in ziua ispitirii din pustie,
9. Unde M-au ispitit parintii vostri, M-au incercat, si au vazut faptele Mele, timp de patruzeci de ani.
10. De aceea M-am maniat pe neamul acesta si am zis: Pururea ei ratacesc cu inima si caile Mele nu le-au cunoscut,
11. Ca M-am jurat in mania Mea: “Nu vor intra intru odihna Mea!”.
12. Luati seama, fratilor, sa nu fie cumva, in vreunul din voi, o inima vicleana a necredintei, ca sa va departeze de la Dumnezeul cel viu.
13. Ci indemnati-va unii pe altii, in fiecare zi, pana ce putem sa zicem: astazi! ca nimeni dintre voi sa nu se invartoseze cu inselaciunea pacatului;
14. Caci ne-am facut partasi ai lui Hristos, numai daca vom pastra temeinic, pana la urma, inceputul starii noastre intru El,
15. De vreme ce se zice: Daca veti auzi astazi glasul Lui, nu invartosati inimile voastre, ca la razvratire.
16. Cine sunt cei care, auzind, s-au razvratit? Oare nu toti care au iesit din Egipt, prin Moise?
17. Si impotriva cui a tinut maine timp de patruzeci de ani? Au nu impotriva celor ce au pacatuit, ale caror oase au cazut in pustie?
18. Si cui S-a jurat ca nu vor intra intru odihna Sa, decat numai celor ce au fost neascultatori?
19. Vedem dar ca n-au putut sa intre, din pricina necredintei lor.
CAPITOLUL  4
Odihna este data celor ce cred in Hristos. Puterea cuvantului lui Dumnezeu. Hristos Arhiereu.
1. Sa ne temem, deci, ca nu cumva, cata vreme ni se lasa fagaduinta sa intram in odihna Lui, sa para ca a ramas pe urma cineva dintre voi.
2. Pentru ca si noua ni s-a binevestit ca si acelora, dar cuvantul propovaduirii nu le-a fost lor de folos, nefiind unit cu credinta la cei care l-au auzit.
3. Pe cand noi, fiindca am crezut, intram in odihna, precum s-a zis: “M-am jurat intru mania Mea: nu vor intra intru odihna Mea”, macar ca lucrurile erau savarsite de la intemeierea lumii.
4. Caci undeva, despre ziua a saptea, a zis astfel: “Si S-a odihnit Dumnezeu in ziua a saptea de toate lucrurile Sale”.
5. Si in acelasi loc, zice iarasi: “Nu vor intra intru odihna Mea!”.
6. Deci, de vreme ce ramane ca unii sa intre in odihna, iar aceia carora mai dinainte li s-a binevestit, pentru nesupunerea lor, n-au intrat,
7. Dumnezeu hotaraste din nou o zi, astazi rostind prin gura lui David, dupa atata vreme, precum s-a zis mai sus: “Daca veti auzi astazi glasul Lui, nu invartosati inimile voastre”.
8. Caci daca Iosua le-ar fi adus odihna, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, dupa acestea, de o alta zi de odihna.
9. Drept aceea, s-a lasat alta sarbatoare de odihna poporului lui Dumnezeu.
10. Pentru ca cine a intrat in odihna lui Dumnezeu s-a odihnit si el de lucrurile lui, precum Dumnezeu de ale Sale.
11. Sa ne silim, deci, ca sa intram in acea odihna, ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda a neascultarii,
12. Caci cuvantul lui Dumnezeu e viu si lucrator si mai ascutit decat orice sabie cu doua taisuri, si patrunde pana la despartitura sufletului si duhului, dintre incheieturi si maduva, si destoinic este sa judece simtirile si cugetarile inimii,
13. Si nu este nici o faptura ascunsa inaintea Lui, ci toate sunt goale si descoperite, pentru ochii Celui in fata Caruia noi vom da socoteala.
14. Drept aceea, avand Arhiereu mare, Care a strabatut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, sa tinem cu tarie marturisirea.
15. Ca nu avem Arhiereu care sa nu poata suferi cu noi in slabiciunile noastre, ci ispitit intru toate dupa asemanarea noastra, afara de pacat.
16. Sa ne apropiem, deci, cu incredere de tronul harului, ca sa luam mila si sa aflam har, spre ajutor, la timp potrivit.
CAPITOLUL  5
Hristos este Arhiereu in veci, Preot dupa Randuiala lui Melchisedec. Pentru cei tari trebuie hrana tare, pentru cei mici, lapte.
1. Caci orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele catre Dumnezeu, ca sa aduca daruri si jertfe pentru pacate;
2. El poate sa fie ingaduitor cu cei nestiutori si rataciti, de vreme ce si el este cuprins de slabiciune.
3. Din aceasta pricina dator este, precum pentru popor, asa si pentru sine sa jertfeasca pentru pacate.
4. Si nimeni nu-si ia singur cinstea aceasta, ci daca este chemat de Dumnezeu dupa cum si Aaron.
5. Asa si Hristos nu S-a preaslavit pe Sine insusi, ca sa Se faca arhiereu, ci Cel ce a grait catre El: “Fiul Meu esti Tu, Eu astazi Te-am nascut”.
6. In alt loc se zice: “Tu esti Preot in veac dupa randuiala lui Melchisedec”.
7. El, in zilele trupului Sau, a adus, cu strigat si cu lacrimi, cereri si rugaciuni catre Cel ce putea sa-L mantuiasca din moarte si auzit a fost pentru evlavia Sa,
8. Si desi era Fiu, a invatat ascultarea din cele ce a patimit,
9. Si desavarsindu-Se, S-a facut tuturor celor ce-L asculta pricina de mantuire vesnica.
10. Iar de Dumnezeu a fost numit: Arhiereu dupa randuiala lui Melchisedec.
11. In privinta aceasta avem mult de vorbit si lucruri grele de talcuit, de vreme ce v-ati facut greoi la auzit.
12. Caci voi, care de multa vreme s-ar fi cuvenit sa fiti invatatori, aveti iarasi trebuinta ca cineva sa va invete cele dintai inceputuri ale cuvintelor lui Dumnezeu si ati ajuns sa aveti nevoie de lapte, nu de hrana tare.
13. Pentru ca oricine se hraneste cu lapte este nepriceput in cuvantul dreptatii, de vreme ce este prunc.
14. Iar hrana tare este pentru cei desavarsiti, care au prin obisnuinta simturile invatate sa deosebeasca binele si raul.
CAPITOLUL  6
Trebuie sa tindem catre desavarsire. Credinta lui Avraam si juramantul lui Dumnezeu.
1. De aceea, lasand cuvantul de inceput despre Hristos, sa ne ridicam spre ceea ce este desavarsit, fara sa mai punem din nou temelia invataturii despre pocainta de faptele moarte si despre credinta in Dumnezeu,
2. A invataturii despre botezuri, despre punerea mainilor, despre invierea mortilor si despre judecata vesnica.
3. Si aceasta vom face-o cu voia lui Dumnezeu.
4. Caci este cu neputinta pentru cei ce s-au luminat odata si au gustat darul cel ceresc si partasi s-au facut Duhului Sfant,
5. Si au gustat cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor,
6. Cu neputinta este pentru ei, daca au cazut, sa se innoiasca iarasi spre pocainta, fiindca ei rastignesc lorusi, a doua oara, pe Fiul lui Dumnezeu si-L fac de batjocura.
7. Tarina, cand absoarbe ploaia ce se coboara adeseori asupra ei si rodeste iarba folositoare celor pentru care a fost muncita, primeste binecuvantarea de la Dumnezeu;
8. Dar daca aduce spini si ciulini, se face netrebnica si blestemul ii sta aproape iar la urma focul o asteapta.
9. Despre voi, iubitilor, desi vorbim astfel, suntem incredintati de lucruri mai bune si aducatoare de mantuire.
10. Caci Dumnezeu nu este nedrept, ca sa uite lucrul vostru si dragostea pe care ati aratat-o pentru numele Lui, voi, care ati slujit si slujiti sfintilor.
11. Dorind dar, ca fiecare dintre voi sa arate aceeasi ravna spre adeverirea nadejdii, pana la sfarsit,
12. Ca sa nu fiti greoi, ci urmatori ai celor ce, prin credinta si indelunga-rabdare, mostenesc fagaduintele.
13. Caci Dumnezeu, cand a dat fagaduinta lui Avraam, de vreme ce n-avea pe nimeni mai mare, pe care sa Se jure, S-a jurat pe Sine insusi,
14. Zicand: “Cu adevarat, binecuvantand te voi binecuvanta, si inmultind te voi inmulti”.
15. Si asa, avand Avraam indelunga-rabdare, a dobandit fagaduinta.
16. Pentru ca oamenii se jura pe cel ce e mai mare si juramantul e la ei o chezasie si sfarsitul oricarei neintelegeri.
17. In aceasta, Dumnezeu voind sa arate si mai mult, mostenitorilor fagaduintei, nestramutarea hotararii Sale, a pus la mijloc juramantul:
18. Ca prin doua fapte nestramutate - fagaduinta si juramantul - in care e cu neputinta ca Dumnezeu sa fi mintit, noi, cei ce cautam scapare, sa avem indemn puternic ca sa tinem nadejdea pusa inainte,
19. Pe care o avem ca o ancora a sufletului, neclintita si tare, intrand dincolo de catapeteasma,
20. Unde Iisus a intrat pentru noi ca inaintemergator, fiind facut Arhiereu in veac, dupa randuiala lui Melchisedec.
CAPITOLUL  7
Melchisedec este mai mare decat Avraam si decat Levitii. Hristos este, in veac, Arhiereul nostru desavarsit.
1. Caci acest Melchisedec, rege al Salemului, preot al lui Dumnezeu cel Preainalt, care a intampinat pe Avraam, pe cand se intorcea de la nimicirea regilor si l-a binecuvantat,
2. Caruia Avraam i-a dat si zeciuiala din toate, se talcuieste mai intai: rege al dreptatii, apoi si rege al Salemului, adica rege al pacii,
3. Fara tata, fara mama, fara spita de neam, neavand nici inceput al zilelor, nici sfarsit al vietii, ci, asemanat fiind Fiului lui Dumnezeu, el ramane preot pururea.
4. Vedeti, dar, cat de mare e acesta, caruia chiar patriarhul Avraam i-a dat zeciuiala din prada de razboi.
5. Si cei dintre fiii lui Levi, care primesc preotia, au porunca dupa lege, ca sa ia zeciuiala de la popor, adica de la fratii lor, macar ca si acestia au iesit din coapsele lui Avraam;
6. Iar Melchisedec, care nu-si trage neamul din ei, a primit zeciuiala de la Avraam si pe Avraam, care avea fagaduintele, l-a binecuvantat.
7. Fara de nici o indoiala, cel mai mic ia binecuvantare de la cel mai mare.
8. Si aici iau zeciuiala niste oameni muritori, pe cand dincolo, unul care e dovedit ca este viu.
9. Si ca sa spun asa, prin Avraam, a dat zeciuiala si Levi, cel ce lua zeciuiala,
10. Fiindca el era inca in coapsele lui Avraam, cand l-a intampinat Melchisedec.
11. Daca deci desavarsirea ar fi fost prin preotia Levitilor (caci legea s-a dat poporului pe temeiul preotiei lor), ce nevoie mai era sa se ridice un alt preot dupa randuiala lui Melchisedec, si sa nu se zica dupa randuiala lui Aaron?
12. Iar daca preotia s-a schimbat urmeaza numaidecat si schimbarea Legii.
13. Caci Acela, despre Care se spun acestea, isi ia obarsia dintr-o alta semintie, de unde nimeni n-a slujit altarului,
14. Stiut fiind ca Domnul nostru a rasarit din Iuda, iar despre semintia acestora, cu privire la preoti, Moise n-a vorbit nimic.
15. Apoi este lucru si mai lamurit ca, daca se ridica un alt preot dupa asemanarea lui Melchisedec,
16. El s-a facut nu dupa legea unei porunci trupesti, ci cu puterea unei vieti nepieritoare,
17. Caci se marturiseste: “Tu esti Preot in veac, dupa randuiala lui Melchisedec”.
18. Astfel, porunca data intai se desfiinteaza, pentru neputinta si nefolosul ei;
19. Caci Legea n-a desavarsit nimic, iar in locul ei isi face cale o nadejde mai buna, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20. Ci inca a fost la mijloc si un juramant, caci pe cand aceia s-au facut preoti fara de juramant,
21. El S-a facut cu juramantul Celui ce I-a grait: “Juratu-S-a Domnul si nu Se va cai: Tu esti Preot in veac, dupa randuiala lui Melchisedec”.
22. Cu aceasta, Iisus S-a facut chezasul unui mai bun testament.
23. Apoi acolo s-a ridicat un sir de preoti, fiindca moartea ii impiedica sa dainuiasca.
24. Aici insa, Iisus, prin aceea ca ramane in veac, are o preotie netrecatoare (vesnica).
25. Pentru aceasta, si poate sa mantuiasca desavarsit pe cei ce se apropie prin El de Dumnezeu, caci pururea e viu ca sa mijloceasca pentru ei.
26. Un astfel de Arhiereu se cuvenea sa avem: sfant, fara de rautate, fara de pata, osebit de cei pacatosi, si fiind mai presus decat cerurile.
27. El nu are nevoie sa aduca zilnic jertfe, ca arhiereii: intai pentru pacatele lor, apoi pentru ale poporului, caci El a facut aceasta o data pentru totdeauna, aducandu-Se jertfa pe Sine insusi.
28. Caci Legea pune ca arhierei oameni care au slabiciune, pe cand cuvantul juramantului, venit in urma Legii, pune pe Fiul, desavarsit in veacul veacului.
CAPITOLUL  8
Arhiereul nostru cel ceresc este Mijlocitorul unui nou asezamant, mult mai bun decat cel vechi.
1. Lucru de capetenie din cele spuse este ca avem astfel de Arhiereu care a sezut de-a dreapta tronului slavei in ceruri,
2. Slujitor Altarului si Cortului celui adevarat, pe care l-a infipt Dumnezeu si nu omul.
3. Apoi, orice arhiereu este pus ca sa aduca daruri si jertfe; de aceea trebuincios era ca si acest Arhiereu sa fi avut ceva ce sa aduca.
4. Daca ar fi pe pamant, nici n-ar fi preot, fiindca aici sunt aceia care aduc darurile potrivit Legii,
5. Care slujesc inchipuirii si umbrei celor ceresti, precum a primit porunca Moise, cand era sa faca cortul: “Ia seama, zice Domnul, sa faci toate dupa chipul ce ti-a fost aratat in munte”.
6. Acum insa, Arhiereul nostru a dobandit o slujire cu atat mai osebita, cu cat este si Mijlocitorul unui testament mai bun, ca unul care este intemeiat pe mai bune fagaduinte.
7. Caci daca (testamentul) cel dintai ar fi fost fara de prihana, nu s-ar mai fi cautat loc pentru al doilea;
8. Ci Dumnezeu ii mustra si le zice: “Iata vin zile, zice Domnul, cand voi face, cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda, testament nou,
9. Nu ca testamentul pe care l-am facut cu parintii lor, in ziua cand i-am apucat de mana ca sa-i scot din pamantul Egiptului; caci ei n-au ramas in testamentul Meu, de aceea si Eu i-am parasit - zice Domnul.
10. Ca acesta e testamentul pe care il voi face cu casa lui Israel, dupa acele zile, zice Domnul: Pune-voi legile Mele in cugetul lor si in inima lor le voi scrie, si voi fi lor Dumnezeu si ei vor fi poporul Meu.
11. Si nu va mai invata fiecare pe vecinul sau si fiecare pe fratele sau zicand: Cunoaste pe Domnul! - caci toti Ma vor cunoaste, de la cel mai mic pana la cel mai mare al lor;
12. Caci voi fi milostiv cu nedreptatile lor si de pacatele lor nu-Mi voi mai aduce aminte”.
13. Si zicand: “Nou”, Domnul a invechit pe cel dintai. Iar ce se invecheste si imbatraneste, aproape este de pieire.
CAPITOLUL  9
Cortul Marturiei si jertfele Legii vechi. Ispasirea dupa Legea veche nu este indestulatoare. Ispasirea facuta de Hristos este desavarsita.
1. Deci si cei dintai (Asezamant) avea oranduieli pentru slujba dumnezeiasca si un altar pamantesc,
2. Caci s-a pregatit cortul marturiei. In el se aflau, mai intai, sfesnicul si masa si painile punerii inainte; partea aceasta se numeste Sfanta.
3. Apoi, dupa catapeteasma a doua, era cortul numit Sfanta Sfintelor,
4. Avand altarul tamaierii de aur si chivotul Asezamantului ferecat peste tot cu aur, in care era nastrapa de aur, care avea mana, era toiagul lui Aaron ce odraslise si tablele Legii.
5. Deasupra chivotului erau heruvimii slavei, care umbreau altarul impacarii; despre acestea nu putem acum sa vorbim cu de-amanuntul.
6. Astfel fiind intocmite aceste incaperi, preotii intrau totdeauna in cortul cel dintai, savarsind slujbele dumnezeiesti;
7. In cel de-al doilea insa numai arhiereul, o data pe an, si nu fara de sange, pe care il aducea pentru sine insusi si pentru gresealele poporului.
8. Prin aceasta, Duhul Sfant ne lamureste ca drumul catre Sfanta Sfintelor nu era sa fie aratat, cata vreme cortul intai mai sta in picioare,
9. Care era o pilda pentru timpul de fata si insemna ca darurile si jertfele ce se aduceau n-aveau putere sa desavarseasca cugetul inchinatorului.
10. Acestea erau numai legiuiri pamantesti - despre mancaruri, despre bauturi, despre felurite spalari - si erau porunci pana la vremea indreptarii.
11. Iar Hristos, venind Arhiereu al bunatatilor celor viitoare, a trecut prin cortul cel mai mare si mai desavarsit, nu facut de mana, adica nu din zidirea aceasta;
12. El a intrat o data pentru totdeauna in Sfanta Sfintelor, nu cu sange de tapi si de vitei, ci cu insusi sangele Sau, si a dobandit o vesnica rascumparare.
13. Caci daca sangele tapilor si al taurilor si cenusa junincii, stropind pe cei spurcati, ii sfinteste spre curatirea trupului,
14. Cu cat mai mult sangele lui Hristos, Care, prin Duhul cel vesnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfa fara de prihana, va curati cugetul vostru de faptele cele moarte, ca sa slujiti Dumnezeului celui viu?
15. Si pentru aceasta El este Mijlocitorul unui nou testament, ca prin moartea suferita spre rascumpararea gresealelor de sub intaiul testament, cei chemati sa ia fagaduinta mostenirii vesnice.
16. Caci unde este testament, trebuie neaparat sa fie vorba despre moartea celui ce a facut testamentul.
17. Un testament ajunge temeinic dupa moarte, fiindca nu are nici o putere, cata vreme traieste cel ce l-a facut.
18. De aceea, nici cel dintai n-a fost sfintit fara sange.
19. Intr-adevar Moise, dupa ce a rostit fata cu tot poporul toate poruncile din Lege, luand sangele cel de vitei si de tapi, cu apa si cu lana rosie si cu isop, a stropit si cartea si pe tot poporul,
20. Si a zis: “Acesta este sangele testamentului pe care l-a poruncit voua Dumnezeu”.
21. Si a stropit, de asemenea, cu sange, cortul si toate vasele pentru slujba.
22. Dupa Lege, aproape toate se curatesc cu sange, si fara varsare de sange nu se da iertare.
23. Trebuie dar ca chipurile celor din ceruri sa fie curatite prin acestea, iar cele ceresti insesi cu jertfe mai bune decat acestea.
24. Caci Hristos n-a intrat intr-o Sfanta a Sfintelor facuta de maini - inchipuirea celei adevarate - ci chiar in cer, ca sa Se infatiseze pentru noi inaintea lui Dumnezeu;
25. Iar nu ca sa Se aduca pe Sine insusi jertfa de mai multe ori - ca arhiereul care intra in Sfanta Sfintelor cu sange strain, in fiecare an.
26. Altfel, ar fi trebuit sa patimeasca de mai multe ori, de la intemeierea lumii; ci acum, la sfarsitul veacurilor, S-a aratat o data, spre stergerea pacatului, prin jertfa Sa.
27. Si precum este randuit oamenilor o data sa moara, iar dupa aceea sa fie judecata,
28. Tot asa si Hristos, dupa ce a fost adus o data jertfa, ca sa ridice pacatele multora, a doua oara fara de pacat Se va arata celor ce cu staruinta Il asteapta spre mantuire.
CAPITOLUL  10
Legea este umbra Noului Testament. Lauda credintei statornice.
1. In adevar, Legea avand umbra bunurilor viitoare, iar nu insusi chipul lucrurilor, nu poate niciodata - cu aceleasi jertfe, aduse neincetat in fiecare an - sa faca desavarsiti pe cei ce se apropie.
2. Altfel, n-ar fi incetat oare jertfele aduse, daca cei ce savarsesc slujba dumnezeiasca, fiind o data curatiti, n-ar mai avea nici o constiinta a pacatelor?
3. Ci prin ele, an de an, se face amintirea pacatelor.
4. Pentru ca este cu neputinta ca sangele de tauri si de tapi sa inlature pacatele.
5. Drept aceea, intrand in lume, zice: “Jertfa si prinos n-ai voit, dar mi-ai intocmit trup.
6. Arderi de tot si jertfe pentru pacat nu ti-au placut;
7. Atunci am zis: Iata vin, in sulul cartii este scris despre mine, sa fac voia Ta, Dumnezeule”.
8. Zicand mai sus ca: “Jertfa si prinoase si arderile de tot si jertfele pentru pacat n-ai voit, nici nu Ti-au placut”, care se aduc dupa Lege,
9. Atunci a zis: “Iata vin ca sa fac voia Ta, Dumnezeule”. El desfiinteaza deci pe cei dintai ca sa statorniceasca pe al doilea.
10. Intru aceasta vointa suntem sfintiti, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos, o data pentru totdeauna.
11. Si orice preot sta si slujeste in fiecare zi si aceleasi jertfe aduce de multe ori, ca unele care niciodata nu pot sa inlature pacatele.
12. Acesta dimpotriva, aducand o singura jertfa pentru pacate, a sezut in vecii vecilor, de-a dreapta lui Dumnezeu,
13. Si asteapta pana ce vrajmasii Lui vor fi pusi asternut picioarelor Lui.
14. Caci printr-o singura jertfa adusa, a adus la vesnica desavarsire pe cei ce se sfintesc;
15. Dar si Duhul cel Sfant ne marturiseste aceasta, fiindca dupa ce a zis:
16. “Acesta este asezamantul pe care il voi intocmi cu ei, dupa acele zile - zice Domnul: Da-voi legile Mele in inimile lor si le voi scrie in cugetele lor”.
17. Si adauga: “Iar de pacatele lor si de faradelegile lor nu-Mi voi mai aduce aminte”.
18. Unde este dar iertarea acestora, nu mai este jertfa pentru pacate.
19. Drept aceea, fratilor, avand indrazneala, sa intram in Sfanta Sfintelor, prin sangele lui Iisus,
20. Pe calea cea noua si vie pe care pentru noi a innoit-o, prin catapeteasma, adica prin trupul Sau,
21. Si avand mare preot peste casa lui Dumnezeu,
22. Sa ne apropiem cu inima curata, intru plinatatea credintei, curatindu-ne prin stropire inimile de orice cuget rau, si spalandu-ne trupul in apa curata,
23. Sa tinem marturisirea nadejdii cu neclintire, pentru ca credincios este Cel ce a fagaduit,
24. Si sa luam seama unul altuia, ca sa ne indemnam la dragoste si la fapte bune,
25. Fara sa parasim Biserica noastra, precum le este obiceiul unora, ci indemnatori facandu-ne, cu atat mai mult, cu cat vedeti ca se apropie ziua aceea.
26. Caci daca pacatuim de voia noastra, dupa ce am luat cunostiinta despre adevar, nu ne mai ramane, pentru pacate, nici o jertfa,
27. Ci o infricosata asteptare a judecatii si iutimea focului care va mistui pe cei potrivnici.
28. Calcand cineva Legea lui Moise, e ucis fara de mila, pe cuvantul a doi sau trei martori;
29. Ganditi-va: cu cat mai aspra fi-va pedeapsa cuvenita celui ce a calcat in picioare pe Fiul lui Dumnezeu, si a nesocotit sangele testamentului cu care s-a sfintit, si a batjocorit duhul harului.
30. Caci cunoastem pe Cel ce a zis: “A Mea este razbunarea; Eu voi rasplati”. Si iarasi: “Domnul va judeca pe poporul Sau”.
31. Infricosator lucru este sa cadem in mainile Dumnezeului celui viu.
32. Aduceti-va, dar, aminte mai intai de zilele in care, dupa ce ati fost luminati, ati rabdat lupta grea de suferinte,
33. Parte facandu-va priveliste cu ocarile si cu necazurile indurate, parte suferind impreuna cu cei ce treceau prin unele ca acestea,
34. Caci ati avut mila de cei inchisi, iar rapirea averilor voastre ati primit-o cu bucurie, bine stiind ca voi aveti o mai buna si statornica avere.
35. Nu lepadati dar increderea voastra, care are mare rasplatire.
36. Caci aveti nevoie de rabdare ca, facand voia lui Dumnezeu, sa dobanditi fagaduinta.
37. “Caci mai este putin timp, prea putin, si Cel ce e sa vina, va veni si nu va intarzia;
38. Iar dreptul din credinta va fi viu; si de se va indoi cineva, nu va binevoi sufletul Meu intru el”.
39. Noi nu suntem (fii) ai indoielii spre pieire, ci ai credintei spre dobandirea sufletului.
CAPITOLUL  11
Credinta si roadele ei, dovedite cu pilda dreptilor din Vechiul Testament.
1. Iar credinta este incredintarea celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute.
2. Prin ea, cei din vechime au dat buna lor marturie.
3. Prin credinta intelegem ca s-au intemeiat veacurile prin cuvantul lui Dumnezeu, de s-au facut din nimic cele ce se vad.
4. Prin credinta, Abel a adus lui Dumnezeu mai buna jertfa decat Cain, pentru care a luat marturie ca este drept, marturisind Dumnezeu despre darurile lui; si prin credinta graieste si azi, desi a murit.
5. Prin credinta, Enoh a fost luat de pe pamant ca sa nu vada moartea, si nu s-a mai aflat, pentru ca Dumnezeu il stramutase, caci mai inainte de a-l stramuta, el a avut marturie ca a bine-placut lui Dumnezeu.
6. Fara credinta, dar, nu este cu putinta sa fim placuti lui Dumnezeu, caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca Se face rasplatitor celor care Il cauta.
7. Prin credinta, luand Noe instiintare de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau inca, a gatit, cu evlavie, o corabie spre mantuirea casei sale; prin credinta el a osandit lumea si dreptatii celei din credinta s-a facut mostenitor.
8. Prin credinta, Avraam, cand a fost chemat, a ascultat si a iesit la locul pe care era sa-l ia spre mostenire si a iesit nestiind incotro merge.
9. Prin credinta, a locuit vremelnic in pamantul fagaduintei, ca intr-un pamant strain, locuind in corturi cu Isaac si cu Iacov, cei dimpreuna mostenitori ai aceleiasi fagaduinte;
10. Caci astepta cetatea cu temelii puternice, al carei mester si lucrator este Dumnezeu.
11. Prin credinta, si Sara insasi a primit putere sa zamisleasca fiu, desi trecuse de varsta cuvenita, pentru ca ea L-a socotit credincios pe Cel ce fagaduise.
12. Pentru aceea, dintr-un singur om, si acela ca si mort, s-au nascut atatia urmasi - multi “ca stelele cerului si ca nisipul cel fara de numar de pe tarmul marii”.
13. Toti acestia au murit intru credinta, fara sa primeasca fagaduintele, ci vazandu-le de departe si iubindu-le cu dor si marturisind ca pe pamant ei sunt straini si calatori.
14. Iar cei ce graiesc unele ca acestea dovedesc ca ei isi cauta lor patrie.
15. Intr-adevar, daca ar fi avut in minte pe aceea din care iesisera, aveau vreme sa se intoarca.
16. Dar acum ei doresc una mai buna, adica pe cea cereasca. Pentru aceea Dumnezeu nu Se rusineaza de ei ca sa Se numeasca Dumnezeul lor, caci le-a gatit lor cetate.
17. Prin credinta, Avraam, cand a fost incercat, a adus pe Isaac (jertfa). Cel ce primise fagaduintele aducea jertfa pe fiul sau unul nascut!
18. Catre el graise Dumnezeu: “Ca in Isaac ti se va chema tie urmas”.
19. Dar Avraam a socotit ca Dumnezeu este puternic sa-l invieze si din morti; drept aceea l-a dobandit inapoi ca un fel de pilda (a invierii) Lui.
20. Prin credinta despre cele viitoare a binecuvantat Isaac pe Iacov si pe Esau.
21. Prin credinta Iacov, cand a fost sa moara, a binecuvantat pe fiecare din fiii lui Iosif si s-a inchinat, rezemandu-se pe varful toiagului sau.
22. Prin credinta Iosif, la sfarsitul vietii, a pomenit despre iesirea fiilor lui Israel si a dat porunci cu privire la oasele sale.
23. Prin credinta, cand s-a nascut Moise, a fost ascuns de parintii lui trei luni, caci l-au vazut prunc frumos si nu s-au temut de porunca regelui.
24. Prin credinta, Moise, cand s-a facut mare, n-a vrut sa fie numit fiul fiicei lui Faraon,
25. Ci a ales mai bine sa patimeasca cu poporul lui Dumnezeu, decat sa aiba dulceata cea trecatoare a pacatului,
26. Socotind ca batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogatie decat comorile Egiptului, fiindca se uita la rasplatire.
27. Prin credinta, a parasit Egiptul, fara sa se teama de urgia regelui, caci a ramas neclintit, ca cel care vede pe Cel nevazut.
28. Prin credinta, a randuit Pastile si stropirea cu sange, ca ingerul nimicitor sa nu se atinga de cei intai-nascuti ai lor.
29. Prin credinta au trecut israelitii Marea Rosie, ca pe uscat, pe care egiptenii, incercand si ei s-o treaca, s-au inecat.
30. Prin credinta, zidurile Ierihonului au cazut, dupa ce au fost inconjurate sapte zile.
31. Prin credinta Rahav, desfranata, fiindca primise cu pace iscoadele, n-a pierit impreuna cu cei neascultatori.
32. Si ce voi mai zice? Caci timpul nu-mi va ajunge, ca sa vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel si de prooroci,
33. Care prin credinta, au biruit imparatii, au facut dreptate, au dobandit fagaduintele, au astupat gurile leilor,
34. Au stins puterea focului, au scapat de ascutisul sabiei, s-au imputernicit, din slabi ce erau s-au facut tari in razboi, au intors taberele vrajmasilor pe fuga;
35. Unele femei si-au luat pe mortii lor inviati. Iar altii au fost chinuiti, neprimind izbavirea, ca sa dobandeasca mai buna inviere;
36. Altii au suferit batjocura si bici, ba chiar lanturi si inchisoare;
37. Au fost ucisi cu pietre, au fost pusi la cazne, au fost taiati cu fierastraul, au murit ucisi cu sabia, au pribegit in piei de oaie si in piei de capra, lipsiti, stramtorati, rau primiti.
38. Ei, de care lumea nu era vrednica, au ratacit in pustii, si in munti, si in pesteri, si in crapaturile pamantului.
39. Si toti acestia, marturisiti fiind prin credinta, n-au primit fagaduinta,
40. Pentru ca Dumnezeu randuise pentru noi ceva mai bun, ca ei sa nu ia fara noi desavarsirea.
CAPITOLUL  12
Rabdare si sfintenie.
1. De aceea si noi, avand imprejurul nostru atata nor de marturii, sa lepadam orice povara si pacatul ce grabnic ne impresoara si sa alergam cu staruinta in lupta care ne sta inainte.
2. Cu ochii atintiti asupra lui Iisus, incepatorul si plinitorul credintei, Care, pentru bucuria pusa inainte-I, a suferit crucea, n-a tinut seama de ocara ei si a sezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu.
3. Luati aminte, dar, la Cel ce a rabdat de la pacatosi, asupra Sa, o atat de mare impotrivire, ca sa nu va lasati osteniti, slabind in sufletele voastre.
4. In lupta voastra cu pacatul, nu v-ati impotrivit inca pana la sange.
5. Si ati uitat indemnul care va graieste ca unor fii: “Fiul meu, nu dispretui certarea Domnului, nici nu te descuraja, cand esti mustrat de El.
6. Caci pe cine il iubeste Domnul il cearta, si biciuieste pe tot fiul pe care il primeste”.
7. Rabdati spre inteleptire, Dumnezeu se poarta cu voi ca fata de fii. Caci care este fiul pe care tatal sau nu-l pedepseste?
8. Iar daca sunteti fara de certare, de care toti au parte, atunci sunteti fii nelegitimi si nu fii adevarati.
9. Apoi daca am avut pe parintii nostri dupa trup, care sa ne certe, si ne sfiam de ei, oare nu ne vom supune cu atat mai vartos Tatalui duhurilor, ca sa avem viata?
10. Pentru ca ei, precum gaseau cu cale, ne pedepseau pentru putine zile, iar Acesta, spre folosul nostru, ca sa ne impartasim de sfintenia Lui.
11. Orice mustrare, la inceput, nu pare ca e de bucurie, ci de intristare, dar mai pe urma da celor incercati cu ea roada pasnica a dreptatii.
12. Pentru aceea, “indreptati mainile cele ostenite si genunchii cei slabanogiti.
13. Faceti carari drepte pentru picioarele voastre”, asa incat cine este schiop sa nu se abata, ci mai vartos sa se vindece.
14. Cautati pacea cu toti si sfintenia, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul,
15. Veghind cu luare aminte ca nimeni sa nu ramana lipsit de harul lui Dumnezeu si ca nu cumva, odraslind vreo pricina de amaraciune, sa va tulbure, si prin ea multi sa se molipseasca.
16. Si sa nu fie vreunul desfranat sau intinat ca Esau, care pentru o mancare si-a vandut dreptul de intai nascut.
17. Stiti ca mai pe urma, cand a dorit sa mosteneasca binecuvantarea, nu a fost luat in seama, caci, desi cu lacrimi a cautat, n-a mai avut cum sa schimbe hotararea.
18. Caci voi nu v-ati apropiat nici de muntele ce putea fi pipait, nici de focul care ardea cu flacara, nici de nor, nici de bezna, nici de vijelie,
19. Nici de glasul trambitei, nici de rasunetul cuvintelor despre care cei ce il auzeau s-au rugat sa nu li se mai graiasca,
20. Deoarece nu puteau sa sufere porunca: “Chiar daca si fiara de s-ar atinge de munte, sa fie ucisa cu pietre, sau sa fie strapunsa cu sageata”,
21. Si atat de infricosatoare era aratarea, incat Moise a zis: “Sunt inspaimantat si ma cutremur!”.
22. Ci v-ati apropiat de muntele Sion si de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc si de zeci de mii de ingeri, in adunare sarbatoreasca,
23. Si de Biserica celor intai nascuti, care sunt scrisi in ceruri si de Dumnezeu, Judecatorul tuturor, si de duhurile dreptilor celor desavarsiti,
24. Si de Iisus, Mijlocitorul noului testament, si de sangele stropirii care graieste mai bine decat al lui Abel.
25. Luati seama sa nu va lepadati de Cel care vorbeste. Caci daca aceia n-au scapat de pedeapsa, nevoind sa asculte pe cel ce le graia pe pamant, cu atat mai mult noi - indepartandu-ne de Cel ce ne graieste din ceruri -
26. Al Carui glas, odinioara, a zguduit pamantul, iar acum, vorbind, a fagaduit: “Inca o data voi clatina nu numai pamantul, ci si cerul”.
27. Iar prin aceea ca zice: “Inca o data” arata schimbarea celor clatinate, ca a unor lucruri facute, ca sa ramana cele neclintite.
28. De aceea, fiindca primim o imparatie neclintita, sa fim multumitori, si asa sa-I aducem lui Dumnezeu inchinare placuta, cu evlavie si cu sfiala.
29. Caci “Dumnezeul nostru este si foc mistuitor”.
CAPITOLUL  13
Indemn la viata crestineasca si la credinta curata.
1. Ramaneti intru dragostea frateasca.
2. Primirea de oaspeti sa n-o uitati caci prin aceasta unii, fara ca sa stie, au primit in gazda, ingeri.
3. Aduceti-va aminte de cei inchisi, ca si cum ati fi inchisi cu ei; aduceti-va aminte de cei ce indura rele, intrucat si voi sunteti in trup.
4. Cinstita sa fie nunta intru toate si patul nespurcat. Iar pe desfranati ii va judeca Dumnezeu.
5. Feriti-va de iubirea de argint si indestulati-va cu cele ce aveti, caci insusi Dumnezeu a zis: “Nu te voi lasa, nici nu te voi parasi”.
6. Pentru aceea, avand buna indrazneala, sa zicem: “Domnul este intr-ajutorul meu; nu ma voi teme! Ce-mi va face mie omul?”.
7. Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si urmati-le credinta.
8. Iisus Hristos, ieri si azi si in veci, este acelasi.
9. Nu va lasati furati de invataturile straine cele de multe feluri; caci bine este sa va intariti prin har inima voastra, nu cu mancaruri, de la care n-au avut nici un folos cei ce au umblat cu ele.
10. Avem altar, de la care nu au dreptul sa manance cei ce slujesc cortului.
11. Intr-adevar, trupurile dobitoacelor - al caror sange e adus de arhiereu, pentru impacare, in Sfanta Sfintelor - sunt arse afara din tabara.
12. Pentru aceea si Iisus, ca sa sfinteasca poporul cu sangele Sau, a patimit in afara portii.
13. Deci dar sa iesim la El, afara din tabara, luand asupra noastra ocara Lui.
14. Caci nu avem aici cetate statatoare, ci o cautam pe aceea ce va sa fie.
15. Asadar, prin El sa aducem pururea lui Dumnezeu jertfa de lauda, adica rodul buzelor, care preaslavesc numele Lui.
16. Iar facerea de bine si intrajutorarea nu le dati uitarii; caci astfel de jertfe sunt bine placute lui Dumnezeu.
17. Ascultati pe mai-marii vostri si va supuneti lor, fiindca ei privegheaza pentru sufletele voastre, avand sa dea de ele seama, ca sa faca aceasta cu bucurie si nu suspinand, caci aceasta nu v-ar fi de folos.
18. Rugati-va pentru noi; caci suntem incredintati ca avem un cuget bun, dorind ca intru toate cu cinste sa traim.
19. Si mai mult va rog sa faceti aceasta, ca sa va fiu dat inapoi mai curand.
20. Iar Dumnezeul pacii, Cel ce, prin sangele unui testament vesnic, a sculat din morti pe Pastorul cel mare al oilor, pe Domnul nostru Iisus,
21. Sa va intareasca in orice lucru bun, ca sa faceti voia Lui, si sa lucreze in noi ceea ce este bine placut in fata Lui, prin Iisus Hristos, Caruia fie slava in vecii vecilor. Amin!
22. Si va rog, fratilor, sa ingaduiti acest cuvant de indemn, caci vi l-am scris pe scurt.
23. Sa stiti ca fratele Timotei este slobod. Daca vine mai degraba, va voi vedea impreuna cu el.
24. Imbratisati pe toti mai-marii vostri si pe toti sfintii. Va imbratiseaza cei din Italia.
25. Harul fie cu voi cu toti! Amin.]]>  
CAPITOLUL  1
Dumnezeu a trimis oamenilor pe Fiul Sau, Care este peste toate, mai presus decat ingerii si decat toata faptura.
1. Dupa ce Dumnezeu odinioara, in multe randuri si in multe chipuri, a vorbit parintilor nostri prin prooroci,
2. In zilele acestea mai de pe urma ne-a grait noua prin Fiul, pe Care L-a pus mostenitor a toate si prin Care a facut si veacurile;
3. Care, fiind stralucirea slavei si chipul fiintei Lui si Care tine toate cu cuvantul puterii Sale, dupa ce a savarsit, prin El insusi, curatirea pacatelor noastre, a sezut de-a dreapta slavei, intru cele prea inalte,
4. Facandu-Se cu atat mai presus de ingeri, cu cat a mostenit un nume mai deosebit decat ei.
5. Caci caruia dintre ingeri i-a zis Dumnezeu vreodata: “Fiul Meu esti Tu, Eu astazi Te-am nascut”; si iarasi: “Eu Ii voi fi Lui Tata si El Imi va fi Mie Fiu”?
6. Si iarasi, cand aduce in lume pe Cel intai nascut, El zice: “Si sa se inchine Lui toti ingerii lui Dumnezeu”.
7. Si de ingeri zice: “Cel ce face pe ingerii Sai duhuri si pe slujitorii Sai para de foc”;
8. Iar catre Fiul: “Tronul Tau, Dumnezeule, in veacul veacului; si toiagul dreptatii este toiagul imparatiei Tale.
9. Iubit-ai dreptatea si ai urat faradelegea; pentru aceea Te-a uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul Tau cu untdelemnul bucuriei, mai mult decat pe partasii Tai”.
10. Si: “Intru inceput Tu, Doamne, pamantul l-ai intemeiat si cerurile sunt lucrul mainilor Tale;
11. Ele vor pieri, dar Tu ramai, si toate ca o haina se vor invechi;
12. Si ca un pe un vesmant le vei strange si ca o haina vor fi schimbate. Dar Tu acelasi esti si anii Tai nu se vor sfarsi”.
13. Si caruia dintre ingeri a zis Dumnezeu vreodata: “Sezi de-a dreapta Mea pana cand voi pune pe vrajmasii tai asternut picioarelor Tale”?
14. Ingerii oare nu sunt toti duhuri slujitoare, trimise ca sa slujeasca, pentru cei ce vor fi mostenitorii mantuirii?
CAPITOLUL  2
Precum s-au pedepsit ingerii pentru neascultare, asa se vor pedepsi si cei ce calca poruncile lui Hristos, Care este incepatorul mantuirii noastre!
1. Pentru aceea se cuvine ca noi sa luam aminte cu atat mai mult la cele auzite, ca nu cumva sa ne pierdem.
2. Caci, daca s-a adeverit cuvantul grait prin ingeri si orice calcare de porunca si orice neascultare si-a primit dreapta rasplatire,
3. Cum vom scapa noi, daca vom fi nepasatori la astfel de mantuire care, luand obarsie din propovaduirea Domnului, ne-a fost adeverita de cei ce au ascultat-o,
4. Impreuna marturisind si Dumnezeu cu semne si cu minuni si cu multe feluri de puteri si cu darurile Duhului Sfant, impartite dupa a Sa vointa?
5. Pentru ca nu ingerilor a supus Dumnezeu lumea viitoare, despre care vorbim.
6. Iar cineva a marturisit undeva, zicand: “Ce este omul, ca-l pomenesti pe el, sau fiul omului, ca-l cercetezi pe el?
7. L-ai micsorat pe el cu putin fata de ingeri; si cu marire si cu cinste l-ai incununat si l-ai pus peste lucrurile mainilor Tale.
8. Toate le-ai supus sub picioarele lui”. Dar prin faptul ca a supus lui toate (intelegem) ca nimic nu i-a lasat nesupus. Acum insa, inca nu vedem cum toate i-au fost supuse.
9. Ci pe Cel micsorat cu putin fata de ingeri, pe Iisus, Il vedem incununat cu slava si cu cinste, din pricina mortii pe care a suferit-o, astfel ca, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru fiecare om.
10. Caci ducand pe multi fii la marire, I se cadea Aceluia, pentru Care sunt toate si prin Care sunt toate, ca sa desavarseasca prin patimire pe Incepatorul mantuirii lor.
11. Pentru ca si Cel ce sfinteste si cei ce se sfintesc, dintr-Unul sunt toti; de aceea nu se rusineaza sa-i numeasca pe ei frati,
12. Zicand: “Spune-voi fratilor mei numele Tau. In mijlocul Bisericii Te voi lauda”.
13. Si iarasi: “Eu voi fi increzator in El”; si iarasi: “Iata Eu si pruncii pe care Mi i-a dat  Dumnezeu”.
14. Deci, de vreme ce pruncii s-au facut partasi sangelui si trupului, in acelasi fel si El S-a impartasit de acestea, ca sa surpe prin moartea Sa pe cel ce are stapanirea mortii, adica pe diavolul,
15. Si sa izbaveasca pe acei pe care frica mortii ii tinea in robie toata viata.
16. Caci, intr-adevar, nu a luat firea ingerilor, ci samanta lui Avraam a luat.
17. Pentru aceea, dator era intru toate sa Se asemene fratilor, ca sa fie milostiv si credincios arhiereu in cele catre Dumnezeu, pentru curatirea pacatelor poporului.
18. Caci prin ceea ce a patimit, fiind El insusi ispitit, poate si celor ce se ispitesc sa le ajute.
CAPITOLUL  3
Hristos este mai presus decat Moise. Daca neascultarea de Moise aduce pedeapsa, cu atat mai mult neascultarea de Hristos.
1. Pentru aceea, frati sfinti, partasi chemarii ceresti, luati aminte la Apostolul si Arhiereul marturisirii noastre, la Iisus Hristos,
2. Care credincios a fost Celui ce L-a randuit, precum si Moise in toata casa Lui.
3. Pentru ca Acesta (Iisus) S-a invrednicit de mai multa slava decat Moise, dupa cum are mai multa cinste decat casa cel ce a zidit-o.
4. Caci orice casa e zidita de catre cineva, iar Ziditorul a toate este Dumnezeu.
5. Moise a fost credincios in toata casa Domnului, ca o sluga, spre marturia celor ce erau sa fie descoperite in viitor,
6. Iar Hristos a fost credincios ca Fiu peste casa Sa. Si casa Lui suntem noi, numai daca tinem pana la sfarsit cu neclintire, indrazneala marturisirii si lauda nadejdii noastre.
7. De aceea, precum zice Duhul Sfant: “Daca veti auzi astazi glasul Lui,
8. Nu va invartosati inimile voastre, ca la razvratire in ziua ispitirii din pustie,
9. Unde M-au ispitit parintii vostri, M-au incercat, si au vazut faptele Mele, timp de patruzeci de ani.
10. De aceea M-am maniat pe neamul acesta si am zis: Pururea ei ratacesc cu inima si caile Mele nu le-au cunoscut,
11. Ca M-am jurat in mania Mea: “Nu vor intra intru odihna Mea!”.
12. Luati seama, fratilor, sa nu fie cumva, in vreunul din voi, o inima vicleana a necredintei, ca sa va departeze de la Dumnezeul cel viu.
13. Ci indemnati-va unii pe altii, in fiecare zi, pana ce putem sa zicem: astazi! ca nimeni dintre voi sa nu se invartoseze cu inselaciunea pacatului;
14. Caci ne-am facut partasi ai lui Hristos, numai daca vom pastra temeinic, pana la urma, inceputul starii noastre intru El,
15. De vreme ce se zice: Daca veti auzi astazi glasul Lui, nu invartosati inimile voastre, ca la razvratire.
16. Cine sunt cei care, auzind, s-au razvratit? Oare nu toti care au iesit din Egipt, prin Moise?
17. Si impotriva cui a tinut maine timp de patruzeci de ani? Au nu impotriva celor ce au pacatuit, ale caror oase au cazut in pustie?
18. Si cui S-a jurat ca nu vor intra intru odihna Sa, decat numai celor ce au fost neascultatori?
19. Vedem dar ca n-au putut sa intre, din pricina necredintei lor.
CAPITOLUL  4
Odihna este data celor ce cred in Hristos. Puterea cuvantului lui Dumnezeu. Hristos Arhiereu.
1. Sa ne temem, deci, ca nu cumva, cata vreme ni se lasa fagaduinta sa intram in odihna Lui, sa para ca a ramas pe urma cineva dintre voi.
2. Pentru ca si noua ni s-a binevestit ca si acelora, dar cuvantul propovaduirii nu le-a fost lor de folos, nefiind unit cu credinta la cei care l-au auzit.
3. Pe cand noi, fiindca am crezut, intram in odihna, precum s-a zis: “M-am jurat intru mania Mea: nu vor intra intru odihna Mea”, macar ca lucrurile erau savarsite de la intemeierea lumii.
4. Caci undeva, despre ziua a saptea, a zis astfel: “Si S-a odihnit Dumnezeu in ziua a saptea de toate lucrurile Sale”.
5. Si in acelasi loc, zice iarasi: “Nu vor intra intru odihna Mea!”.
6. Deci, de vreme ce ramane ca unii sa intre in odihna, iar aceia carora mai dinainte li s-a binevestit, pentru nesupunerea lor, n-au intrat,
7. Dumnezeu hotaraste din nou o zi, astazi rostind prin gura lui David, dupa atata vreme, precum s-a zis mai sus: “Daca veti auzi astazi glasul Lui, nu invartosati inimile voastre”.
8. Caci daca Iosua le-ar fi adus odihna, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, dupa acestea, de o alta zi de odihna.
9. Drept aceea, s-a lasat alta sarbatoare de odihna poporului lui Dumnezeu.
10. Pentru ca cine a intrat in odihna lui Dumnezeu s-a odihnit si el de lucrurile lui, precum Dumnezeu de ale Sale.
11. Sa ne silim, deci, ca sa intram in acea odihna, ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda a neascultarii,
12. Caci cuvantul lui Dumnezeu e viu si lucrator si mai ascutit decat orice sabie cu doua taisuri, si patrunde pana la despartitura sufletului si duhului, dintre incheieturi si maduva, si destoinic este sa judece simtirile si cugetarile inimii,
13. Si nu este nici o faptura ascunsa inaintea Lui, ci toate sunt goale si descoperite, pentru ochii Celui in fata Caruia noi vom da socoteala.
14. Drept aceea, avand Arhiereu mare, Care a strabatut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, sa tinem cu tarie marturisirea.
15. Ca nu avem Arhiereu care sa nu poata suferi cu noi in slabiciunile noastre, ci ispitit intru toate dupa asemanarea noastra, afara de pacat.
16. Sa ne apropiem, deci, cu incredere de tronul harului, ca sa luam mila si sa aflam har, spre ajutor, la timp potrivit.
CAPITOLUL  5
Hristos este Arhiereu in veci, Preot dupa Randuiala lui Melchisedec. Pentru cei tari trebuie hrana tare, pentru cei mici, lapte.
1. Caci orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele catre Dumnezeu, ca sa aduca daruri si jertfe pentru pacate;
2. El poate sa fie ingaduitor cu cei nestiutori si rataciti, de vreme ce si el este cuprins de slabiciune.
3. Din aceasta pricina dator este, precum pentru popor, asa si pentru sine sa jertfeasca pentru pacate.
4. Si nimeni nu-si ia singur cinstea aceasta, ci daca este chemat de Dumnezeu dupa cum si Aaron.
5. Asa si Hristos nu S-a preaslavit pe Sine insusi, ca sa Se faca arhiereu, ci Cel ce a grait catre El: “Fiul Meu esti Tu, Eu astazi Te-am nascut”.
6. In alt loc se zice: “Tu esti Preot in veac dupa randuiala lui Melchisedec”.
7. El, in zilele trupului Sau, a adus, cu strigat si cu lacrimi, cereri si rugaciuni catre Cel ce putea sa-L mantuiasca din moarte si auzit a fost pentru evlavia Sa,
8. Si desi era Fiu, a invatat ascultarea din cele ce a patimit,
9. Si desavarsindu-Se, S-a facut tuturor celor ce-L asculta pricina de mantuire vesnica.
10. Iar de Dumnezeu a fost numit: Arhiereu dupa randuiala lui Melchisedec.
11. In privinta aceasta avem mult de vorbit si lucruri grele de talcuit, de vreme ce v-ati facut greoi la auzit.
12. Caci voi, care de multa vreme s-ar fi cuvenit sa fiti invatatori, aveti iarasi trebuinta ca cineva sa va invete cele dintai inceputuri ale cuvintelor lui Dumnezeu si ati ajuns sa aveti nevoie de lapte, nu de hrana tare.
13. Pentru ca oricine se hraneste cu lapte este nepriceput in cuvantul dreptatii, de vreme ce este prunc.
14. Iar hrana tare este pentru cei desavarsiti, care au prin obisnuinta simturile invatate sa deosebeasca binele si raul.
CAPITOLUL  6
Trebuie sa tindem catre desavarsire. Credinta lui Avraam si juramantul lui Dumnezeu.
1. De aceea, lasand cuvantul de inceput despre Hristos, sa ne ridicam spre ceea ce este desavarsit, fara sa mai punem din nou temelia invataturii despre pocainta de faptele moarte si despre credinta in Dumnezeu,
2. A invataturii despre botezuri, despre punerea mainilor, despre invierea mortilor si despre judecata vesnica.
3. Si aceasta vom face-o cu voia lui Dumnezeu.
4. Caci este cu neputinta pentru cei ce s-au luminat odata si au gustat darul cel ceresc si partasi s-au facut Duhului Sfant,
5. Si au gustat cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor,
6. Cu neputinta este pentru ei, daca au cazut, sa se innoiasca iarasi spre pocainta, fiindca ei rastignesc lorusi, a doua oara, pe Fiul lui Dumnezeu si-L fac de batjocura.
7. Tarina, cand absoarbe ploaia ce se coboara adeseori asupra ei si rodeste iarba folositoare celor pentru care a fost muncita, primeste binecuvantarea de la Dumnezeu;
8. Dar daca aduce spini si ciulini, se face netrebnica si blestemul ii sta aproape iar la urma focul o asteapta.
9. Despre voi, iubitilor, desi vorbim astfel, suntem incredintati de lucruri mai bune si aducatoare de mantuire.
10. Caci Dumnezeu nu este nedrept, ca sa uite lucrul vostru si dragostea pe care ati aratat-o pentru numele Lui, voi, care ati slujit si slujiti sfintilor.
11. Dorind dar, ca fiecare dintre voi sa arate aceeasi ravna spre adeverirea nadejdii, pana la sfarsit,
12. Ca sa nu fiti greoi, ci urmatori ai celor ce, prin credinta si indelunga-rabdare, mostenesc fagaduintele.
13. Caci Dumnezeu, cand a dat fagaduinta lui Avraam, de vreme ce n-avea pe nimeni mai mare, pe care sa Se jure, S-a jurat pe Sine insusi,
14. Zicand: “Cu adevarat, binecuvantand te voi binecuvanta, si inmultind te voi inmulti”.
15. Si asa, avand Avraam indelunga-rabdare, a dobandit fagaduinta.
16. Pentru ca oamenii se jura pe cel ce e mai mare si juramantul e la ei o chezasie si sfarsitul oricarei neintelegeri.
17. In aceasta, Dumnezeu voind sa arate si mai mult, mostenitorilor fagaduintei, nestramutarea hotararii Sale, a pus la mijloc juramantul:
18. Ca prin doua fapte nestramutate - fagaduinta si juramantul - in care e cu neputinta ca Dumnezeu sa fi mintit, noi, cei ce cautam scapare, sa avem indemn puternic ca sa tinem nadejdea pusa inainte,
19. Pe care o avem ca o ancora a sufletului, neclintita si tare, intrand dincolo de catapeteasma,
20. Unde Iisus a intrat pentru noi ca inaintemergator, fiind facut Arhiereu in veac, dupa randuiala lui Melchisedec.
CAPITOLUL  7
Melchisedec este mai mare decat Avraam si decat Levitii. Hristos este, in veac, Arhiereul nostru desavarsit.
1. Caci acest Melchisedec, rege al Salemului, preot al lui Dumnezeu cel Preainalt, care a intampinat pe Avraam, pe cand se intorcea de la nimicirea regilor si l-a binecuvantat,
2. Caruia Avraam i-a dat si zeciuiala din toate, se talcuieste mai intai: rege al dreptatii, apoi si rege al Salemului, adica rege al pacii,
3. Fara tata, fara mama, fara spita de neam, neavand nici inceput al zilelor, nici sfarsit al vietii, ci, asemanat fiind Fiului lui Dumnezeu, el ramane preot pururea.
4. Vedeti, dar, cat de mare e acesta, caruia chiar patriarhul Avraam i-a dat zeciuiala din prada de razboi.
5. Si cei dintre fiii lui Levi, care primesc preotia, au porunca dupa lege, ca sa ia zeciuiala de la popor, adica de la fratii lor, macar ca si acestia au iesit din coapsele lui Avraam;
6. Iar Melchisedec, care nu-si trage neamul din ei, a primit zeciuiala de la Avraam si pe Avraam, care avea fagaduintele, l-a binecuvantat.
7. Fara de nici o indoiala, cel mai mic ia binecuvantare de la cel mai mare.
8. Si aici iau zeciuiala niste oameni muritori, pe cand dincolo, unul care e dovedit ca este viu.
9. Si ca sa spun asa, prin Avraam, a dat zeciuiala si Levi, cel ce lua zeciuiala,
10. Fiindca el era inca in coapsele lui Avraam, cand l-a intampinat Melchisedec.
11. Daca deci desavarsirea ar fi fost prin preotia Levitilor (caci legea s-a dat poporului pe temeiul preotiei lor), ce nevoie mai era sa se ridice un alt preot dupa randuiala lui Melchisedec, si sa nu se zica dupa randuiala lui Aaron?
12. Iar daca preotia s-a schimbat urmeaza numaidecat si schimbarea Legii.
13. Caci Acela, despre Care se spun acestea, isi ia obarsia dintr-o alta semintie, de unde nimeni n-a slujit altarului,
14. Stiut fiind ca Domnul nostru a rasarit din Iuda, iar despre semintia acestora, cu privire la preoti, Moise n-a vorbit nimic.
15. Apoi este lucru si mai lamurit ca, daca se ridica un alt preot dupa asemanarea lui Melchisedec,
16. El s-a facut nu dupa legea unei porunci trupesti, ci cu puterea unei vieti nepieritoare,
17. Caci se marturiseste: “Tu esti Preot in veac, dupa randuiala lui Melchisedec”.
18. Astfel, porunca data intai se desfiinteaza, pentru neputinta si nefolosul ei;
19. Caci Legea n-a desavarsit nimic, iar in locul ei isi face cale o nadejde mai buna, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20. Ci inca a fost la mijloc si un juramant, caci pe cand aceia s-au facut preoti fara de juramant,
21. El S-a facut cu juramantul Celui ce I-a grait: “Juratu-S-a Domnul si nu Se va cai: Tu esti Preot in veac, dupa randuiala lui Melchisedec”.
22. Cu aceasta, Iisus S-a facut chezasul unui mai bun testament.
23. Apoi acolo s-a ridicat un sir de preoti, fiindca moartea ii impiedica sa dainuiasca.
24. Aici insa, Iisus, prin aceea ca ramane in veac, are o preotie netrecatoare (vesnica).
25. Pentru aceasta, si poate sa mantuiasca desavarsit pe cei ce se apropie prin El de Dumnezeu, caci pururea e viu ca sa mijloceasca pentru ei.
26. Un astfel de Arhiereu se cuvenea sa avem: sfant, fara de rautate, fara de pata, osebit de cei pacatosi, si fiind mai presus decat cerurile.
27. El nu are nevoie sa aduca zilnic jertfe, ca arhiereii: intai pentru pacatele lor, apoi pentru ale poporului, caci El a facut aceasta o data pentru totdeauna, aducandu-Se jertfa pe Sine insusi.
28. Caci Legea pune ca arhierei oameni care au slabiciune, pe cand cuvantul juramantului, venit in urma Legii, pune pe Fiul, desavarsit in veacul veacului.
CAPITOLUL  8
Arhiereul nostru cel ceresc este Mijlocitorul unui nou asezamant, mult mai bun decat cel vechi.
1. Lucru de capetenie din cele spuse este ca avem astfel de Arhiereu care a sezut de-a dreapta tronului slavei in ceruri,
2. Slujitor Altarului si Cortului celui adevarat, pe care l-a infipt Dumnezeu si nu omul.
3. Apoi, orice arhiereu este pus ca sa aduca daruri si jertfe; de aceea trebuincios era ca si acest Arhiereu sa fi avut ceva ce sa aduca.
4. Daca ar fi pe pamant, nici n-ar fi preot, fiindca aici sunt aceia care aduc darurile potrivit Legii,
5. Care slujesc inchipuirii si umbrei celor ceresti, precum a primit porunca Moise, cand era sa faca cortul: “Ia seama, zice Domnul, sa faci toate dupa chipul ce ti-a fost aratat in munte”.
6. Acum insa, Arhiereul nostru a dobandit o slujire cu atat mai osebita, cu cat este si Mijlocitorul unui testament mai bun, ca unul care este intemeiat pe mai bune fagaduinte.
7. Caci daca (testamentul) cel dintai ar fi fost fara de prihana, nu s-ar mai fi cautat loc pentru al doilea;
8. Ci Dumnezeu ii mustra si le zice: “Iata vin zile, zice Domnul, cand voi face, cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda, testament nou,
9. Nu ca testamentul pe care l-am facut cu parintii lor, in ziua cand i-am apucat de mana ca sa-i scot din pamantul Egiptului; caci ei n-au ramas in testamentul Meu, de aceea si Eu i-am parasit - zice Domnul.
10. Ca acesta e testamentul pe care il voi face cu casa lui Israel, dupa acele zile, zice Domnul: Pune-voi legile Mele in cugetul lor si in inima lor le voi scrie, si voi fi lor Dumnezeu si ei vor fi poporul Meu.
11. Si nu va mai invata fiecare pe vecinul sau si fiecare pe fratele sau zicand: Cunoaste pe Domnul! - caci toti Ma vor cunoaste, de la cel mai mic pana la cel mai mare al lor;
12. Caci voi fi milostiv cu nedreptatile lor si de pacatele lor nu-Mi voi mai aduce aminte”.
13. Si zicand: “Nou”, Domnul a invechit pe cel dintai. Iar ce se invecheste si imbatraneste, aproape este de pieire.
CAPITOLUL  9
Cortul Marturiei si jertfele Legii vechi. Ispasirea dupa Legea veche nu este indestulatoare. Ispasirea facuta de Hristos este desavarsita.
1. Deci si cei dintai (Asezamant) avea oranduieli pentru slujba dumnezeiasca si un altar pamantesc,
2. Caci s-a pregatit cortul marturiei. In el se aflau, mai intai, sfesnicul si masa si painile punerii inainte; partea aceasta se numeste Sfanta.
3. Apoi, dupa catapeteasma a doua, era cortul numit Sfanta Sfintelor,
4. Avand altarul tamaierii de aur si chivotul Asezamantului ferecat peste tot cu aur, in care era nastrapa de aur, care avea mana, era toiagul lui Aaron ce odraslise si tablele Legii.
5. Deasupra chivotului erau heruvimii slavei, care umbreau altarul impacarii; despre acestea nu putem acum sa vorbim cu de-amanuntul.
6. Astfel fiind intocmite aceste incaperi, preotii intrau totdeauna in cortul cel dintai, savarsind slujbele dumnezeiesti;
7. In cel de-al doilea insa numai arhiereul, o data pe an, si nu fara de sange, pe care il aducea pentru sine insusi si pentru gresealele poporului.
8. Prin aceasta, Duhul Sfant ne lamureste ca drumul catre Sfanta Sfintelor nu era sa fie aratat, cata vreme cortul intai mai sta in picioare,
9. Care era o pilda pentru timpul de fata si insemna ca darurile si jertfele ce se aduceau n-aveau putere sa desavarseasca cugetul inchinatorului.
10. Acestea erau numai legiuiri pamantesti - despre mancaruri, despre bauturi, despre felurite spalari - si erau porunci pana la vremea indreptarii.
11. Iar Hristos, venind Arhiereu al bunatatilor celor viitoare, a trecut prin cortul cel mai mare si mai desavarsit, nu facut de mana, adica nu din zidirea aceasta;
12. El a intrat o data pentru totdeauna in Sfanta Sfintelor, nu cu sange de tapi si de vitei, ci cu insusi sangele Sau, si a dobandit o vesnica rascumparare.
13. Caci daca sangele tapilor si al taurilor si cenusa junincii, stropind pe cei spurcati, ii sfinteste spre curatirea trupului,
14. Cu cat mai mult sangele lui Hristos, Care, prin Duhul cel vesnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfa fara de prihana, va curati cugetul vostru de faptele cele moarte, ca sa slujiti Dumnezeului celui viu?
15. Si pentru aceasta El este Mijlocitorul unui nou testament, ca prin moartea suferita spre rascumpararea gresealelor de sub intaiul testament, cei chemati sa ia fagaduinta mostenirii vesnice.
16. Caci unde este testament, trebuie neaparat sa fie vorba despre moartea celui ce a facut testamentul.
17. Un testament ajunge temeinic dupa moarte, fiindca nu are nici o putere, cata vreme traieste cel ce l-a facut.
18. De aceea, nici cel dintai n-a fost sfintit fara sange.
19. Intr-adevar Moise, dupa ce a rostit fata cu tot poporul toate poruncile din Lege, luand sangele cel de vitei si de tapi, cu apa si cu lana rosie si cu isop, a stropit si cartea si pe tot poporul,
20. Si a zis: “Acesta este sangele testamentului pe care l-a poruncit voua Dumnezeu”.
21. Si a stropit, de asemenea, cu sange, cortul si toate vasele pentru slujba.
22. Dupa Lege, aproape toate se curatesc cu sange, si fara varsare de sange nu se da iertare.
23. Trebuie dar ca chipurile celor din ceruri sa fie curatite prin acestea, iar cele ceresti insesi cu jertfe mai bune decat acestea.
24. Caci Hristos n-a intrat intr-o Sfanta a Sfintelor facuta de maini - inchipuirea celei adevarate - ci chiar in cer, ca sa Se infatiseze pentru noi inaintea lui Dumnezeu;
25. Iar nu ca sa Se aduca pe Sine insusi jertfa de mai multe ori - ca arhiereul care intra in Sfanta Sfintelor cu sange strain, in fiecare an.
26. Altfel, ar fi trebuit sa patimeasca de mai multe ori, de la intemeierea lumii; ci acum, la sfarsitul veacurilor, S-a aratat o data, spre stergerea pacatului, prin jertfa Sa.
27. Si precum este randuit oamenilor o data sa moara, iar dupa aceea sa fie judecata,
28. Tot asa si Hristos, dupa ce a fost adus o data jertfa, ca sa ridice pacatele multora, a doua oara fara de pacat Se va arata celor ce cu staruinta Il asteapta spre mantuire.
CAPITOLUL  10
Legea este umbra Noului Testament. Lauda credintei statornice.
1. In adevar, Legea avand umbra bunurilor viitoare, iar nu insusi chipul lucrurilor, nu poate niciodata - cu aceleasi jertfe, aduse neincetat in fiecare an - sa faca desavarsiti pe cei ce se apropie.
2. Altfel, n-ar fi incetat oare jertfele aduse, daca cei ce savarsesc slujba dumnezeiasca, fiind o data curatiti, n-ar mai avea nici o constiinta a pacatelor?
3. Ci prin ele, an de an, se face amintirea pacatelor.
4. Pentru ca este cu neputinta ca sangele de tauri si de tapi sa inlature pacatele.
5. Drept aceea, intrand in lume, zice: “Jertfa si prinos n-ai voit, dar mi-ai intocmit trup.
6. Arderi de tot si jertfe pentru pacat nu ti-au placut;
7. Atunci am zis: Iata vin, in sulul cartii este scris despre mine, sa fac voia Ta, Dumnezeule”.
8. Zicand mai sus ca: “Jertfa si prinoase si arderile de tot si jertfele pentru pacat n-ai voit, nici nu Ti-au placut”, care se aduc dupa Lege,
9. Atunci a zis: “Iata vin ca sa fac voia Ta, Dumnezeule”. El desfiinteaza deci pe cei dintai ca sa statorniceasca pe al doilea.
10. Intru aceasta vointa suntem sfintiti, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos, o data pentru totdeauna.
11. Si orice preot sta si slujeste in fiecare zi si aceleasi jertfe aduce de multe ori, ca unele care niciodata nu pot sa inlature pacatele.
12. Acesta dimpotriva, aducand o singura jertfa pentru pacate, a sezut in vecii vecilor, de-a dreapta lui Dumnezeu,
13. Si asteapta pana ce vrajmasii Lui vor fi pusi asternut picioarelor Lui.
14. Caci printr-o singura jertfa adusa, a adus la vesnica desavarsire pe cei ce se sfintesc;
15. Dar si Duhul cel Sfant ne marturiseste aceasta, fiindca dupa ce a zis:
16. “Acesta este asezamantul pe care il voi intocmi cu ei, dupa acele zile - zice Domnul: Da-voi legile Mele in inimile lor si le voi scrie in cugetele lor”.
17. Si adauga: “Iar de pacatele lor si de faradelegile lor nu-Mi voi mai aduce aminte”.
18. Unde este dar iertarea acestora, nu mai este jertfa pentru pacate.
19. Drept aceea, fratilor, avand indrazneala, sa intram in Sfanta Sfintelor, prin sangele lui Iisus,
20. Pe calea cea noua si vie pe care pentru noi a innoit-o, prin catapeteasma, adica prin trupul Sau,
21. Si avand mare preot peste casa lui Dumnezeu,
22. Sa ne apropiem cu inima curata, intru plinatatea credintei, curatindu-ne prin stropire inimile de orice cuget rau, si spalandu-ne trupul in apa curata,
23. Sa tinem marturisirea nadejdii cu neclintire, pentru ca credincios este Cel ce a fagaduit,
24. Si sa luam seama unul altuia, ca sa ne indemnam la dragoste si la fapte bune,
25. Fara sa parasim Biserica noastra, precum le este obiceiul unora, ci indemnatori facandu-ne, cu atat mai mult, cu cat vedeti ca se apropie ziua aceea.
26. Caci daca pacatuim de voia noastra, dupa ce am luat cunostiinta despre adevar, nu ne mai ramane, pentru pacate, nici o jertfa,
27. Ci o infricosata asteptare a judecatii si iutimea focului care va mistui pe cei potrivnici.
28. Calcand cineva Legea lui Moise, e ucis fara de mila, pe cuvantul a doi sau trei martori;
29. Ganditi-va: cu cat mai aspra fi-va pedeapsa cuvenita celui ce a calcat in picioare pe Fiul lui Dumnezeu, si a nesocotit sangele testamentului cu care s-a sfintit, si a batjocorit duhul harului.
30. Caci cunoastem pe Cel ce a zis: “A Mea este razbunarea; Eu voi rasplati”. Si iarasi: “Domnul va judeca pe poporul Sau”.
31. Infricosator lucru este sa cadem in mainile Dumnezeului celui viu.
32. Aduceti-va, dar, aminte mai intai de zilele in care, dupa ce ati fost luminati, ati rabdat lupta grea de suferinte,
33. Parte facandu-va priveliste cu ocarile si cu necazurile indurate, parte suferind impreuna cu cei ce treceau prin unele ca acestea,
34. Caci ati avut mila de cei inchisi, iar rapirea averilor voastre ati primit-o cu bucurie, bine stiind ca voi aveti o mai buna si statornica avere.
35. Nu lepadati dar increderea voastra, care are mare rasplatire.
36. Caci aveti nevoie de rabdare ca, facand voia lui Dumnezeu, sa dobanditi fagaduinta.
37. “Caci mai este putin timp, prea putin, si Cel ce e sa vina, va veni si nu va intarzia;
38. Iar dreptul din credinta va fi viu; si de se va indoi cineva, nu va binevoi sufletul Meu intru el”.
39. Noi nu suntem (fii) ai indoielii spre pieire, ci ai credintei spre dobandirea sufletului.
CAPITOLUL  11
Credinta si roadele ei, dovedite cu pilda dreptilor din Vechiul Testament.
1. Iar credinta este incredintarea celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute.
2. Prin ea, cei din vechime au dat buna lor marturie.
3. Prin credinta intelegem ca s-au intemeiat veacurile prin cuvantul lui Dumnezeu, de s-au facut din nimic cele ce se vad.
4. Prin credinta, Abel a adus lui Dumnezeu mai buna jertfa decat Cain, pentru care a luat marturie ca este drept, marturisind Dumnezeu despre darurile lui; si prin credinta graieste si azi, desi a murit.
5. Prin credinta, Enoh a fost luat de pe pamant ca sa nu vada moartea, si nu s-a mai aflat, pentru ca Dumnezeu il stramutase, caci mai inainte de a-l stramuta, el a avut marturie ca a bine-placut lui Dumnezeu.
6. Fara credinta, dar, nu este cu putinta sa fim placuti lui Dumnezeu, caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca Se face rasplatitor celor care Il cauta.
7. Prin credinta, luand Noe instiintare de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau inca, a gatit, cu evlavie, o corabie spre mantuirea casei sale; prin credinta el a osandit lumea si dreptatii celei din credinta s-a facut mostenitor.
8. Prin credinta, Avraam, cand a fost chemat, a ascultat si a iesit la locul pe care era sa-l ia spre mostenire si a iesit nestiind incotro merge.
9. Prin credinta, a locuit vremelnic in pamantul fagaduintei, ca intr-un pamant strain, locuind in corturi cu Isaac si cu Iacov, cei dimpreuna mostenitori ai aceleiasi fagaduinte;
10. Caci astepta cetatea cu temelii puternice, al carei mester si lucrator este Dumnezeu.
11. Prin credinta, si Sara insasi a primit putere sa zamisleasca fiu, desi trecuse de varsta cuvenita, pentru ca ea L-a socotit credincios pe Cel ce fagaduise.
12. Pentru aceea, dintr-un singur om, si acela ca si mort, s-au nascut atatia urmasi - multi “ca stelele cerului si ca nisipul cel fara de numar de pe tarmul marii”.
13. Toti acestia au murit intru credinta, fara sa primeasca fagaduintele, ci vazandu-le de departe si iubindu-le cu dor si marturisind ca pe pamant ei sunt straini si calatori.
14. Iar cei ce graiesc unele ca acestea dovedesc ca ei isi cauta lor patrie.
15. Intr-adevar, daca ar fi avut in minte pe aceea din care iesisera, aveau vreme sa se intoarca.
16. Dar acum ei doresc una mai buna, adica pe cea cereasca. Pentru aceea Dumnezeu nu Se rusineaza de ei ca sa Se numeasca Dumnezeul lor, caci le-a gatit lor cetate.
17. Prin credinta, Avraam, cand a fost incercat, a adus pe Isaac (jertfa). Cel ce primise fagaduintele aducea jertfa pe fiul sau unul nascut!
18. Catre el graise Dumnezeu: “Ca in Isaac ti se va chema tie urmas”.
19. Dar Avraam a socotit ca Dumnezeu este puternic sa-l invieze si din morti; drept aceea l-a dobandit inapoi ca un fel de pilda (a invierii) Lui.
20. Prin credinta despre cele viitoare a binecuvantat Isaac pe Iacov si pe Esau.
21. Prin credinta Iacov, cand a fost sa moara, a binecuvantat pe fiecare din fiii lui Iosif si s-a inchinat, rezemandu-se pe varful toiagului sau.
22. Prin credinta Iosif, la sfarsitul vietii, a pomenit despre iesirea fiilor lui Israel si a dat porunci cu privire la oasele sale.
23. Prin credinta, cand s-a nascut Moise, a fost ascuns de parintii lui trei luni, caci l-au vazut prunc frumos si nu s-au temut de porunca regelui.
24. Prin credinta, Moise, cand s-a facut mare, n-a vrut sa fie numit fiul fiicei lui Faraon,
25. Ci a ales mai bine sa patimeasca cu poporul lui Dumnezeu, decat sa aiba dulceata cea trecatoare a pacatului,
26. Socotind ca batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogatie decat comorile Egiptului, fiindca se uita la rasplatire.
27. Prin credinta, a parasit Egiptul, fara sa se teama de urgia regelui, caci a ramas neclintit, ca cel care vede pe Cel nevazut.
28. Prin credinta, a randuit Pastile si stropirea cu sange, ca ingerul nimicitor sa nu se atinga de cei intai-nascuti ai lor.
29. Prin credinta au trecut israelitii Marea Rosie, ca pe uscat, pe care egiptenii, incercand si ei s-o treaca, s-au inecat.
30. Prin credinta, zidurile Ierihonului au cazut, dupa ce au fost inconjurate sapte zile.
31. Prin credinta Rahav, desfranata, fiindca primise cu pace iscoadele, n-a pierit impreuna cu cei neascultatori.
32. Si ce voi mai zice? Caci timpul nu-mi va ajunge, ca sa vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel si de prooroci,
33. Care prin credinta, au biruit imparatii, au facut dreptate, au dobandit fagaduintele, au astupat gurile leilor,
34. Au stins puterea focului, au scapat de ascutisul sabiei, s-au imputernicit, din slabi ce erau s-au facut tari in razboi, au intors taberele vrajmasilor pe fuga;
35. Unele femei si-au luat pe mortii lor inviati. Iar altii au fost chinuiti, neprimind izbavirea, ca sa dobandeasca mai buna inviere;
36. Altii au suferit batjocura si bici, ba chiar lanturi si inchisoare;
37. Au fost ucisi cu pietre, au fost pusi la cazne, au fost taiati cu fierastraul, au murit ucisi cu sabia, au pribegit in piei de oaie si in piei de capra, lipsiti, stramtorati, rau primiti.
38. Ei, de care lumea nu era vrednica, au ratacit in pustii, si in munti, si in pesteri, si in crapaturile pamantului.
39. Si toti acestia, marturisiti fiind prin credinta, n-au primit fagaduinta,
40. Pentru ca Dumnezeu randuise pentru noi ceva mai bun, ca ei sa nu ia fara noi desavarsirea.
CAPITOLUL  12
Rabdare si sfintenie.
1. De aceea si noi, avand imprejurul nostru atata nor de marturii, sa lepadam orice povara si pacatul ce grabnic ne impresoara si sa alergam cu staruinta in lupta care ne sta inainte.
2. Cu ochii atintiti asupra lui Iisus, incepatorul si plinitorul credintei, Care, pentru bucuria pusa inainte-I, a suferit crucea, n-a tinut seama de ocara ei si a sezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu.
3. Luati aminte, dar, la Cel ce a rabdat de la pacatosi, asupra Sa, o atat de mare impotrivire, ca sa nu va lasati osteniti, slabind in sufletele voastre.
4. In lupta voastra cu pacatul, nu v-ati impotrivit inca pana la sange.
5. Si ati uitat indemnul care va graieste ca unor fii: “Fiul meu, nu dispretui certarea Domnului, nici nu te descuraja, cand esti mustrat de El.
6. Caci pe cine il iubeste Domnul il cearta, si biciuieste pe tot fiul pe care il primeste”.
7. Rabdati spre inteleptire, Dumnezeu se poarta cu voi ca fata de fii. Caci care este fiul pe care tatal sau nu-l pedepseste?
8. Iar daca sunteti fara de certare, de care toti au parte, atunci sunteti fii nelegitimi si nu fii adevarati.
9. Apoi daca am avut pe parintii nostri dupa trup, care sa ne certe, si ne sfiam de ei, oare nu ne vom supune cu atat mai vartos Tatalui duhurilor, ca sa avem viata?
10. Pentru ca ei, precum gaseau cu cale, ne pedepseau pentru putine zile, iar Acesta, spre folosul nostru, ca sa ne impartasim de sfintenia Lui.
11. Orice mustrare, la inceput, nu pare ca e de bucurie, ci de intristare, dar mai pe urma da celor incercati cu ea roada pasnica a dreptatii.
12. Pentru aceea, “indreptati mainile cele ostenite si genunchii cei slabanogiti.
13. Faceti carari drepte pentru picioarele voastre”, asa incat cine este schiop sa nu se abata, ci mai vartos sa se vindece.
14. Cautati pacea cu toti si sfintenia, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul,
15. Veghind cu luare aminte ca nimeni sa nu ramana lipsit de harul lui Dumnezeu si ca nu cumva, odraslind vreo pricina de amaraciune, sa va tulbure, si prin ea multi sa se molipseasca.
16. Si sa nu fie vreunul desfranat sau intinat ca Esau, care pentru o mancare si-a vandut dreptul de intai nascut.
17. Stiti ca mai pe urma, cand a dorit sa mosteneasca binecuvantarea, nu a fost luat in seama, caci, desi cu lacrimi a cautat, n-a mai avut cum sa schimbe hotararea.
18. Caci voi nu v-ati apropiat nici de muntele ce putea fi pipait, nici de focul care ardea cu flacara, nici de nor, nici de bezna, nici de vijelie,
19. Nici de glasul trambitei, nici de rasunetul cuvintelor despre care cei ce il auzeau s-au rugat sa nu li se mai graiasca,
20. Deoarece nu puteau sa sufere porunca: “Chiar daca si fiara de s-ar atinge de munte, sa fie ucisa cu pietre, sau sa fie strapunsa cu sageata”,
21. Si atat de infricosatoare era aratarea, incat Moise a zis: “Sunt inspaimantat si ma cutremur!”.
22. Ci v-ati apropiat de muntele Sion si de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc si de zeci de mii de ingeri, in adunare sarbatoreasca,
23. Si de Biserica celor intai nascuti, care sunt scrisi in ceruri si de Dumnezeu, Judecatorul tuturor, si de duhurile dreptilor celor desavarsiti,
24. Si de Iisus, Mijlocitorul noului testament, si de sangele stropirii care graieste mai bine decat al lui Abel.
25. Luati seama sa nu va lepadati de Cel care vorbeste. Caci daca aceia n-au scapat de pedeapsa, nevoind sa asculte pe cel ce le graia pe pamant, cu atat mai mult noi - indepartandu-ne de Cel ce ne graieste din ceruri -
26. Al Carui glas, odinioara, a zguduit pamantul, iar acum, vorbind, a fagaduit: “Inca o data voi clatina nu numai pamantul, ci si cerul”.
27. Iar prin aceea ca zice: “Inca o data” arata schimbarea celor clatinate, ca a unor lucruri facute, ca sa ramana cele neclintite.
28. De aceea, fiindca primim o imparatie neclintita, sa fim multumitori, si asa sa-I aducem lui Dumnezeu inchinare placuta, cu evlavie si cu sfiala.
29. Caci “Dumnezeul nostru este si foc mistuitor”.
CAPITOLUL  13
Indemn la viata crestineasca si la credinta curata.
1. Ramaneti intru dragostea frateasca.
2. Primirea de oaspeti sa n-o uitati caci prin aceasta unii, fara ca sa stie, au primit in gazda, ingeri.
3. Aduceti-va aminte de cei inchisi, ca si cum ati fi inchisi cu ei; aduceti-va aminte de cei ce indura rele, intrucat si voi sunteti in trup.
4. Cinstita sa fie nunta intru toate si patul nespurcat. Iar pe desfranati ii va judeca Dumnezeu.
5. Feriti-va de iubirea de argint si indestulati-va cu cele ce aveti, caci insusi Dumnezeu a zis: “Nu te voi lasa, nici nu te voi parasi”.
6. Pentru aceea, avand buna indrazneala, sa zicem: “Domnul este intr-ajutorul meu; nu ma voi teme! Ce-mi va face mie omul?”.
7. Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si urmati-le credinta.
8. Iisus Hristos, ieri si azi si in veci, este acelasi.
9. Nu va lasati furati de invataturile straine cele de multe feluri; caci bine este sa va intariti prin har inima voastra, nu cu mancaruri, de la care n-au avut nici un folos cei ce au umblat cu ele.
10. Avem altar, de la care nu au dreptul sa manance cei ce slujesc cortului.
11. Intr-adevar, trupurile dobitoacelor - al caror sange e adus de arhiereu, pentru impacare, in Sfanta Sfintelor - sunt arse afara din tabara.
12. Pentru aceea si Iisus, ca sa sfinteasca poporul cu sangele Sau, a patimit in afara portii.
13. Deci dar sa iesim la El, afara din tabara, luand asupra noastra ocara Lui.
14. Caci nu avem aici cetate statatoare, ci o cautam pe aceea ce va sa fie.
15. Asadar, prin El sa aducem pururea lui Dumnezeu jertfa de lauda, adica rodul buzelor, care preaslavesc numele Lui.
16. Iar facerea de bine si intrajutorarea nu le dati uitarii; caci astfel de jertfe sunt bine placute lui Dumnezeu.
17. Ascultati pe mai-marii vostri si va supuneti lor, fiindca ei privegheaza pentru sufletele voastre, avand sa dea de ele seama, ca sa faca aceasta cu bucurie si nu suspinand, caci aceasta nu v-ar fi de folos.
18. Rugati-va pentru noi; caci suntem incredintati ca avem un cuget bun, dorind ca intru toate cu cinste sa traim.
19. Si mai mult va rog sa faceti aceasta, ca sa va fiu dat inapoi mai curand.
20. Iar Dumnezeul pacii, Cel ce, prin sangele unui testament vesnic, a sculat din morti pe Pastorul cel mare al oilor, pe Domnul nostru Iisus,
21. Sa va intareasca in orice lucru bun, ca sa faceti voia Lui, si sa lucreze in noi ceea ce este bine placut in fata Lui, prin Iisus Hristos, Caruia fie slava in vecii vecilor. Amin!
22. Si va rog, fratilor, sa ingaduiti acest cuvant de indemn, caci vi l-am scris pe scurt.
23. Sa stiti ca fratele Timotei este slobod. Daca vine mai degraba, va voi vedea impreuna cu el.
24. Imbratisati pe toti mai-marii vostri si pe toti sfintii. Va imbratiseaza cei din Italia.
25. Harul fie cu voi cu toti! Amin.]]> http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=19 Sat, 16 Dec 2017 18:15:20 +0000 http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=19 A SFANTULUI APOSTOL PAVEL
 
CAPITOLUL  1
Pavel lauda pe Filimon si mijloceste ca sa ierte pe Onisim, robul sau, primindu-l iarasi ca pe un frate in Domnul.
1. Pavel, cel pus in lanturi pentru Iisus Hristos, si fratele Timotei, iubitului Filimon, impreuna-lucrator cu noi,
2. Si surorii Apfia, si lui Arhip, cel impreuna-ostean cu noi, si Bisericii din casa ta:
3. Har voua si pace, de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Iisus Hristos!
4. Multumesc pururea Dumnezeului meu, pomenindu-te in rugaciunile mele,
5. Auzind despre dragostea ta si despre credinta pe care o ai catre Domnul Iisus si catre toti sfintii,
6. Ca partasia ta la credinta sa se faca lucratoare in deplina cunostinta a oricarei fapte bune, pe care o faceti pentru Hristos Iisus;
7. Caci am avut multa bucurie si mangaiere, din dragostea ta, intrucat inimile sfintilor s-au odihnit prin tine, frate.
8. De aceea, desi avand intru Hristos tot dreptul sa-ti poruncesc ce se cuvine,
9. Pentru dragoste, iti fac mai degraba o rugaminte. Asa cum sunt eu, Pavel, ca un batran, iar acum si pus in lanturi pentru Iisus Hristos,
10. Te rog pe tine pentru fiul meu, pe care l-am nascut fiind in lanturi, Onisim,
11. Cel ce altadata nu-ti era de folos, dar acum si tie si mie de folos,
12. Pentru aceasta ti l-am trimis, pe el insusi, adica inima mea; primeste-l.
13. Eu vream sa-l tin la mine, ca, in locul tau, sa-mi slujeasca mie, care sunt in lanturi pentru Evanghelie,
14. Dar n-am voit sa fac nimic fara de incuviintarea ta, ca fapta ta cea buna sa nu fie ca de sila, ci de bunavoie.
15. Caci poate pentru aceea a fost despartit de tine catva timp, ca vesnic sa fie al tau,
16. Dar nu ca un rob, ci mai presus de rob, ca pe un frate iubit, mai ales pentru mine, dar cu atat mai vartos pentru tine, si dupa trup si in Domnul.
17. Deci, daca ma socotesti partas cu tine, primeste-l pe el, ca pe mine.
18. Iar de te-a pagubit cu ceva, sau iti este dator ceva, pune aceasta in socoteala mea.
19. Eu, Pavel, am scris cu mana mea; eu iti voi plati, ca sa nu-ti spun ca si tu imi esti dator cu tine insuti.
20. Da, frate, eu te rog, fa-mi binele acesta in Domnul; linisteste inima mea in Hristos!
21. Bine incredintat de ascultarea ta, ti-am scris tie, stiind ca vei face chiar mai mult decat cele ce-ti spun.
22. Ci odata cu aceasta pregateste-mi loc de gazduit, fiindca nadajduiesc ca, prin rugaciunile voastre, voi fi daruit voua.
23. Te imbratiseaza Epafras, cel inchis impreuna cu mine pentru Hristos Iisus,
24. Marcu, Aristarh, Dimas, Luca cei impreuna-lucratori cu mine.
25. Harul Domnului nostru Iisus Hristos sa fie cu duhul vostru! Amin.]]> A SFANTULUI APOSTOL PAVEL
 
CAPITOLUL  1
Pavel lauda pe Filimon si mijloceste ca sa ierte pe Onisim, robul sau, primindu-l iarasi ca pe un frate in Domnul.
1. Pavel, cel pus in lanturi pentru Iisus Hristos, si fratele Timotei, iubitului Filimon, impreuna-lucrator cu noi,
2. Si surorii Apfia, si lui Arhip, cel impreuna-ostean cu noi, si Bisericii din casa ta:
3. Har voua si pace, de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Iisus Hristos!
4. Multumesc pururea Dumnezeului meu, pomenindu-te in rugaciunile mele,
5. Auzind despre dragostea ta si despre credinta pe care o ai catre Domnul Iisus si catre toti sfintii,
6. Ca partasia ta la credinta sa se faca lucratoare in deplina cunostinta a oricarei fapte bune, pe care o faceti pentru Hristos Iisus;
7. Caci am avut multa bucurie si mangaiere, din dragostea ta, intrucat inimile sfintilor s-au odihnit prin tine, frate.
8. De aceea, desi avand intru Hristos tot dreptul sa-ti poruncesc ce se cuvine,
9. Pentru dragoste, iti fac mai degraba o rugaminte. Asa cum sunt eu, Pavel, ca un batran, iar acum si pus in lanturi pentru Iisus Hristos,
10. Te rog pe tine pentru fiul meu, pe care l-am nascut fiind in lanturi, Onisim,
11. Cel ce altadata nu-ti era de folos, dar acum si tie si mie de folos,
12. Pentru aceasta ti l-am trimis, pe el insusi, adica inima mea; primeste-l.
13. Eu vream sa-l tin la mine, ca, in locul tau, sa-mi slujeasca mie, care sunt in lanturi pentru Evanghelie,
14. Dar n-am voit sa fac nimic fara de incuviintarea ta, ca fapta ta cea buna sa nu fie ca de sila, ci de bunavoie.
15. Caci poate pentru aceea a fost despartit de tine catva timp, ca vesnic sa fie al tau,
16. Dar nu ca un rob, ci mai presus de rob, ca pe un frate iubit, mai ales pentru mine, dar cu atat mai vartos pentru tine, si dupa trup si in Domnul.
17. Deci, daca ma socotesti partas cu tine, primeste-l pe el, ca pe mine.
18. Iar de te-a pagubit cu ceva, sau iti este dator ceva, pune aceasta in socoteala mea.
19. Eu, Pavel, am scris cu mana mea; eu iti voi plati, ca sa nu-ti spun ca si tu imi esti dator cu tine insuti.
20. Da, frate, eu te rog, fa-mi binele acesta in Domnul; linisteste inima mea in Hristos!
21. Bine incredintat de ascultarea ta, ti-am scris tie, stiind ca vei face chiar mai mult decat cele ce-ti spun.
22. Ci odata cu aceasta pregateste-mi loc de gazduit, fiindca nadajduiesc ca, prin rugaciunile voastre, voi fi daruit voua.
23. Te imbratiseaza Epafras, cel inchis impreuna cu mine pentru Hristos Iisus,
24. Marcu, Aristarh, Dimas, Luca cei impreuna-lucratori cu mine.
25. Harul Domnului nostru Iisus Hristos sa fie cu duhul vostru! Amin.]]> http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=18 Sat, 16 Dec 2017 18:14:40 +0000 http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=18  
CAPITOLUL 1
Lucrul lui Tit intru injghebarea Bisericii din Creta. Ce fel sunt cretanii. Toate sunt curate pentru cei curati.
1. Pavel, robul lui Dumnezeu si apostol al lui Iisus Hristos, dupa credinta alesilor lui Dumnezeu si dupa cunostinta adevarului cel intocmai cu dreapta credinta,
2. - Intru nadejdea vietii vesnice, pe care a fagaduit-o mai inainte de anii veacurilor Dumnezeu, Care nu minte,
3. Si Care, la timpul cuvenit, Si-a facut cunoscut cuvantul Sau, prin propovaduirea incredintata mie, dupa porunca Mantuitorului nostru Dumnezeu -
4. Lui Tit, adevaratul fiu dupa credinta cea de obste: Har, mila si pace, de la Dumnezeu-Tatal si de la Domnul Iisus Hristos, Mantuitorul nostru.
5. Pentru aceasta te-am lasat in Creta, ca sa indreptezi cele ce mai lipsesc si sa asezi preoti prin cetati, precum ti-am randuit:
6. De este cineva fara de prihana, barbat al unei femei, avand fii credinciosi, nu sub invinuire de desfranare sau neascultatori.
7. Caci se cuvine ca episcopul sa fie fara de prihana, ca un iconom al lui Dumnezeu, neingamfat, nu grabnic la manie, nu dat la bautura, pasnic, nepoftitor de castig urat,
8. Ci iubitor de straini, iubitor de bine, intelept, drept, cuvios, cumpatat,
9. Tinandu-se de cuvantul cel credincios al invataturii, ca sa fie destoinic si sa indemne la invatatura cea sanatoasa si sa mustre pe cei potrivnici.
10. Pentru ca multi sunt razvratiti, graitori in desert si inselatori, mai ales cei din taierea imprejur,
11. Carora trebuie sa li se inchida gura ca unora care razvratesc case intregi, invatand, pentru castig urat, cele ce nu se cuvin.
12. Unul dintre ei, chiar un prooroc al lor, a rostit: Cretanii sunt pururea mincinosi, fiare rele, pantece lenese.
13. Marturia aceasta este adevarata; pentru care pricina, mustra-i cu asprime, ca sa fie sanatosi in credinta,
14. Si sa nu dea ascultare basmelor iudaicesti si poruncilor unor oameni, care se intorc de la adevar.
15. Toate sunt curate pentru cei curati; iar pentru cei intinati si necredinciosi nimeni nu este curat, ci li s-au intinat lor si mintea si cugetul.
16. Ei marturisesc ca Il cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Il tagaduiesc, uraciosi fiind, nesupusi, si la orice lucru bun, netrebnici.
CAPITOLUL 2
Sfaturi batranilor, batranelor, tinerilor, slugilor. Darul cel mantuitor s-a aratat tuturor.
1. Dar tu graieste cele ce se cuvin invataturii sanatoase.
2. Batranii sa fie treji, cinstiti, intregi la minte, sanatosi in credinta, in dragoste, in rabdare;
3. Batranele de asemenea sa aiba, in infatisare, sfintita cuviinta, sa fie neclevetitoare, nerobite de vin mult, sa invete de bine,
4. Ca sa intelepteasca pe cele tinere sa-si iubeasca barbatii, sa-si iubeasca copiii,
5. Si sa fie cumpatate, curate, gospodine, bune, plecate barbatilor lor, ca sa nu fie defaimat cuvantul lui Dumnezeu.
6. Indeamna, de asemenea, pe cei tineri sa fie cumpatati.
7. Intru toate arata-te pe tine pilda de fapte bune, dovedind in invatatura neschimbare, cuviinta,
8. Cuvant sanatos si fara prihana, pentru ca cel potrivnic sa se rusineze, neavand de zis nimic rau despre noi.
9. Slugile sa se supuna stapanilor lor, intru toate, ca sa fie bine-placute, neintorcandu-le vorba,
10. Sa nu doseasca ceva, ci sa le arate toata buna credinta, ca sa faca de cinste intru toate invatatura Mantuitorului nostru Dumnezeu.
11. Caci harul mantuitor al lui Dumnezeu s-a aratat tuturor oamenilor,
12. Invatandu-ne pe noi sa lepadam faradelegea si poftele lumesti si, in veacul de acum, sa traim cu intelepciune, cu dreptate si cu cucernicie;
13. Si sa asteptam fericita nadejde si aratarea slavei marelui Dumnezeu si Mantuitorului nostru Hristos Iisus,
14. Care S-a dat pe Sine pentru noi, ca sa ne izbaveasca de toata faradelegea si sa-Si curateasca Lui popor ales, ravnitor de fapte bune.
15. Acestea graieste, indeamna si mustra cu toata taria. Nimeni sa nu te dispretuiasca.
CAPITOLUL 3
Cum trebuie sa fie cei innoiti prin Duhul. Dezbinatorul trebuie ocolit.
1. Adu-le aminte sa se supuna stapanirilor si dregatorilor, sa asculte, sa fie gata la orice lucru bun,
2. Sa nu defaime pe nimeni, sa fie pasnici, sa fie ingaduitori, aratand intreaga blandete fata de toti oamenii.
3. Caci si noi eram altadata fara de minte, neascultatori, amagiti, slujind poftelor si multor feluri de desfatari, petrecand viata in rautate si pizmuire, urati fiind si urandu-ne unul pe altul;
4. Iar cand bunatatea si iubirea de oameni a Mantuitorului nostru Dumnezeu s-au aratat,
5. El ne-a mantuit, nu din faptele cele intru dreptate, savarsite de noi, ci dupa a Lui indurare, prin baia nasterii celei de a doua si prin innoirea Duhului Sfant,
6. Pe Care L-a varsat peste noi, din belsug, prin Iisus Hristos, Mantuitorul nostru,
7. Ca indreptandu-ne prin harul Lui, sa ne facem, dupa nadejde, mostenitorii vietii celei vesnice.
8. Vrednic de crezare este cuvantul, si voiesc sa adeveresti acestea cu tarie, pentru ca acei ce au crezut in Dumnezeu sa aiba grija sa fie in frunte la fapte bune. Ca acestea sunt cele bune si de folos oamenilor.
9. Iar de intrebarile nebunesti si de insirari de neamuri si de certuri si de sfadirile pentru lege, fereste-te, caci sunt nefolositoare si desarte.
10. De omul eretic, dupa intaia si a doua mustrare, departeaza-te,
11. Stiind ca unul ca acesta s-a abatut si a cazut in pacat, fiind singur de sine osandit.
12. Cand voi trimite pe Artemas la tine sau pe Tihic, sarguieste-te sa vii la mine la Nicopole, caci acolo m-am hotarat sa iernez.
13. Pe Zenas, cunoscatorul de lege, si pe Apollo trimite-i mai inainte, cu buna grija, ca nimic sa nu le lipseasca.
14. Sa invete si ai nostri sa poarte grija de lucrurile bune, spre treburile cele de neaparata nevoie, ca ei sa nu fie fara de roada.
15. Te imbratiseaza toti care sunt cu mine. Imbratiseaza pe cei ce ne iubesc intru credinta. Harul fie cu voi cu toti! Amin.]]>  
CAPITOLUL 1
Lucrul lui Tit intru injghebarea Bisericii din Creta. Ce fel sunt cretanii. Toate sunt curate pentru cei curati.
1. Pavel, robul lui Dumnezeu si apostol al lui Iisus Hristos, dupa credinta alesilor lui Dumnezeu si dupa cunostinta adevarului cel intocmai cu dreapta credinta,
2. - Intru nadejdea vietii vesnice, pe care a fagaduit-o mai inainte de anii veacurilor Dumnezeu, Care nu minte,
3. Si Care, la timpul cuvenit, Si-a facut cunoscut cuvantul Sau, prin propovaduirea incredintata mie, dupa porunca Mantuitorului nostru Dumnezeu -
4. Lui Tit, adevaratul fiu dupa credinta cea de obste: Har, mila si pace, de la Dumnezeu-Tatal si de la Domnul Iisus Hristos, Mantuitorul nostru.
5. Pentru aceasta te-am lasat in Creta, ca sa indreptezi cele ce mai lipsesc si sa asezi preoti prin cetati, precum ti-am randuit:
6. De este cineva fara de prihana, barbat al unei femei, avand fii credinciosi, nu sub invinuire de desfranare sau neascultatori.
7. Caci se cuvine ca episcopul sa fie fara de prihana, ca un iconom al lui Dumnezeu, neingamfat, nu grabnic la manie, nu dat la bautura, pasnic, nepoftitor de castig urat,
8. Ci iubitor de straini, iubitor de bine, intelept, drept, cuvios, cumpatat,
9. Tinandu-se de cuvantul cel credincios al invataturii, ca sa fie destoinic si sa indemne la invatatura cea sanatoasa si sa mustre pe cei potrivnici.
10. Pentru ca multi sunt razvratiti, graitori in desert si inselatori, mai ales cei din taierea imprejur,
11. Carora trebuie sa li se inchida gura ca unora care razvratesc case intregi, invatand, pentru castig urat, cele ce nu se cuvin.
12. Unul dintre ei, chiar un prooroc al lor, a rostit: Cretanii sunt pururea mincinosi, fiare rele, pantece lenese.
13. Marturia aceasta este adevarata; pentru care pricina, mustra-i cu asprime, ca sa fie sanatosi in credinta,
14. Si sa nu dea ascultare basmelor iudaicesti si poruncilor unor oameni, care se intorc de la adevar.
15. Toate sunt curate pentru cei curati; iar pentru cei intinati si necredinciosi nimeni nu este curat, ci li s-au intinat lor si mintea si cugetul.
16. Ei marturisesc ca Il cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Il tagaduiesc, uraciosi fiind, nesupusi, si la orice lucru bun, netrebnici.
CAPITOLUL 2
Sfaturi batranilor, batranelor, tinerilor, slugilor. Darul cel mantuitor s-a aratat tuturor.
1. Dar tu graieste cele ce se cuvin invataturii sanatoase.
2. Batranii sa fie treji, cinstiti, intregi la minte, sanatosi in credinta, in dragoste, in rabdare;
3. Batranele de asemenea sa aiba, in infatisare, sfintita cuviinta, sa fie neclevetitoare, nerobite de vin mult, sa invete de bine,
4. Ca sa intelepteasca pe cele tinere sa-si iubeasca barbatii, sa-si iubeasca copiii,
5. Si sa fie cumpatate, curate, gospodine, bune, plecate barbatilor lor, ca sa nu fie defaimat cuvantul lui Dumnezeu.
6. Indeamna, de asemenea, pe cei tineri sa fie cumpatati.
7. Intru toate arata-te pe tine pilda de fapte bune, dovedind in invatatura neschimbare, cuviinta,
8. Cuvant sanatos si fara prihana, pentru ca cel potrivnic sa se rusineze, neavand de zis nimic rau despre noi.
9. Slugile sa se supuna stapanilor lor, intru toate, ca sa fie bine-placute, neintorcandu-le vorba,
10. Sa nu doseasca ceva, ci sa le arate toata buna credinta, ca sa faca de cinste intru toate invatatura Mantuitorului nostru Dumnezeu.
11. Caci harul mantuitor al lui Dumnezeu s-a aratat tuturor oamenilor,
12. Invatandu-ne pe noi sa lepadam faradelegea si poftele lumesti si, in veacul de acum, sa traim cu intelepciune, cu dreptate si cu cucernicie;
13. Si sa asteptam fericita nadejde si aratarea slavei marelui Dumnezeu si Mantuitorului nostru Hristos Iisus,
14. Care S-a dat pe Sine pentru noi, ca sa ne izbaveasca de toata faradelegea si sa-Si curateasca Lui popor ales, ravnitor de fapte bune.
15. Acestea graieste, indeamna si mustra cu toata taria. Nimeni sa nu te dispretuiasca.
CAPITOLUL 3
Cum trebuie sa fie cei innoiti prin Duhul. Dezbinatorul trebuie ocolit.
1. Adu-le aminte sa se supuna stapanirilor si dregatorilor, sa asculte, sa fie gata la orice lucru bun,
2. Sa nu defaime pe nimeni, sa fie pasnici, sa fie ingaduitori, aratand intreaga blandete fata de toti oamenii.
3. Caci si noi eram altadata fara de minte, neascultatori, amagiti, slujind poftelor si multor feluri de desfatari, petrecand viata in rautate si pizmuire, urati fiind si urandu-ne unul pe altul;
4. Iar cand bunatatea si iubirea de oameni a Mantuitorului nostru Dumnezeu s-au aratat,
5. El ne-a mantuit, nu din faptele cele intru dreptate, savarsite de noi, ci dupa a Lui indurare, prin baia nasterii celei de a doua si prin innoirea Duhului Sfant,
6. Pe Care L-a varsat peste noi, din belsug, prin Iisus Hristos, Mantuitorul nostru,
7. Ca indreptandu-ne prin harul Lui, sa ne facem, dupa nadejde, mostenitorii vietii celei vesnice.
8. Vrednic de crezare este cuvantul, si voiesc sa adeveresti acestea cu tarie, pentru ca acei ce au crezut in Dumnezeu sa aiba grija sa fie in frunte la fapte bune. Ca acestea sunt cele bune si de folos oamenilor.
9. Iar de intrebarile nebunesti si de insirari de neamuri si de certuri si de sfadirile pentru lege, fereste-te, caci sunt nefolositoare si desarte.
10. De omul eretic, dupa intaia si a doua mustrare, departeaza-te,
11. Stiind ca unul ca acesta s-a abatut si a cazut in pacat, fiind singur de sine osandit.
12. Cand voi trimite pe Artemas la tine sau pe Tihic, sarguieste-te sa vii la mine la Nicopole, caci acolo m-am hotarat sa iernez.
13. Pe Zenas, cunoscatorul de lege, si pe Apollo trimite-i mai inainte, cu buna grija, ca nimic sa nu le lipseasca.
14. Sa invete si ai nostri sa poarte grija de lucrurile bune, spre treburile cele de neaparata nevoie, ca ei sa nu fie fara de roada.
15. Te imbratiseaza toti care sunt cu mine. Imbratiseaza pe cei ce ne iubesc intru credinta. Harul fie cu voi cu toti! Amin.]]> http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=17 Sat, 16 Dec 2017 18:13:44 +0000 http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=17 A SFANTULUI APOSTOL PAVEL
 
CAPITOLUL 1
Pavel lauda credinta lui Timotei. Credinta si invatatura sanatoasa trebuie pazite.
1. Pavel, apostolul lui Hristos Iisus, prin voia lui Dumnezeu, dupa fagaduinta vietii care este in Hristos Iisus,
2. Lui Timotei, iubitului fiu: Har, mila, pace de la Dumnezeu-Tatal si de la Hristos Iisus, Domnul nostru!
3. Multumesc lui Dumnezeu, Caruia Ii slujesc din stramosi, cu cuget curat, ca te pomenesc neincetat, zi si noapte, in rugaciunile mele.
4. Si pentru ca imi aduc aminte de lacrimile tale, doresc mult sa te vad, ca sa ma umplu de bucurie;
5. Imi aduc iarasi aminte de credinta ta neprefacuta, care, precum s-a salasluit intai in bunica ta Loida si in mama Eunichi, tot asa, sunt incredintat, ca si intru tine.
6. Din aceasta pricina, iti amintesc sa aprinzi si mai mult din nou harul lui Dumnezeu, care este in tine, prin punerea mainilor mele.
7. Caci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii si al dragostei si al intelepciunii.
8. Deci, nu te rusina de a marturisi pe Domnul nostru, nici de mine, cel pus in lanturi pentru El, ci patimeste impreuna cu mine pentru Evanghelie dupa puterea de la Dumnezeu.
9. El ne-a mantuit si ne-a chemat cu chemare sfanta, nu dupa faptele noastre, ci dupa a Sa hotarare si dupa harul ce ne-a fost dat in Hristos Iisus, mai inainte de inceputul veacurilor,
10. Iar acum s-a dat pe fata prin aratarea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce a nimicit moartea si a adus la lumina viata si nemurirea, prin Evanghelie.
11. Spre aceasta am fost pus eu propovaduitor si apostol si invatator al neamurilor.
12. Din aceasta pricina si sufar toate acestea, dar nu ma rusinez, ca stiu in cine am crezut si sunt incredintat ca puternic este sa pazeasca comoara ce mi-a incredintat, pana in ziua aceea.
13. Tine dreptarul cuvintelor sanatoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credinta si cu iubirea ce este in Hristos Iisus.
14. Comoara cea buna ce ti s-a incredintat, pazeste-o cu ajutorul Sfantului Duh, Care salasluieste intru noi.
15. Tu stii ca toti cei din Asia s-au lepadat de mine, intre care Fighel si Ermoghen.
16. Domnul sa aiba mila de casa lui Onisifor, caci de multe ori m-a insufletit si de lanturile mele nu s-a rusinat,
17. Ci venind in Roma, cu multa osardie m-a cautat si m-a gasit.
18. Sa-i dea Domnul ca, in ziua aceea, el sa afle mila de la Domnul. Si cat de mult mi-a slujit el in Efes, tu stii prea bine.
CAPITOLUL 2
Cununa celor ce se ostesc pentru Hristos. Cum trebuie sa petreaca invatatorii cei buni. Impotriva lui Imeneu si a altor invatatori mincinosi.
1. Tu, deci, fiul meu, intareste-te in harul care e in Hristos Iisus,
2. Si cele ce ai auzit de la mine, cu multi martori de fata, acestea le incredinteaza la oameni credinciosi, care vor fi destoinici sa invete si pe altii.
3. Sufera impreuna cu mine, ca un bun ostas al lui Hristos Iisus.
4. Nici un ostas nu se incurca cu treburile vietii, ca sa fie pe plac celui care strange oaste.
5. Iar cand se lupta cineva, la jocuri, nu ia cununa, daca nu s-a luptat dupa regulile jocului.
6. Cuvine-se ca plugarul ce se osteneste sa manance el mai intai din roade.
7. Intelege cele ce-ti graiesc, caci Domnul iti va da pricepere in toate.
8. Adu-ti aminte de Iisus Hristos, Care a inviat din morti, din neamul lui David, dupa Evanghelia mea,
9. Pentru Care sufar pana si lanturi ca un facator de rele, dar cuvantul lui Dumnezeu nu se leaga.
10. De aceea toate le rabd, pentru cei alesi, ca si ei sa aiba parte de mantuirea care este intru Hristos Iisus si de slava vesnica.
11. Vrednic de crezare este cuvantul: caci daca am murit impreuna cu El, vom si invia impreuna cu El.
12. Daca ramanem intru El, vom si imparati impreuna cu El; de-L vom tagadui, si El ne va tagadui pe noi.
13. Daca nu-I suntem credinciosi, El ramane credincios, caci nu poate sa Se tagaduiasca pe Sine insusi.
14. Aminteste-le acestea si indeamna staruitor inaintea lui Dumnezeu sa nu se certe pe cuvinte, ceea ce la nimic nu foloseste, decat la pierzarea ascultatorilor.
15. Sileste-te sa te arati incercat, inaintea lui Dumnezeu lucrator cu fata curata, drept invatand cuvantul adevarului.
16. Iar de desartele vorbiri lumesti fereste-te, caci ele vor spori nelegiuirea tot mai mult.
17. Cuvantul lor va roade ca o cangrena. Dintre ei sunt Imeneu si Filet,
18. Care au ratacit de la adevar, zicand ca invierea s-a si petrecut, si rastoarna credinta unora.
19. Dar temelia cea tare a lui Dumnezeu sta neclintita, avand pecetea aceasta: “Cunoscut-a Domnul pe cei ce sunt ai Sai”; si “sa se departeze de la nedreptate oricine cheama numele Domnului”.
20. Iar intr-o casa mare nu sunt numai vase de aur si de argint, ci si de lemn si de lut; si unele sunt spre cinste, iar altele spre necinste.
21. Deci, de se va curati cineva pe sine de acestea, va fi vas de cinste, sfintit, de buna trebuinta stapanului, potrivit pentru tot lucrul bun.
22. Fugi de poftele tineretilor si urmeaza dreptatea, credinta, dragostea, pacea cu cei ce cheama pe Domnul din inima curata.
23. Fereste-te de intrebarile nebunesti, stiind ca dau prilej de cearta.
24. Un slujitor al Domnului nu trebuie sa se certe, ci sa fie bland fata cu toti, destoinic sa dea invatatura, ingaduitor,
25. Certand cu blandete pe cei ce stau impotriva, ca doar le va da Dumnezeu pocainta spre cunoasterea adevarului,
26. Si ei sa scape din cursa diavolului, de care sunt prinsi, pentru a-i face voia.
CAPITOLUL 3
Rautatea si pacatele vremurilor din urma. Timotei, urmas credincios al lui Pavel. Scriptura insuflata de Dumnezeu.
1. Si aceasta sa stii ca, in zilele din urma, vor veni vremuri grele;
2. Ca vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginti, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara cucernicie,
3. Lipsiti de dragoste, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, cruzi, neiubitori de bine,
4. Tradatori, necuviinciosi, ingamfati, iubitori de desfatari mai mult decat iubitori de Dumnezeu,
5. Avand infatisarea adevaratei credinte, dar tagaduind puterea ei. Departeaza-te si de acestia.
6. Caci dintre acestia sunt cei ce se vara prin case si robesc femeiusti impovarate de pacate si purtate de multe feluri de pofte,
7. Mereu invatand si neputand niciodata sa ajunga la cunoasterea adevarului.
8. Dupa cum Iannes si Iambres s-au impotrivit lui Moise, asa si acestia stau impotriva adevarului, oameni stricati la minte si netrebnici pentru credinta.
9. Dar nu vor merge mai departe, pentru ca nebunia lor va fi vadita tuturor, precum a fost si a acelora.
10. Tu insa mi-ai urmat in invatatura, in purtare, in nazuinta, in credinta, in indelunga rabdare, in dragoste, in staruinta,
11. In prigonirile si suferintele care mi s-au facut in Antiohia, in Iconiu, in Listra; cate prigoniri am rabdat! si din toate m-a izbavit Domnul.
12. Si toti care voiesc sa traiasca cucernic in Hristos Iisus vor fi prigoniti.
13. Iar oamenii rai si amagitori vor merge spre tot mai rau, ratacind pe altii si rataciti fiind ei insisi.
14. Tu insa ramai in cele ce ai invatat si de care esti incredintat, deoarece stii de la cine le-ai invatat,
15. Si fiindca de mic copil cunosti Sfintele Scripturi, care pot sa te intelepteasca spre mantuire, prin credinta cea intru Hristos Iisus.
16. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea intru dreptate,
17. Astfel ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit, bine pregatit pentru orice lucru bun.
CAPITOLUL 4
Staruinta impotriva celor abatuti de la credinta.
1. Eu te indemn deci staruitor in fata lui Dumnezeu si a lui Hristos Iisus, Care va sa judece viii si mortii, la aratarea Lui si in imparatia Lui;
2. Propovaduieste cuvantul, staruieste cu timp si fara de timp, mustra, cearta, indeamna, cu toata indelunga-rabdare si invatatura.
3. Caci va veni o vreme cand nu vor mai suferi invatatura sanatoasa, ci - dornici sa-si desfateze auzul - isi vor gramadi invatatori dupa poftele lor,
4. Si isi vor intoarce auzul de la adevar si se vor abate catre basme.
5. Tu fii treaz in toate, sufera raul, fa lucru de evanghelist, slujba ta fa-o deplin!
6. Ca eu de-acum ma jertfesc si vremea despartirii mele s-a apropiat.
7. Lupta cea buna m-am luptat, calatoria am savarsit, credinta am pazit.
8. De acum mi s-a gatit cununa dreptatii, pe care Domnul imi va da-o in ziua aceea, El, Dreptul Judecator, si nu numai mie, ci si tuturor celor ce au iubit aratarea Lui.
9. Sileste-te sa vii curand la mine,
10. Ca Dimas, iubind veacul de acum, m-a lasat si s-a dus la Tesalonic, Crescent in Galatia, Tit in Dalmatia;
11. Numai Luca este cu mine. Ia pe Marcu si adu-l cu tine, caci imi este de folos in slujire.
12. Pe Tihic l-am trimis la Efes.
13. Cand vei veni, adu-mi felonul pe care l-am lasat in Troada, la Carp, precum si cartile, mai ales pergamentele.
14. Alexandru aramarul mi-a facut multe rele; Domnul sa-i rasplateasca dupa faptele lui.
15. Pazeste-te si tu de el, caci s-a impotrivit foarte mult cuvantarilor noastre.
16. La intaia mea aparare, nimeni nu mi-a venit intr-ajutor, ci toti m-au parasit. Sa nu li se tina in socoteala!
17. Dar Domnul mi-a stat intr-ajutor si m-a intarit, pentru ca, prin mine, Evanghelia sa fie pe deplin vestita si s-o auda toate neamurile; iar eu am fost izbavit din gura leului.
18. Domnul ma va izbavi de orice lucru rau si ma va mantui, in imparatia Sa cereasca. Lui fie slava in vecii vecilor. Amin!
19. Imbratiseaza pe Priscila si pe Acvila si casa lui Onisifor.
20. Erast a ramas in Corint; pe Trofim l-am lasat in Milet, fiind bolnav.
21. Sileste-te sa vii mai inainte de inceputul iernii. Te imbratiseaza Eubul si Pudentiu si Linos si Claudia si fratii toti.
22. Domnul Iisus Hristos sa fie cu duhul tau! Harul fie cu voi! Amin.]]> A SFANTULUI APOSTOL PAVEL
 
CAPITOLUL 1
Pavel lauda credinta lui Timotei. Credinta si invatatura sanatoasa trebuie pazite.
1. Pavel, apostolul lui Hristos Iisus, prin voia lui Dumnezeu, dupa fagaduinta vietii care este in Hristos Iisus,
2. Lui Timotei, iubitului fiu: Har, mila, pace de la Dumnezeu-Tatal si de la Hristos Iisus, Domnul nostru!
3. Multumesc lui Dumnezeu, Caruia Ii slujesc din stramosi, cu cuget curat, ca te pomenesc neincetat, zi si noapte, in rugaciunile mele.
4. Si pentru ca imi aduc aminte de lacrimile tale, doresc mult sa te vad, ca sa ma umplu de bucurie;
5. Imi aduc iarasi aminte de credinta ta neprefacuta, care, precum s-a salasluit intai in bunica ta Loida si in mama Eunichi, tot asa, sunt incredintat, ca si intru tine.
6. Din aceasta pricina, iti amintesc sa aprinzi si mai mult din nou harul lui Dumnezeu, care este in tine, prin punerea mainilor mele.
7. Caci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii si al dragostei si al intelepciunii.
8. Deci, nu te rusina de a marturisi pe Domnul nostru, nici de mine, cel pus in lanturi pentru El, ci patimeste impreuna cu mine pentru Evanghelie dupa puterea de la Dumnezeu.
9. El ne-a mantuit si ne-a chemat cu chemare sfanta, nu dupa faptele noastre, ci dupa a Sa hotarare si dupa harul ce ne-a fost dat in Hristos Iisus, mai inainte de inceputul veacurilor,
10. Iar acum s-a dat pe fata prin aratarea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce a nimicit moartea si a adus la lumina viata si nemurirea, prin Evanghelie.
11. Spre aceasta am fost pus eu propovaduitor si apostol si invatator al neamurilor.
12. Din aceasta pricina si sufar toate acestea, dar nu ma rusinez, ca stiu in cine am crezut si sunt incredintat ca puternic este sa pazeasca comoara ce mi-a incredintat, pana in ziua aceea.
13. Tine dreptarul cuvintelor sanatoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credinta si cu iubirea ce este in Hristos Iisus.
14. Comoara cea buna ce ti s-a incredintat, pazeste-o cu ajutorul Sfantului Duh, Care salasluieste intru noi.
15. Tu stii ca toti cei din Asia s-au lepadat de mine, intre care Fighel si Ermoghen.
16. Domnul sa aiba mila de casa lui Onisifor, caci de multe ori m-a insufletit si de lanturile mele nu s-a rusinat,
17. Ci venind in Roma, cu multa osardie m-a cautat si m-a gasit.
18. Sa-i dea Domnul ca, in ziua aceea, el sa afle mila de la Domnul. Si cat de mult mi-a slujit el in Efes, tu stii prea bine.
CAPITOLUL 2
Cununa celor ce se ostesc pentru Hristos. Cum trebuie sa petreaca invatatorii cei buni. Impotriva lui Imeneu si a altor invatatori mincinosi.
1. Tu, deci, fiul meu, intareste-te in harul care e in Hristos Iisus,
2. Si cele ce ai auzit de la mine, cu multi martori de fata, acestea le incredinteaza la oameni credinciosi, care vor fi destoinici sa invete si pe altii.
3. Sufera impreuna cu mine, ca un bun ostas al lui Hristos Iisus.
4. Nici un ostas nu se incurca cu treburile vietii, ca sa fie pe plac celui care strange oaste.
5. Iar cand se lupta cineva, la jocuri, nu ia cununa, daca nu s-a luptat dupa regulile jocului.
6. Cuvine-se ca plugarul ce se osteneste sa manance el mai intai din roade.
7. Intelege cele ce-ti graiesc, caci Domnul iti va da pricepere in toate.
8. Adu-ti aminte de Iisus Hristos, Care a inviat din morti, din neamul lui David, dupa Evanghelia mea,
9. Pentru Care sufar pana si lanturi ca un facator de rele, dar cuvantul lui Dumnezeu nu se leaga.
10. De aceea toate le rabd, pentru cei alesi, ca si ei sa aiba parte de mantuirea care este intru Hristos Iisus si de slava vesnica.
11. Vrednic de crezare este cuvantul: caci daca am murit impreuna cu El, vom si invia impreuna cu El.
12. Daca ramanem intru El, vom si imparati impreuna cu El; de-L vom tagadui, si El ne va tagadui pe noi.
13. Daca nu-I suntem credinciosi, El ramane credincios, caci nu poate sa Se tagaduiasca pe Sine insusi.
14. Aminteste-le acestea si indeamna staruitor inaintea lui Dumnezeu sa nu se certe pe cuvinte, ceea ce la nimic nu foloseste, decat la pierzarea ascultatorilor.
15. Sileste-te sa te arati incercat, inaintea lui Dumnezeu lucrator cu fata curata, drept invatand cuvantul adevarului.
16. Iar de desartele vorbiri lumesti fereste-te, caci ele vor spori nelegiuirea tot mai mult.
17. Cuvantul lor va roade ca o cangrena. Dintre ei sunt Imeneu si Filet,
18. Care au ratacit de la adevar, zicand ca invierea s-a si petrecut, si rastoarna credinta unora.
19. Dar temelia cea tare a lui Dumnezeu sta neclintita, avand pecetea aceasta: “Cunoscut-a Domnul pe cei ce sunt ai Sai”; si “sa se departeze de la nedreptate oricine cheama numele Domnului”.
20. Iar intr-o casa mare nu sunt numai vase de aur si de argint, ci si de lemn si de lut; si unele sunt spre cinste, iar altele spre necinste.
21. Deci, de se va curati cineva pe sine de acestea, va fi vas de cinste, sfintit, de buna trebuinta stapanului, potrivit pentru tot lucrul bun.
22. Fugi de poftele tineretilor si urmeaza dreptatea, credinta, dragostea, pacea cu cei ce cheama pe Domnul din inima curata.
23. Fereste-te de intrebarile nebunesti, stiind ca dau prilej de cearta.
24. Un slujitor al Domnului nu trebuie sa se certe, ci sa fie bland fata cu toti, destoinic sa dea invatatura, ingaduitor,
25. Certand cu blandete pe cei ce stau impotriva, ca doar le va da Dumnezeu pocainta spre cunoasterea adevarului,
26. Si ei sa scape din cursa diavolului, de care sunt prinsi, pentru a-i face voia.
CAPITOLUL 3
Rautatea si pacatele vremurilor din urma. Timotei, urmas credincios al lui Pavel. Scriptura insuflata de Dumnezeu.
1. Si aceasta sa stii ca, in zilele din urma, vor veni vremuri grele;
2. Ca vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginti, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara cucernicie,
3. Lipsiti de dragoste, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, cruzi, neiubitori de bine,
4. Tradatori, necuviinciosi, ingamfati, iubitori de desfatari mai mult decat iubitori de Dumnezeu,
5. Avand infatisarea adevaratei credinte, dar tagaduind puterea ei. Departeaza-te si de acestia.
6. Caci dintre acestia sunt cei ce se vara prin case si robesc femeiusti impovarate de pacate si purtate de multe feluri de pofte,
7. Mereu invatand si neputand niciodata sa ajunga la cunoasterea adevarului.
8. Dupa cum Iannes si Iambres s-au impotrivit lui Moise, asa si acestia stau impotriva adevarului, oameni stricati la minte si netrebnici pentru credinta.
9. Dar nu vor merge mai departe, pentru ca nebunia lor va fi vadita tuturor, precum a fost si a acelora.
10. Tu insa mi-ai urmat in invatatura, in purtare, in nazuinta, in credinta, in indelunga rabdare, in dragoste, in staruinta,
11. In prigonirile si suferintele care mi s-au facut in Antiohia, in Iconiu, in Listra; cate prigoniri am rabdat! si din toate m-a izbavit Domnul.
12. Si toti care voiesc sa traiasca cucernic in Hristos Iisus vor fi prigoniti.
13. Iar oamenii rai si amagitori vor merge spre tot mai rau, ratacind pe altii si rataciti fiind ei insisi.
14. Tu insa ramai in cele ce ai invatat si de care esti incredintat, deoarece stii de la cine le-ai invatat,
15. Si fiindca de mic copil cunosti Sfintele Scripturi, care pot sa te intelepteasca spre mantuire, prin credinta cea intru Hristos Iisus.
16. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea intru dreptate,
17. Astfel ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit, bine pregatit pentru orice lucru bun.
CAPITOLUL 4
Staruinta impotriva celor abatuti de la credinta.
1. Eu te indemn deci staruitor in fata lui Dumnezeu si a lui Hristos Iisus, Care va sa judece viii si mortii, la aratarea Lui si in imparatia Lui;
2. Propovaduieste cuvantul, staruieste cu timp si fara de timp, mustra, cearta, indeamna, cu toata indelunga-rabdare si invatatura.
3. Caci va veni o vreme cand nu vor mai suferi invatatura sanatoasa, ci - dornici sa-si desfateze auzul - isi vor gramadi invatatori dupa poftele lor,
4. Si isi vor intoarce auzul de la adevar si se vor abate catre basme.
5. Tu fii treaz in toate, sufera raul, fa lucru de evanghelist, slujba ta fa-o deplin!
6. Ca eu de-acum ma jertfesc si vremea despartirii mele s-a apropiat.
7. Lupta cea buna m-am luptat, calatoria am savarsit, credinta am pazit.
8. De acum mi s-a gatit cununa dreptatii, pe care Domnul imi va da-o in ziua aceea, El, Dreptul Judecator, si nu numai mie, ci si tuturor celor ce au iubit aratarea Lui.
9. Sileste-te sa vii curand la mine,
10. Ca Dimas, iubind veacul de acum, m-a lasat si s-a dus la Tesalonic, Crescent in Galatia, Tit in Dalmatia;
11. Numai Luca este cu mine. Ia pe Marcu si adu-l cu tine, caci imi este de folos in slujire.
12. Pe Tihic l-am trimis la Efes.
13. Cand vei veni, adu-mi felonul pe care l-am lasat in Troada, la Carp, precum si cartile, mai ales pergamentele.
14. Alexandru aramarul mi-a facut multe rele; Domnul sa-i rasplateasca dupa faptele lui.
15. Pazeste-te si tu de el, caci s-a impotrivit foarte mult cuvantarilor noastre.
16. La intaia mea aparare, nimeni nu mi-a venit intr-ajutor, ci toti m-au parasit. Sa nu li se tina in socoteala!
17. Dar Domnul mi-a stat intr-ajutor si m-a intarit, pentru ca, prin mine, Evanghelia sa fie pe deplin vestita si s-o auda toate neamurile; iar eu am fost izbavit din gura leului.
18. Domnul ma va izbavi de orice lucru rau si ma va mantui, in imparatia Sa cereasca. Lui fie slava in vecii vecilor. Amin!
19. Imbratiseaza pe Priscila si pe Acvila si casa lui Onisifor.
20. Erast a ramas in Corint; pe Trofim l-am lasat in Milet, fiind bolnav.
21. Sileste-te sa vii mai inainte de inceputul iernii. Te imbratiseaza Eubul si Pudentiu si Linos si Claudia si fratii toti.
22. Domnul Iisus Hristos sa fie cu duhul tau! Harul fie cu voi! Amin.]]> http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=16 Sat, 16 Dec 2017 18:12:55 +0000 http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=16 A SFANTULUI APOSTOL PAVEL
 
CAPITOLUL 1
Invatatura Evangheliei trebuie ferita de invataturi false. Legea si harul lui Hristos. Pavel se da ca pilda.
1. Pavel, apostol al lui Iisus Hristos, dupa porunca lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru, si a lui Iisus Hristos, nadejdea noastra,
2. Lui Timotei, adevarat fiu in credinta: Har, mila, pace, de la Dumnezeu-Tatal si de la Hristos Iisus, Domnul nostru.
3. Cand am plecat in Macedonia, te-am indemnat sa ramai in Efes, ca sa poruncesti unora sa nu invete o alta invatatura,
4. Nici sa ia aminte la basme si la nesfarsite insirari de neamuri, care aduc mai degraba certuri, decat lucrarea mantuitoare a lui Dumnezeu, cea intru credinta;
5. Iar tinta poruncii este dragostea din inima curata, din cuget bun si din credinta nefatarnica,
6. De la care unii ratacind s-au intors spre desarta vorbire,
7. Voind sa fie invatatori ai Legii, dar neintelegand nici cele ce spun, nici cele pentru care dau adeverire.
8. Noi stim ca legea este buna, daca se foloseste cineva de ea potrivit legii;
9. Stiind aceasta, ca legea nu este pusa pentru cel drept, ci pentru cei fara de lege si razvratiti, pentru necredinciosi si pacatosi, pentru necuviosi si spurcati, pentru ucigasii de tata si ucigasii de mama, pentru omoratorii de oameni,
10. Pentru desfranati, pentru sodomiti, pentru vanzatorii de oameni, pentru mincinosi, pentru cei care jura stramb si pentru tot ce sta impotriva sanatoase,
11. Dupa Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu, cea incredintata mie.
12. Multumesc Celui ce m-a intarit, lui Hristos Iisus, Domnul nostru, ca m-a socotit credincios si m-a pus sa-I slujesc,
13. Pe mine, care mai inainte huleam, prigoneam si batjocoream. Totusi am fost miluit, caci in necredinta mea, am lucrat din nestiinta.
14. Si a prisosit foarte harul Domnului nostru, impreuna cu credinta si cu dragostea cea intru Hristos Iisus.
15. Vrednic de credinta si de toata primirea e cuvantul ca Iisus Hristos a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu.
16. Si tocmai pentru aceea am fost miluit, ca Iisus Hristos sa arate mai intai in mine toata indelunga Sa rabdare, ca pilda celor ce vor crede in El, spre viata vesnica.
17. Iar Imparatul veacurilor, Celui nestricacios, nevazutului, singurului Dumnezeu fie cinste si slava in vecii vecilor. Amin!
18. Aceasta porunca iti incredintez, fiule Timotei, ca potrivit proorociilor facute mai inainte asupra ta, sa te lupti lupta cea buna, dupa cuvantul lor,
19. Avand credinta si cuget bun, pe care unii, lepadandu-le, au cazut din credinta;
20. Dintre acestia sunt Imeneu si Alexandru, pe care i-am dat satanei, ca sa se invete sa nu huleasca.
CAPITOLUL 2
Rugaciuni pentru toti. Dumnezeu este unul si Mijlocitorul unul. Cuviosia celor care se roaga. Femeia in Biserica.
1. Va indemn deci, inainte de toate, sa faceti cereri, rugaciuni, mijlociri, multumiri, pentru toti oamenii,
2. Pentru imparati si pentru toti care sunt in inalte dregatorii, ca sa petrecem viata pasnica si linistita intru toata cuviosia si buna-cuviinta,
3. Ca acesta este lucru bun si primit inaintea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru,
4. Care voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina.
5. Caci unul este Dumnezeu, unul este si Mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni: omul Hristos Iisus,
6. Care S-a dat pe Sine pret de rascumparare pentru toti, marturia adusa la timpul sau.
7. Spre aceasta am fost pus propovaduitor si apostol (adevar graiesc in Hristos, nu mint) - invatator neamurilor, in credinta si adevar.
8. Vreau deci ca barbatii sa se roage in tot locul, ridicand maini sfinte, fara de manie si fara sovaire.
9. Asemenea si femeile, in imbracaminte cuviincioasa, facandu-si lor podoaba din sfiala si din cumintenie, nu din par impletit si din aur, sau din margaritare, sau din vesminte de mult pret;
10. Ci, din fapte bune, precum se cuvine unor femei tematoare de Dumnezeu.
11. Femeia sa se invete in liniste, cu toata ascultarea.
12. Nu ingaduiesc femeii nici sa invete pe altul, nici sa stapaneasca pe barbat, ci sa stea linistita.
13. Caci Adam a fost zidit intai, apoi Eva.
14. Si nu Adam a fost amagit, ci femeia, amagita fiind, s-a facut calcatoare de porunca.
15. Dar ea se va mantui prin nastere de fii, daca va starui, cu intelepciune, in credinta, in iubire si in sfintenie.
CAPITOLUL 3
Insusirile slujitorilor bisericesti. Taina dumnezeiestii intrupari.
1. Vrednic de crezare, este cuvantul: de pofteste cineva episcopie, bun lucru doreste.
2. Se cuvine, dar, ca episcopul sa fie fara de prihana, barbat al unei singure femei, veghetor, intelept, cuviincios, iubitor de straini, destoinic sa invete pe altii,
3. Nebetiv, nedeprins sa bata, neagonisitor de castig urat, ci bland, pasnic, neiubitor de argint,
4. Bine chivernisind casa lui, avand copii ascultatori, cu toata buna-cuviinta;
5. Caci daca nu stie cineva sa-si randuiasca propria lui casa, cum va purta grija de Biserica lui Dumnezeu?
6. Episcopul sa nu fie de curand botezat, ca nu cumva, trufindu-se, sa cada in osanda diavolului.
7. Dar el trebuie sa aiba si marturie buna de la cei din afara, ca sa nu cada in ocara si in cursa diavolului.
8. Diaconii, de asemenea, trebuie sa fie cucernici, nu vorbind in doua feluri, nu dedati la vin mult, neagonisitori de castig urat,
9. Pastrand taina credintei in cuget curat.
10. Dar si acestia sa fie mai intai pusi la incercare, apoi, daca se dovedesc fara prihana, sa fie diaconiti.
11. Femeile (lor) de asemenea sa fie cuviincioase, neclevetitoare, cumpatate, credincioase intru toate.
12. Diaconii sa fie barbati ai unei singure femei, sa-si chiverniseasca bine casele si pe copiii lor.
13. Caci cei ce slujesc bine, rang bun dobandesc si mult curaj in credinta cea intru Hristos Iisus.
14. Iti scriu aceasta nadajduind ca voi veni la tine fara intarziere;
15. Ca sa stii, daca zabovesc, cum trebuie sa petreci in casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stalp si temelie a adevarului.
16. Si cu adevarat, mare este taina dreptei credinte: Dumnezeu S-a aratat in trup, S-a indreptat in Duhul, a fost vazut de ingeri, S-a propovaduit intre neamuri, a fost crezut in lume, S-a inaltat intru slava.
CAPITOLUL 4
Invatatorii mincinosi ce au sa vina. Sfaturi date lui Timotei.
1. Dar Duhul graieste lamurit ca, in vremurile cele de apoi, unii se vor departa de la credinta, luand aminte la duhurile cele inselatoare si la invataturile demonilor,
2. Prin fatarnicia unor mincinosi, care sunt infierati in cugetul lor.
3. Acestia opresc de la casatorie si de la unele bucate, pe care Dumnezeu le-a facut, spre gustare cu multumire, pentru cei credinciosi si pentru cei ce au cunoscut adevarul,
4. Pentru ca orice faptura a lui Dumnezeu este buna si nimic nu este de lepadat, daca se ia cu multumire;
5. Caci se sfinteste prin cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune.
6. Punandu-le inaintea fratilor acestea, vei fi bun slujitor al lui Hristos Iisus, hranindu-te cu cuvintele credintei si ale bunei invataturi careia ai urmat;
7. Iar de basmele cele lumesti si babesti, fereste-te si deprinde-te cu dreapta credinta.
8. Caci deprinderea trupeasca la putin foloseste, dar dreapta credinta spre toate este de folos, avand fagaduinta vietii de acum si a celei ce va sa vina.
9. Vrednic de credinta este acest cuvant si vrednic de toata primirea,
10. Fiindca pentru aceasta ne si ostenim si suntem ocarati si ne luptam, caci ne-am pus nadejdea in Dumnezeul cel viu, Care este Mantuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credinciosilor.
11. Acestea sa le poruncesti si sa-i inveti.
12. Nimeni sa nu dispretuiasca tineretile tale, ci fa-te pilda credinciosilor cu cuvantul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinta, cu curatia.
13. Pana voi veni eu, ia aminte la citit, la indemnat, la invatatura.
14. Nu fi nepasator fata de harul care este intru tine, care ti s-a dat prin proorocie, cu punerea mainilor mai-marilor preotilor.
15. Cugeta la acestea, tine-te de acestea, ca propasirea ta sa fie vadita tuturor.
16. Ia aminte la tine insuti si la invatatura; staruie in acestea, caci, facand aceasta, si pe tine te vei mantui si pe cei care te asculta.
CAPITOLUL 5
Cum trebuie a indemna. Care vaduve trebuie ajutate. Despre preoti. Despre pacatosi.
1. Pe cel batran sa nu-l infrunti, ci sa-l indemni ca pe un parinte; pe cei tineri, ca pe frati.
2. Pe femeile batrane indeamna-le ca pe niste mame, pe cele tinere ca pe surori, in toata curatia.
3. Pe vaduve cinsteste-le, dar pe cele cu adevarat vaduve.
4. Daca vreo vaduva are copii sau nepoti, acestia sa se invete sa cinsteasca mai intai casa lor si sa dea rasplatire parintilor, pentru ca lucrul acesta este bun si primit inaintea lui Dumnezeu.
5. Cea cu adevarat vaduva si ramasa singura are nadejdea in Dumnezeu si staruieste in cereri si in rugaciuni, noaptea si ziua.
6. Iar cea care traieste in desfatari, desi e vie, e moarta.
7. Si acestea porunceste-le, ca ele sa fie fara de prihana.
8. Daca insa cineva nu poarta grija de ai sai si mai ales de casnicii sai, s-a lepadat de credinta si este mai rau decat un necredincios.
9. Sa fie inscrisa intre vaduve cea care nu are mai putin de saizeci de ani si a fost femeia unui singur barbat;
10. Daca are marturie de fapte bune: daca a crescut copii, daca a fost primitoare de straini, daca a spalat picioarele sfintilor, daca a venit in ajutorul celor stramtorati, daca s-a tinut staruitor de tot ce este lucru bun.
11. Iar de vaduvele tinere fereste-te. Caci, atunci cand poftele le indeparteaza de Hristos, vor sa se marite.
12. Si isi agonisesc osanda, fiindca si-au calcat credinta cea dintai.
13. Dar in acelasi timp se invata sa fie lenese, cutreierand casele, si nu numai lenese, ci si guralive si iscoditoare, graind cele ce nu se cuvin.
14. Vreau deci ca vaduvele tinere sa se marite, sa aiba copii, sa-si vada de case, si sa nu dea potrivnicului nici un prilej de ocara.
15. Caci unele s-au si abatut, ca sa se duca dupa satana.
16. Daca vreun credincios sau vreo credincioasa are in casa vaduve, sa aiba grija lor, ca Biserica sa nu fie impovarata, ci sa poata ajuta pe cele cu adevarat vaduve.
17. Preotii, care isi tin bine dregatoria, sa se invredniceasca de indoita cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvantul si cu invatatura.
18. Pentru ca Scriptura zice: “Sa nu legi gura boului care treiera”, si: “Vrednic este lucratorul de plata sa”.
19. Para impotriva preotului sa nu primesti, fara numai de la doi sau trei martori.
20. Pe cei ce pacatuiesc mustra-i de fata cu toti, ca si ceilalti sa aiba teama.
21. Te indemn staruitor inaintea lui Dumnezeu si a lui Iisus Hristos si a ingerilor alesi, ca sa pazesti acestea, fara a lua o hotarare dinainte, nefacand nimic cu partinire.
22. Nu-ti pune mainile degraba pe nimeni, nici nu te face partas la pacatele altora. Pastreaza-te curat.
23. De acum nu bea numai apa, ci foloseste putin vin, pentru stomacul tau si pentru desele tale slabiciuni.
24. Pacatele unor oameni sunt vadite, mergand inaintea lor la judecata, ale altora insa vin in urma lor.
25. Tot asa si faptele cele bune sunt vadite, si cele ce nu sunt altfel nu se pot ascunde.
CAPITOLUL 6
Despre slugi. Invatatorii mincinosi. Despre cei poftitori de avutie. Despre datoriile celor bogati.
1. Cei ce se gasesc sub jugul robiei sa socoteasca pe stapanii lor vrednici de toata cinstea, ca sa nu fie hulite numele si invatatura lui Dumnezeu.
2. Iar cei ce au stapani credinciosi sa nu-i dispretuiasca, sub cuvant ca sunt frati; ci mai mult sa-i slujeasca, fiindca primitorii bunei lor slujiri sunt credinciosi si iubiti. Acestea invata-i si porunceste-le.
3. Iar de invata cineva alta invatatura si nu se tine de cuvintele cele sanatoase ale Domnului nostru Iisus Hristos si de invatatura cea dupa dreapta credinta,
4. Acela e un ingamfat, care nu stie nimic, suferind de boala discutiilor si a certurilor de cuvinte, din care pornesc: cearta, pizma, defaimari, banuieli viclene,
5. Galcevi necurmate ale oamenilor stricati la minte si lipsiti de adevar, care socotesc ca evlavia este un mijloc de castig. Departeaza-te de unii ca acestia.
6. Si, in adevar, evlavia este mare castig, dar atunci cand ea se indestuleaza cu ce are.
7. Pentru ca noi n-am adus nimic in lume, tot asa cum nici nu putem sa scoatem ceva din ea afara;
8. Ci, avand hrana si imbracaminte cu acestea vom fi indestulati.
9. Cei ce vor sa se imbogateasca, dimpotriva, cad in ispita si in cursa si in multe pofte nebunesti si vatamatoare, ca unele care cufunda pe oameni in ruina si in pierzare.
10. Ca iubirea de argint este radacina tuturor relelor si cei ce au poftit-o cu infocare au ratacit de la credinta, si s-au strapuns cu multe dureri.
11. Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea si urmeaza dreptatea, evlavia, credinta, dragostea, rabdarea, blandetea.
12. Lupta-te lupta cea buna a credintei, cucereste viata vesnica la care ai fost chemat si pentru care ai dat buna marturie inaintea multor martori.
13. Iti poruncesc inaintea lui Dumnezeu, Cel ce aduce toate la viata, si inaintea lui Iisus Hristos, Cel ce, in fata lui Pontiu Pilat, a marturisit marturisirea cea buna:
14. Sa pazesti porunca fara pata, fara vina, pana la aratarea Domnului nostru Iisus Hristos,
15. Pe care, la timpul cuvenit, o va arata fericitul si singurul Stapanitor, Imparatul imparatilor si Domnul domnilor,
16. Cel ce singur are nemurire si locuieste intru lumina neapropiata; pe Care nu L-a vazut nimeni dintre oameni, nici nu poate sa-L vada; a Caruia este cinstea si puterea vesnica! Amin.
17. Celor bogati in veacul de acum porunceste-le sa nu se semeteasca, nici sa-si puna nadejdea in bogatia cea nestatornica, ci in Dumnezeul cel viu, Care ne da cu belsug toate, spre indulcirea noastra,
18. Sa faca ce e bine, sa se inavuteasca in fapte bune, sa fie darnici, sa fie cu inima larga,
19. Agonisindu-si lor buna temelie in veacul viitor, ca sa dobandeasca, cu adevarat, viata vesnica.
20. O, Timotei, pazeste comoara ce ti s-a incredintat, departandu-te de vorbirile desarte si lumesti si de impotrivirile stiintei mincinoase,
21. Pe care unii, marturisind-o, au ratacit de la credinta. Harul fie cu tine! Amin.]]> A SFANTULUI APOSTOL PAVEL
 
CAPITOLUL 1
Invatatura Evangheliei trebuie ferita de invataturi false. Legea si harul lui Hristos. Pavel se da ca pilda.
1. Pavel, apostol al lui Iisus Hristos, dupa porunca lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru, si a lui Iisus Hristos, nadejdea noastra,
2. Lui Timotei, adevarat fiu in credinta: Har, mila, pace, de la Dumnezeu-Tatal si de la Hristos Iisus, Domnul nostru.
3. Cand am plecat in Macedonia, te-am indemnat sa ramai in Efes, ca sa poruncesti unora sa nu invete o alta invatatura,
4. Nici sa ia aminte la basme si la nesfarsite insirari de neamuri, care aduc mai degraba certuri, decat lucrarea mantuitoare a lui Dumnezeu, cea intru credinta;
5. Iar tinta poruncii este dragostea din inima curata, din cuget bun si din credinta nefatarnica,
6. De la care unii ratacind s-au intors spre desarta vorbire,
7. Voind sa fie invatatori ai Legii, dar neintelegand nici cele ce spun, nici cele pentru care dau adeverire.
8. Noi stim ca legea este buna, daca se foloseste cineva de ea potrivit legii;
9. Stiind aceasta, ca legea nu este pusa pentru cel drept, ci pentru cei fara de lege si razvratiti, pentru necredinciosi si pacatosi, pentru necuviosi si spurcati, pentru ucigasii de tata si ucigasii de mama, pentru omoratorii de oameni,
10. Pentru desfranati, pentru sodomiti, pentru vanzatorii de oameni, pentru mincinosi, pentru cei care jura stramb si pentru tot ce sta impotriva sanatoase,
11. Dupa Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu, cea incredintata mie.
12. Multumesc Celui ce m-a intarit, lui Hristos Iisus, Domnul nostru, ca m-a socotit credincios si m-a pus sa-I slujesc,
13. Pe mine, care mai inainte huleam, prigoneam si batjocoream. Totusi am fost miluit, caci in necredinta mea, am lucrat din nestiinta.
14. Si a prisosit foarte harul Domnului nostru, impreuna cu credinta si cu dragostea cea intru Hristos Iisus.
15. Vrednic de credinta si de toata primirea e cuvantul ca Iisus Hristos a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu.
16. Si tocmai pentru aceea am fost miluit, ca Iisus Hristos sa arate mai intai in mine toata indelunga Sa rabdare, ca pilda celor ce vor crede in El, spre viata vesnica.
17. Iar Imparatul veacurilor, Celui nestricacios, nevazutului, singurului Dumnezeu fie cinste si slava in vecii vecilor. Amin!
18. Aceasta porunca iti incredintez, fiule Timotei, ca potrivit proorociilor facute mai inainte asupra ta, sa te lupti lupta cea buna, dupa cuvantul lor,
19. Avand credinta si cuget bun, pe care unii, lepadandu-le, au cazut din credinta;
20. Dintre acestia sunt Imeneu si Alexandru, pe care i-am dat satanei, ca sa se invete sa nu huleasca.
CAPITOLUL 2
Rugaciuni pentru toti. Dumnezeu este unul si Mijlocitorul unul. Cuviosia celor care se roaga. Femeia in Biserica.
1. Va indemn deci, inainte de toate, sa faceti cereri, rugaciuni, mijlociri, multumiri, pentru toti oamenii,
2. Pentru imparati si pentru toti care sunt in inalte dregatorii, ca sa petrecem viata pasnica si linistita intru toata cuviosia si buna-cuviinta,
3. Ca acesta este lucru bun si primit inaintea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru,
4. Care voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina.
5. Caci unul este Dumnezeu, unul este si Mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni: omul Hristos Iisus,
6. Care S-a dat pe Sine pret de rascumparare pentru toti, marturia adusa la timpul sau.
7. Spre aceasta am fost pus propovaduitor si apostol (adevar graiesc in Hristos, nu mint) - invatator neamurilor, in credinta si adevar.
8. Vreau deci ca barbatii sa se roage in tot locul, ridicand maini sfinte, fara de manie si fara sovaire.
9. Asemenea si femeile, in imbracaminte cuviincioasa, facandu-si lor podoaba din sfiala si din cumintenie, nu din par impletit si din aur, sau din margaritare, sau din vesminte de mult pret;
10. Ci, din fapte bune, precum se cuvine unor femei tematoare de Dumnezeu.
11. Femeia sa se invete in liniste, cu toata ascultarea.
12. Nu ingaduiesc femeii nici sa invete pe altul, nici sa stapaneasca pe barbat, ci sa stea linistita.
13. Caci Adam a fost zidit intai, apoi Eva.
14. Si nu Adam a fost amagit, ci femeia, amagita fiind, s-a facut calcatoare de porunca.
15. Dar ea se va mantui prin nastere de fii, daca va starui, cu intelepciune, in credinta, in iubire si in sfintenie.
CAPITOLUL 3
Insusirile slujitorilor bisericesti. Taina dumnezeiestii intrupari.
1. Vrednic de crezare, este cuvantul: de pofteste cineva episcopie, bun lucru doreste.
2. Se cuvine, dar, ca episcopul sa fie fara de prihana, barbat al unei singure femei, veghetor, intelept, cuviincios, iubitor de straini, destoinic sa invete pe altii,
3. Nebetiv, nedeprins sa bata, neagonisitor de castig urat, ci bland, pasnic, neiubitor de argint,
4. Bine chivernisind casa lui, avand copii ascultatori, cu toata buna-cuviinta;
5. Caci daca nu stie cineva sa-si randuiasca propria lui casa, cum va purta grija de Biserica lui Dumnezeu?
6. Episcopul sa nu fie de curand botezat, ca nu cumva, trufindu-se, sa cada in osanda diavolului.
7. Dar el trebuie sa aiba si marturie buna de la cei din afara, ca sa nu cada in ocara si in cursa diavolului.
8. Diaconii, de asemenea, trebuie sa fie cucernici, nu vorbind in doua feluri, nu dedati la vin mult, neagonisitori de castig urat,
9. Pastrand taina credintei in cuget curat.
10. Dar si acestia sa fie mai intai pusi la incercare, apoi, daca se dovedesc fara prihana, sa fie diaconiti.
11. Femeile (lor) de asemenea sa fie cuviincioase, neclevetitoare, cumpatate, credincioase intru toate.
12. Diaconii sa fie barbati ai unei singure femei, sa-si chiverniseasca bine casele si pe copiii lor.
13. Caci cei ce slujesc bine, rang bun dobandesc si mult curaj in credinta cea intru Hristos Iisus.
14. Iti scriu aceasta nadajduind ca voi veni la tine fara intarziere;
15. Ca sa stii, daca zabovesc, cum trebuie sa petreci in casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stalp si temelie a adevarului.
16. Si cu adevarat, mare este taina dreptei credinte: Dumnezeu S-a aratat in trup, S-a indreptat in Duhul, a fost vazut de ingeri, S-a propovaduit intre neamuri, a fost crezut in lume, S-a inaltat intru slava.
CAPITOLUL 4
Invatatorii mincinosi ce au sa vina. Sfaturi date lui Timotei.
1. Dar Duhul graieste lamurit ca, in vremurile cele de apoi, unii se vor departa de la credinta, luand aminte la duhurile cele inselatoare si la invataturile demonilor,
2. Prin fatarnicia unor mincinosi, care sunt infierati in cugetul lor.
3. Acestia opresc de la casatorie si de la unele bucate, pe care Dumnezeu le-a facut, spre gustare cu multumire, pentru cei credinciosi si pentru cei ce au cunoscut adevarul,
4. Pentru ca orice faptura a lui Dumnezeu este buna si nimic nu este de lepadat, daca se ia cu multumire;
5. Caci se sfinteste prin cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune.
6. Punandu-le inaintea fratilor acestea, vei fi bun slujitor al lui Hristos Iisus, hranindu-te cu cuvintele credintei si ale bunei invataturi careia ai urmat;
7. Iar de basmele cele lumesti si babesti, fereste-te si deprinde-te cu dreapta credinta.
8. Caci deprinderea trupeasca la putin foloseste, dar dreapta credinta spre toate este de folos, avand fagaduinta vietii de acum si a celei ce va sa vina.
9. Vrednic de credinta este acest cuvant si vrednic de toata primirea,
10. Fiindca pentru aceasta ne si ostenim si suntem ocarati si ne luptam, caci ne-am pus nadejdea in Dumnezeul cel viu, Care este Mantuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credinciosilor.
11. Acestea sa le poruncesti si sa-i inveti.
12. Nimeni sa nu dispretuiasca tineretile tale, ci fa-te pilda credinciosilor cu cuvantul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinta, cu curatia.
13. Pana voi veni eu, ia aminte la citit, la indemnat, la invatatura.
14. Nu fi nepasator fata de harul care este intru tine, care ti s-a dat prin proorocie, cu punerea mainilor mai-marilor preotilor.
15. Cugeta la acestea, tine-te de acestea, ca propasirea ta sa fie vadita tuturor.
16. Ia aminte la tine insuti si la invatatura; staruie in acestea, caci, facand aceasta, si pe tine te vei mantui si pe cei care te asculta.
CAPITOLUL 5
Cum trebuie a indemna. Care vaduve trebuie ajutate. Despre preoti. Despre pacatosi.
1. Pe cel batran sa nu-l infrunti, ci sa-l indemni ca pe un parinte; pe cei tineri, ca pe frati.
2. Pe femeile batrane indeamna-le ca pe niste mame, pe cele tinere ca pe surori, in toata curatia.
3. Pe vaduve cinsteste-le, dar pe cele cu adevarat vaduve.
4. Daca vreo vaduva are copii sau nepoti, acestia sa se invete sa cinsteasca mai intai casa lor si sa dea rasplatire parintilor, pentru ca lucrul acesta este bun si primit inaintea lui Dumnezeu.
5. Cea cu adevarat vaduva si ramasa singura are nadejdea in Dumnezeu si staruieste in cereri si in rugaciuni, noaptea si ziua.
6. Iar cea care traieste in desfatari, desi e vie, e moarta.
7. Si acestea porunceste-le, ca ele sa fie fara de prihana.
8. Daca insa cineva nu poarta grija de ai sai si mai ales de casnicii sai, s-a lepadat de credinta si este mai rau decat un necredincios.
9. Sa fie inscrisa intre vaduve cea care nu are mai putin de saizeci de ani si a fost femeia unui singur barbat;
10. Daca are marturie de fapte bune: daca a crescut copii, daca a fost primitoare de straini, daca a spalat picioarele sfintilor, daca a venit in ajutorul celor stramtorati, daca s-a tinut staruitor de tot ce este lucru bun.
11. Iar de vaduvele tinere fereste-te. Caci, atunci cand poftele le indeparteaza de Hristos, vor sa se marite.
12. Si isi agonisesc osanda, fiindca si-au calcat credinta cea dintai.
13. Dar in acelasi timp se invata sa fie lenese, cutreierand casele, si nu numai lenese, ci si guralive si iscoditoare, graind cele ce nu se cuvin.
14. Vreau deci ca vaduvele tinere sa se marite, sa aiba copii, sa-si vada de case, si sa nu dea potrivnicului nici un prilej de ocara.
15. Caci unele s-au si abatut, ca sa se duca dupa satana.
16. Daca vreun credincios sau vreo credincioasa are in casa vaduve, sa aiba grija lor, ca Biserica sa nu fie impovarata, ci sa poata ajuta pe cele cu adevarat vaduve.
17. Preotii, care isi tin bine dregatoria, sa se invredniceasca de indoita cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvantul si cu invatatura.
18. Pentru ca Scriptura zice: “Sa nu legi gura boului care treiera”, si: “Vrednic este lucratorul de plata sa”.
19. Para impotriva preotului sa nu primesti, fara numai de la doi sau trei martori.
20. Pe cei ce pacatuiesc mustra-i de fata cu toti, ca si ceilalti sa aiba teama.
21. Te indemn staruitor inaintea lui Dumnezeu si a lui Iisus Hristos si a ingerilor alesi, ca sa pazesti acestea, fara a lua o hotarare dinainte, nefacand nimic cu partinire.
22. Nu-ti pune mainile degraba pe nimeni, nici nu te face partas la pacatele altora. Pastreaza-te curat.
23. De acum nu bea numai apa, ci foloseste putin vin, pentru stomacul tau si pentru desele tale slabiciuni.
24. Pacatele unor oameni sunt vadite, mergand inaintea lor la judecata, ale altora insa vin in urma lor.
25. Tot asa si faptele cele bune sunt vadite, si cele ce nu sunt altfel nu se pot ascunde.
CAPITOLUL 6
Despre slugi. Invatatorii mincinosi. Despre cei poftitori de avutie. Despre datoriile celor bogati.
1. Cei ce se gasesc sub jugul robiei sa socoteasca pe stapanii lor vrednici de toata cinstea, ca sa nu fie hulite numele si invatatura lui Dumnezeu.
2. Iar cei ce au stapani credinciosi sa nu-i dispretuiasca, sub cuvant ca sunt frati; ci mai mult sa-i slujeasca, fiindca primitorii bunei lor slujiri sunt credinciosi si iubiti. Acestea invata-i si porunceste-le.
3. Iar de invata cineva alta invatatura si nu se tine de cuvintele cele sanatoase ale Domnului nostru Iisus Hristos si de invatatura cea dupa dreapta credinta,
4. Acela e un ingamfat, care nu stie nimic, suferind de boala discutiilor si a certurilor de cuvinte, din care pornesc: cearta, pizma, defaimari, banuieli viclene,
5. Galcevi necurmate ale oamenilor stricati la minte si lipsiti de adevar, care socotesc ca evlavia este un mijloc de castig. Departeaza-te de unii ca acestia.
6. Si, in adevar, evlavia este mare castig, dar atunci cand ea se indestuleaza cu ce are.
7. Pentru ca noi n-am adus nimic in lume, tot asa cum nici nu putem sa scoatem ceva din ea afara;
8. Ci, avand hrana si imbracaminte cu acestea vom fi indestulati.
9. Cei ce vor sa se imbogateasca, dimpotriva, cad in ispita si in cursa si in multe pofte nebunesti si vatamatoare, ca unele care cufunda pe oameni in ruina si in pierzare.
10. Ca iubirea de argint este radacina tuturor relelor si cei ce au poftit-o cu infocare au ratacit de la credinta, si s-au strapuns cu multe dureri.
11. Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea si urmeaza dreptatea, evlavia, credinta, dragostea, rabdarea, blandetea.
12. Lupta-te lupta cea buna a credintei, cucereste viata vesnica la care ai fost chemat si pentru care ai dat buna marturie inaintea multor martori.
13. Iti poruncesc inaintea lui Dumnezeu, Cel ce aduce toate la viata, si inaintea lui Iisus Hristos, Cel ce, in fata lui Pontiu Pilat, a marturisit marturisirea cea buna:
14. Sa pazesti porunca fara pata, fara vina, pana la aratarea Domnului nostru Iisus Hristos,
15. Pe care, la timpul cuvenit, o va arata fericitul si singurul Stapanitor, Imparatul imparatilor si Domnul domnilor,
16. Cel ce singur are nemurire si locuieste intru lumina neapropiata; pe Care nu L-a vazut nimeni dintre oameni, nici nu poate sa-L vada; a Caruia este cinstea si puterea vesnica! Amin.
17. Celor bogati in veacul de acum porunceste-le sa nu se semeteasca, nici sa-si puna nadejdea in bogatia cea nestatornica, ci in Dumnezeul cel viu, Care ne da cu belsug toate, spre indulcirea noastra,
18. Sa faca ce e bine, sa se inavuteasca in fapte bune, sa fie darnici, sa fie cu inima larga,
19. Agonisindu-si lor buna temelie in veacul viitor, ca sa dobandeasca, cu adevarat, viata vesnica.
20. O, Timotei, pazeste comoara ce ti s-a incredintat, departandu-te de vorbirile desarte si lumesti si de impotrivirile stiintei mincinoase,
21. Pe care unii, marturisind-o, au ratacit de la credinta. Harul fie cu tine! Amin.]]> http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=15 Sat, 16 Dec 2017 18:12:00 +0000 http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=15 A SFANTULUI APOSTOL PAVEL
 
CAPITOLUL 1
Pavel lauda credinta tesalonicenilor. Rasplata lui Hristos.
1. Pavel, Silvan si Timotei, Bisericii tesalonicenilor intru Dumnezeu, Tatal nostru, si intru Domnul Iisus Hristos:
2. Har voua si pace, de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Iisus Hristos.
3. Datori suntem, fratilor, sa multumim pentru voi pururea lui Dumnezeu, precum se cuvine, fiindca mult creste credinta voastra si dragostea fiecaruia dintre voi toti prisoseste, a unuia fata de altul,
4. Incat noi insine ne laudam cu voi, in Bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia si credinta voastra, in toate prigonirile voastre si in stramtorarile pe care le suferiti.
5. Ele sunt o dovada a dreptei judecati a lui Dumnezeu, ca sa va invredniciti de imparatia lui Dumnezeu, pentru care si patimiti,
6. De vreme ce drept este inaintea lui Dumnezeu sa rasplateasca cu necaz celor ce va necajesc pe voi,
7. Iar voua celor necajiti, sa va dea odihna, impreuna cu noi, la aratarea Domnului Iisus din cer, cu ingerii puterii Sale,
8. In vapaie de foc, osandind pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu si pe cei ce nu se supun Evangheliei Domnului nostru Iisus.
9. Ei vor lua ca pedeapsa pieirea vesnica de la fata Domnului si de la slava puterii Lui,
10. Cand va veni sa se preamareasca intru sfintii Sai si sa fie privit cu uimire de catre toti cei ce au crezut, pentru ca marturia noastra catre voi a gasit crezare in ziua aceea.
11. Pentru aceasta, ne si rugam pururea pentru voi, ca Dumnezeul nostru sa va faca vrednici de chemarea Sa si sa implineasca cu putere toata pornirea voastra spre bunatate si orice lucrare a credintei voastre,
12. Ca sa se preaslaveasca in voi numele Domnului nostru Iisus si voi intru El, prin harul Dumnezeului nostru si al Domnului Iisus Hristos.
CAPITOLUL 2
Antihrist se arata inaintea venirii lui Hristos. Staruinta in dreapta credinta.
1. In privinta venirii Domnului nostru Iisus Hristos si a adunarii noastre impreuna cu El, va rugam, fratilor,
2. Sa nu va clintiti degraba cu mintea, nici sa va spaimantati - nici de vreun duh, nici de vreun cuvant, nici de vreo scrisoare ca pornita de la noi, cum ca ziua Domnului a si sosit.
3. Sa nu va amageasca nimeni, cu nici un chip; caci ziua Domnului nu va sosi pana ce mai intai nu va veni lepadarea de credinta si nu se va da pe fata omul nelegiuirii, fiul pierzarii,
4. Potrivnicul, care se inalta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu, sau se cinsteste cu inchinare, asa incat sa se aseze el in templul lui Dumnezeu, dandu-se pe sine drept dumnezeu.
5. Nu va aduceti aminte ca, pe cand eram inca la voi, va spuneam aceste lucruri?
6. Si acum stiti ce-l opreste, ca sa nu se arate decat la vremea lui.
7. Pentru ca taina faradelegii se si lucreaza, pana cand cel care o impiedica acum va fi dat la o parte.
8. Si atunci se va arata cel fara de lege, pe care Domnul Iisus il va ucide cu suflarea gurii Sale si-l va nimici cu stralucirea venirii Sale.
9. Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, insotita de tot felul de puteri si de semne si de minuni mincinoase,
10. Si de amagiri nelegiuite, pentru fiii pierzarii, fiindca ei n-au primit iubirea adevarului, ca ei sa se mantuiasca.
11. Si de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amagire, ca ei sa creada minciuni,
12. Ca sa fie osanditi toti cei ce n-au crezut adevarul, ci le-a placut nedreptatea.
13. Iar noi, fratilor, iubiti de Domnul, datori suntem totdeauna sa multumim lui Dumnezeu pentru voi, ca v-a ales Dumnezeu dintru inceput, spre mantuire, intru sfintirea duhului si intru credinta adevarului,
14. La care v-a chemat prin Evanghelia noastra, spre dobandirea slavei Domnului nostru Iisus Hristos.
15. Deci, dar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat, fie prin cuvant, fie prin epistola noastra.
16. Insusi Domnul nostru Iisus Hristos si Dumnezeu Tatal nostru, Care ne-a iubit pe noi si ne-a dat, prin har, vesnica mangaiere si buna nadejde,
17. Sa mangaie inimile voastre si sa va intareasca, la tot lucrul si cuvantul bun.
CAPITOLUL 3
Indemn la rugaciune pentru raspandirea cuvantului Evangheliei.
1. In sfarsit, fratilor, rugati-va pentru noi, ca cuvantul Domnului sa se raspandeasca si sa se preamareasca, ca si la voi,
2. Si ca sa ne izbavim de oamenii cei nesocotiti si vicleni. Caci credinta nu este a tuturor;
3. Dar credincios este Domnul, Care va va intari si va va pazi de cel viclean.
4. Despre voi, incredintati suntem in Domnul, ca cele ce va poruncim, voi le faceti si le veti face.
5. Iar Domnul sa indrepteze inimile voastre spre dragostea lui Dumnezeu si spre rabdarea lui Hristos!
6. Fratilor, va poruncim in numele Domnului nostru Iisus Hristos, sa va feriti de orice frate care umbla fara randuiala si nu dupa predania pe care ati primit-o de la noi.
7. Caci voi insiva stiti cum trebuie sa va asemanati noua, ca noi n-am umblat fara randuiala intre voi,
8. Nici n-am mancat de la cineva paine in dar, ci, cu munca si cu truda, am lucrat noaptea si ziua, ca sa nu impovaram pe nimeni dintre voi.
9. Nu doar ca n-avem putere, ci ca sa ne dam pe noi insine pilda voua, spre a ne urma.
10. Caci si cand ne aflam la voi, v-am dat porunca aceasta: daca cineva nu vrea sa lucreze, acela nici sa nu manance.
11. Pentru ca auzim ca unii de la voi umbla fara randuiala, nelucrand nimic, ci iscodind.
12. Dar unora ca acestia le poruncim si-i rugam, in Domnul Iisus Hristos, ca sa munceasca in liniste si sa-si manance painea lor.
13. Iar voi, fratilor, nu pregetati sa faceti ce e bine.
14. Si daca vreunul nu asculta de cuvantul nostru prin epistola, pe acela sa-l insemnati si sa nu mai aveti cu el nici un amestec, ca sa-i fie rusine.
15. Dar sa nu-l socotiti ca pe un vrajmas, ci povatuiti-l ca pe un frate.
16. Si Insusi Domnul pacii sa va daruiasca voua pace totdeauna si in tot chipul! Domnul fie cu voi cu toti!
17. Salutarea cu mana mea - a lui Pavel; acesta este semnul meu in orice scrisoare. Asa scriu.
18. Harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi cu toti! Amin.]]> A SFANTULUI APOSTOL PAVEL
 
CAPITOLUL 1
Pavel lauda credinta tesalonicenilor. Rasplata lui Hristos.
1. Pavel, Silvan si Timotei, Bisericii tesalonicenilor intru Dumnezeu, Tatal nostru, si intru Domnul Iisus Hristos:
2. Har voua si pace, de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Iisus Hristos.
3. Datori suntem, fratilor, sa multumim pentru voi pururea lui Dumnezeu, precum se cuvine, fiindca mult creste credinta voastra si dragostea fiecaruia dintre voi toti prisoseste, a unuia fata de altul,
4. Incat noi insine ne laudam cu voi, in Bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia si credinta voastra, in toate prigonirile voastre si in stramtorarile pe care le suferiti.
5. Ele sunt o dovada a dreptei judecati a lui Dumnezeu, ca sa va invredniciti de imparatia lui Dumnezeu, pentru care si patimiti,
6. De vreme ce drept este inaintea lui Dumnezeu sa rasplateasca cu necaz celor ce va necajesc pe voi,
7. Iar voua celor necajiti, sa va dea odihna, impreuna cu noi, la aratarea Domnului Iisus din cer, cu ingerii puterii Sale,
8. In vapaie de foc, osandind pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu si pe cei ce nu se supun Evangheliei Domnului nostru Iisus.
9. Ei vor lua ca pedeapsa pieirea vesnica de la fata Domnului si de la slava puterii Lui,
10. Cand va veni sa se preamareasca intru sfintii Sai si sa fie privit cu uimire de catre toti cei ce au crezut, pentru ca marturia noastra catre voi a gasit crezare in ziua aceea.
11. Pentru aceasta, ne si rugam pururea pentru voi, ca Dumnezeul nostru sa va faca vrednici de chemarea Sa si sa implineasca cu putere toata pornirea voastra spre bunatate si orice lucrare a credintei voastre,
12. Ca sa se preaslaveasca in voi numele Domnului nostru Iisus si voi intru El, prin harul Dumnezeului nostru si al Domnului Iisus Hristos.
CAPITOLUL 2
Antihrist se arata inaintea venirii lui Hristos. Staruinta in dreapta credinta.
1. In privinta venirii Domnului nostru Iisus Hristos si a adunarii noastre impreuna cu El, va rugam, fratilor,
2. Sa nu va clintiti degraba cu mintea, nici sa va spaimantati - nici de vreun duh, nici de vreun cuvant, nici de vreo scrisoare ca pornita de la noi, cum ca ziua Domnului a si sosit.
3. Sa nu va amageasca nimeni, cu nici un chip; caci ziua Domnului nu va sosi pana ce mai intai nu va veni lepadarea de credinta si nu se va da pe fata omul nelegiuirii, fiul pierzarii,
4. Potrivnicul, care se inalta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu, sau se cinsteste cu inchinare, asa incat sa se aseze el in templul lui Dumnezeu, dandu-se pe sine drept dumnezeu.
5. Nu va aduceti aminte ca, pe cand eram inca la voi, va spuneam aceste lucruri?
6. Si acum stiti ce-l opreste, ca sa nu se arate decat la vremea lui.
7. Pentru ca taina faradelegii se si lucreaza, pana cand cel care o impiedica acum va fi dat la o parte.
8. Si atunci se va arata cel fara de lege, pe care Domnul Iisus il va ucide cu suflarea gurii Sale si-l va nimici cu stralucirea venirii Sale.
9. Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, insotita de tot felul de puteri si de semne si de minuni mincinoase,
10. Si de amagiri nelegiuite, pentru fiii pierzarii, fiindca ei n-au primit iubirea adevarului, ca ei sa se mantuiasca.
11. Si de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amagire, ca ei sa creada minciuni,
12. Ca sa fie osanditi toti cei ce n-au crezut adevarul, ci le-a placut nedreptatea.
13. Iar noi, fratilor, iubiti de Domnul, datori suntem totdeauna sa multumim lui Dumnezeu pentru voi, ca v-a ales Dumnezeu dintru inceput, spre mantuire, intru sfintirea duhului si intru credinta adevarului,
14. La care v-a chemat prin Evanghelia noastra, spre dobandirea slavei Domnului nostru Iisus Hristos.
15. Deci, dar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat, fie prin cuvant, fie prin epistola noastra.
16. Insusi Domnul nostru Iisus Hristos si Dumnezeu Tatal nostru, Care ne-a iubit pe noi si ne-a dat, prin har, vesnica mangaiere si buna nadejde,
17. Sa mangaie inimile voastre si sa va intareasca, la tot lucrul si cuvantul bun.
CAPITOLUL 3
Indemn la rugaciune pentru raspandirea cuvantului Evangheliei.
1. In sfarsit, fratilor, rugati-va pentru noi, ca cuvantul Domnului sa se raspandeasca si sa se preamareasca, ca si la voi,
2. Si ca sa ne izbavim de oamenii cei nesocotiti si vicleni. Caci credinta nu este a tuturor;
3. Dar credincios este Domnul, Care va va intari si va va pazi de cel viclean.
4. Despre voi, incredintati suntem in Domnul, ca cele ce va poruncim, voi le faceti si le veti face.
5. Iar Domnul sa indrepteze inimile voastre spre dragostea lui Dumnezeu si spre rabdarea lui Hristos!
6. Fratilor, va poruncim in numele Domnului nostru Iisus Hristos, sa va feriti de orice frate care umbla fara randuiala si nu dupa predania pe care ati primit-o de la noi.
7. Caci voi insiva stiti cum trebuie sa va asemanati noua, ca noi n-am umblat fara randuiala intre voi,
8. Nici n-am mancat de la cineva paine in dar, ci, cu munca si cu truda, am lucrat noaptea si ziua, ca sa nu impovaram pe nimeni dintre voi.
9. Nu doar ca n-avem putere, ci ca sa ne dam pe noi insine pilda voua, spre a ne urma.
10. Caci si cand ne aflam la voi, v-am dat porunca aceasta: daca cineva nu vrea sa lucreze, acela nici sa nu manance.
11. Pentru ca auzim ca unii de la voi umbla fara randuiala, nelucrand nimic, ci iscodind.
12. Dar unora ca acestia le poruncim si-i rugam, in Domnul Iisus Hristos, ca sa munceasca in liniste si sa-si manance painea lor.
13. Iar voi, fratilor, nu pregetati sa faceti ce e bine.
14. Si daca vreunul nu asculta de cuvantul nostru prin epistola, pe acela sa-l insemnati si sa nu mai aveti cu el nici un amestec, ca sa-i fie rusine.
15. Dar sa nu-l socotiti ca pe un vrajmas, ci povatuiti-l ca pe un frate.
16. Si Insusi Domnul pacii sa va daruiasca voua pace totdeauna si in tot chipul! Domnul fie cu voi cu toti!
17. Salutarea cu mana mea - a lui Pavel; acesta este semnul meu in orice scrisoare. Asa scriu.
18. Harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi cu toti! Amin.]]> http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=14 Sat, 16 Dec 2017 18:11:04 +0000 http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=14 A SFANTULUI APOSTOL PAVEL
 
CAPITOLUL 1
Pavel lauda credinta tesalonicenilor
1. Pavel si Silvan si Timotei, Bisericii tesalonicenilor in Dumnezeu-Tatal si in Domnul Iisus Hristos: Har voua si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Iisus Hristos.
2. Multumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi toti si va pomenim in rugaciunile noastre,
3. Aducandu-ne aminte neincetat, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, de lucrul credintei voastre si de osteneala iubirii si de staruinta nadejdii voastre in Domnul nostru Iisus Hristos.
4. Fratilor de Dumnezeu iubiti, noi stim cum ati fost alesi;
5. Ca Evanghelia noastra n-a fost la voi numai in cuvant, ci si intru putere si in Duhul Sfant si in deplina incredintare, precum bine stiti ce fel am fost intre voi, pentru voi.
6. Si voi v-ati facut urmatori ai nostri si ai Domnului, primind cuvantul cu bucuria Duhului Sfant, desi ati avut multe necazuri.
7. Asa incat v-ati facut pilda tuturor celor ce cred din Macedonia si din Ahaia,
8. Caci, de la voi, cuvantul Domnului a rasunat nu numai in Macedonia si in Ahaia, ci credinta voastra in Dumnezeu s-a raspandit in tot locul, astfel ca nu e nevoie sa mai spunem noi ceva.
9. Caci ei insisi istorisesc despre noi cum am fost primiti la voi si cum v-ati intors la Dumnezeu, de la idoli, ca sa slujiti Dumnezeului celui viu si adevarat,
10. Si sa asteptati pe Fiul Sau din ceruri, pe Care L-a inviat din morti, pe Iisus, Cel ce ne izbaveste de mania cea viitoare.
CAPITOLUL 2
Ravna pentru predicarea Evangheliei.
1. Caci stiti voi insiva, fratilor, ca venirea noastra la voi n-a fost zadarnica.
2. Ci, dupa ce am suferit si am fost, precum stiti, ocarati in Filipi, am indraznit intru Dumnezeul nostru sa graim in fata voastra, cu multa lupta, Evanghelia lui Dumnezeu.
3. Pentru ca indemnul nostru nu venea din ratacire, nici din ganduri necurate, nici din inselaciune,
4. Ci, dupa cum am fost socotiti vrednici de Dumnezeu ca sa ni se incredinteze Evanghelia, asa vorbim, nu cautand sa placem oamenilor, ci lui Dumnezeu care ne incearca inimile.
5. Caci niciodata nu ne-am aratat cu cuvinte de lingusire, dupa cum stiti, nici cu ascunse porniri de lacomie. Dumnezeu imi este martor.
6. Nici n-am cautat slava de la oameni, nici de la voi, nici de la altii, desi puteam sa fim cu greutate, ca apostoli ai lui Hristos.
7. Noi insa am fost blanzi in mijlocul vostru, asa precum o doica ingrijeste pe fiii sai;
8. Astfel, iubindu-va, eram bucurosi sa va dam nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci chiar si sufletele noastre pentru ca ne-ati devenit iubiti.
9. Va aduceti aminte, fratilor, de osteneala si de truda noastra; lucrand zi si noapte, ca sa nu fim povara nici unuia din voi, asa v-am propovaduit Evanghelia lui Dumnezeu.
10. Voi sunteti martori, si Dumnezeu de asemenea, cat de sfant si cat de drept si fara de prihana ne-am purtat intre voi credinciosii;
11. Ca un parinte pe copiii sai, precum stiti, asa v-am rugat si v-am mangaiat.
12. Si v-am rugat cu staruinta sa umblati cum se cuvine inaintea lui Dumnezeu, Celui ce va cheama la imparatia si la slava Sa.
13. De aceea si noi multumim lui Dumnezeu neincetat, ca luand voi cuvantul ascultarii de Dumnezeu de la noi, nu l-ati primit ca pe un cuvant al oamenilor, ci, asa precum este intr-adevar, ca pe un cuvant al lui Dumnezeu, care si lucreaza intru voi cei ce credeti.
14. Caci voi, fratilor, v-ati facut urmatori ai Bisericilor lui Dumnezeu, care sunt in Iudeea, intru Hristos Iisus, pentru ca ati suferit si voi aceleasi de la cei de un neam cu voi, dupa cum si ele de la iudei,
15. Care si pe Domnul Iisus L-au omorat ca si pe proorocii lor; si pe noi ne-au prigonit si sunt neplacuti lui Dumnezeu si tuturor oamenilor sunt potrivnici,
16. Fiindca ne opresc sa vorbim neamurilor, ca sa se mantuiasca, spre a se implini pururea masura pacatelor lor. Dar la urma, i-a ajuns mania lui Dumnezeu.
17. Iar noi, fratilor, fiind despartiti de voi, o bucata de vreme, cu ochii nu cu inima, ne-am sarguit cu atat mai mult, cu mare dor, sa vedem fata voastra.
18. Pentru aceea, am voit sa venim la voi, indeosebi eu Pavel - o data si inca alta data, - dar ne-a impiedicat satana.
19. Caci care este nadejdea noastra, sau bucuria, sau cununa laudei noastre, daca nu chiar voi, inaintea Domnului nostru Iisus, intru a Lui venire?
20. Caci voi sunteti slava si bucuria noastra.
CAPITOLUL 3
Rugaciune pentru sporirea si intarirea in credinta a tesalonicenilor.
1. De aceea, nemaiputand rabda, noi am hotarat sa ramanem singuri la Atena.
2. Si am trimis pe Timotei, fratele nostru si slujitorul lui Dumnezeu si impreuna-lucrator cu noi la Evanghelia lui Hristos, ca sa va intareasca si sa va indemne in credinta voastra,
3. Ca nimeni sa nu se clatine in aceste necazuri, caci singuri stiti ca spre aceasta suntem pusi.
4. Caci si cand eram la voi, v-am spus de mai inainte ca vom avea de suferit necazuri, precum s-a si intamplat si stiti prea bine.
5. Pentru aceea si eu, fiind nerabdator, am trimis ca sa cunosc credinta voastra, ca nu cumva sa va fi ispitit ispititorul si in zadar sa ne fie osteneala.
6. Acum insa, venind Timotei de la voi la noi si dandu-ne vestea buna despre credinta si dragostea voastra si ca aveti buna amintire de noi totdeauna, dorind sa ne vedeti; la fel si noi pe voi,
7. De aceea, fratilor, ne-am simtit mangaiati intru voi, prin credinta voastra, in toata nevoia si stramtorarea noastra.
8. Caci acum noi suntem vii, daca voi stati neclintiti intru Domnul.
9. Si ce multumire, pentru voi, putem sa dam in schimb lui Dumnezeu, pentru toata bucuria cu care ne bucuram pentru voi, inaintea Dumnezeului nostru?
10. Noaptea si ziua ne rugam cu prisosinta, ca sa vedem fata voastra si sa implinim lipsurile credintei voastre.
11. Dar insusi Dumnezeu si Tatal nostru, si Domnul nostru Iisus Hristos sa indrepteze calea noastra catre voi!
12. Iar pe voi, Domnul sa va inmulteasca si sa prisositi in dragoste unul catre altul si catre toti, precum si noi fata de voi,
13. Spre intarirea inimilor voastre, ca sa fiti fara de prihana intru sfintenie, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, la venirea Domnului nostru Iisus Hristos, cu toti sfintii Sai.
CAPITOLUL 4
Trebuie sa staruim in curatie si in iubire. Despre cei adormiti si despre cei ramasi vii, la venirea Domnului.
1. In sfarsit, fratilor, va rugam si va indemnam in Domnul Iisus, ca asa cum ati primit de la noi dreptar cum se cuvine sa umblati si sa placeti lui Dumnezeu - in care chip si umblati - asa sa sporiti tot mai mult.
2. Fiindca stiti ce porunci v-am dat, prin Domnul Iisus.
3. Caci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfintirea voastra; sa va feriti de desfranare,
4. Ca sa stie fiecare dintre voi sa-si stapaneasca vasul sau in sfintenie si cinste,
5. Nu in patima poftei cum fac neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu.
6. Si nimeni sa nu intreaca masura si sa nu nedreptateasca pe fratele sau, in aceasta privinta, caci Domnul este razbunator pentru toate acestea, dupa cum v-am si spus mai inainte si v-am dat marturie.
7. Caci Dumnezeu nu ne-a chemat la necuratie, ci la sfintire.
8. De aceea, cel ce dispretuieste (acestea), nu dispretuieste un om, ci pe Dumnezeu, Care v-a dat pe Duhul Sau cel Sfant.
9. Despre iubirea frateasca nu aveti trebuinta sa va scriu, pentru ca voi insiva sunteti invatati de Dumnezeu ca sa va iubiti unul pe altul.
10. Aceasta o si faceti, fata de toti fratii, din intreaga Macedonie. Dar va indemnam, fratilor, sa prisositi mai mult!
11. Si sa ravniti ca sa traiti in liniste, sa faceti fiecare cele ale sale si sa lucrati cu mainile voastre precum v-am dat porunca,
12. Ca sa umblati cuviincios fata de cei din afara (de Biserica) si sa nu aveti trebuinta de nimeni.
13. Fratilor, despre cei ce au adormit, nu voim sa fiti in nestiinta, ca sa nu va intristati, ca ceilalti, care nu au nadejde,
14. Pentru ca de credem ca Iisus a murit si a inviat, tot asa (credem) ca Dumnezeu, pe cei adormiti intru Iisus, ii va aduce impreuna cu El.
15. Caci aceasta va spunem, dupa cuvantul Domnului, ca noi cei vii, care vom fi ramas pana la venirea Domnului, nu vom lua inainte celor adormiti,
16. Pentru ca Insusi Domnul, intru porunca, la glasul arhanghelului si intru trambita lui Dumnezeu, Se va pogori din cer, si cei morti intru Hristos vor invia intai,
17. Dupa aceea, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti, impreuna cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh, si asa pururea vom fi cu Domnul.
18. De aceea, mangaiati-va unii pe altii cu aceste cuvinte.
CAPITOLUL 5
A doua venire a lui Hristos. Cuviincioasa pregatire pentru ea.
1. Iar despre ani si despre vremuri, fratilor, nu aveti nevoie sa va scriem,
2. Caci voi insiva stiti bine ca ziua Domnului vine asa, ca un fur noaptea.
3. Atunci cand vor zice: pace si liniste, atunci, fara de veste, va veni peste ei pieirea, ca si durerile peste cea insarcinata, si scapare nu vor avea.
4. Voi insa, fratilor, nu sunteti in intuneric, ca sa va apuce ziua aceea ca un fur.
5. Caci voi toti sunteti fii ai luminii si fii ai zilei; nu suntem ai noptii, nici ai intunericului.
6. De aceea sa nu dormim ca si ceilalti, ci sa priveghem si sa fim treji.
7. Fiindca cei ce dorm, noaptea dorm; si cei ce se imbata, noaptea se imbata.
8. Dar noi, fiind ai zilei, sa fim treji, imbracandu-ne in platosa credintei si a dragostei si punand coiful nadejdii de mantuire;
9. Ca Dumnezeu nu ne-a randuit spre manie, ci spre dobandirea mantuirii, prin Domnul nostru Iisus Hristos,
10. Care a murit pentru noi, pentru ca noi, fie ca veghem, fie ca dormim, cu El impreuna sa vietuim.
11. De aceea, indemnati-va si ziditi-va unul pe altul, asa precum si faceti.
12. Va mai rugam, fratilor, sa cinstiti pe cei ce se ostenesc intre voi, care sunt mai-marii vostri in Domnul si va povatuiesc;
13. Si pentru lucrarea lor, sa-i socotiti pe ei vrednici de dragoste prisositoare. Traiti intre voi in buna pace.
14. Va rugam insa, fratilor, dojeniti pe cei fara de randuiala, imbarbatati pe cei slabi la suflet, sprijiniti pe cei neputinciosi, fiti indelung-rabdatori fata de toti.
15. Luati seama sa nu rasplateasca cineva cuiva raul cu rau, ci totdeauna sa urmati cele bune unul fata de altul si fata de toti.
16. Bucurati-va pururea.
17. Rugati-va neincetat.
18. Dati multumire pentru toate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus, pentru voi.
19. Duhul sa nu-l stingeti.
20. Proorociile sa nu le dispretuiti.
21. Toate sa le incercati; tineti ce este bine;
22. Feriti-va de orice infatisare a raului.
23. Insusi Dumnezeul pacii sa va sfinteasca pe voi desavarsit, si intreg duhul vostru, si sufletul, si trupul sa se pazeasca, fara de prihana, intru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.
24. Credincios este Cel care va cheama. El va si indeplini.
25. Fratilor, rugati-va pentru noi.
26. Imbratisati pe toti fratii cu sarutare sfanta.
27. Va indemn staruitor pe voi intru Domnul, ca sa cititi scrisoarea aceasta tuturor sfintilor frati.
28. Harul Domnului nostru Iisus Hristos sa fie cu voi. Amin!]]> A SFANTULUI APOSTOL PAVEL
 
CAPITOLUL 1
Pavel lauda credinta tesalonicenilor
1. Pavel si Silvan si Timotei, Bisericii tesalonicenilor in Dumnezeu-Tatal si in Domnul Iisus Hristos: Har voua si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Iisus Hristos.
2. Multumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi toti si va pomenim in rugaciunile noastre,
3. Aducandu-ne aminte neincetat, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, de lucrul credintei voastre si de osteneala iubirii si de staruinta nadejdii voastre in Domnul nostru Iisus Hristos.
4. Fratilor de Dumnezeu iubiti, noi stim cum ati fost alesi;
5. Ca Evanghelia noastra n-a fost la voi numai in cuvant, ci si intru putere si in Duhul Sfant si in deplina incredintare, precum bine stiti ce fel am fost intre voi, pentru voi.
6. Si voi v-ati facut urmatori ai nostri si ai Domnului, primind cuvantul cu bucuria Duhului Sfant, desi ati avut multe necazuri.
7. Asa incat v-ati facut pilda tuturor celor ce cred din Macedonia si din Ahaia,
8. Caci, de la voi, cuvantul Domnului a rasunat nu numai in Macedonia si in Ahaia, ci credinta voastra in Dumnezeu s-a raspandit in tot locul, astfel ca nu e nevoie sa mai spunem noi ceva.
9. Caci ei insisi istorisesc despre noi cum am fost primiti la voi si cum v-ati intors la Dumnezeu, de la idoli, ca sa slujiti Dumnezeului celui viu si adevarat,
10. Si sa asteptati pe Fiul Sau din ceruri, pe Care L-a inviat din morti, pe Iisus, Cel ce ne izbaveste de mania cea viitoare.
CAPITOLUL 2
Ravna pentru predicarea Evangheliei.
1. Caci stiti voi insiva, fratilor, ca venirea noastra la voi n-a fost zadarnica.
2. Ci, dupa ce am suferit si am fost, precum stiti, ocarati in Filipi, am indraznit intru Dumnezeul nostru sa graim in fata voastra, cu multa lupta, Evanghelia lui Dumnezeu.
3. Pentru ca indemnul nostru nu venea din ratacire, nici din ganduri necurate, nici din inselaciune,
4. Ci, dupa cum am fost socotiti vrednici de Dumnezeu ca sa ni se incredinteze Evanghelia, asa vorbim, nu cautand sa placem oamenilor, ci lui Dumnezeu care ne incearca inimile.
5. Caci niciodata nu ne-am aratat cu cuvinte de lingusire, dupa cum stiti, nici cu ascunse porniri de lacomie. Dumnezeu imi este martor.
6. Nici n-am cautat slava de la oameni, nici de la voi, nici de la altii, desi puteam sa fim cu greutate, ca apostoli ai lui Hristos.
7. Noi insa am fost blanzi in mijlocul vostru, asa precum o doica ingrijeste pe fiii sai;
8. Astfel, iubindu-va, eram bucurosi sa va dam nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci chiar si sufletele noastre pentru ca ne-ati devenit iubiti.
9. Va aduceti aminte, fratilor, de osteneala si de truda noastra; lucrand zi si noapte, ca sa nu fim povara nici unuia din voi, asa v-am propovaduit Evanghelia lui Dumnezeu.
10. Voi sunteti martori, si Dumnezeu de asemenea, cat de sfant si cat de drept si fara de prihana ne-am purtat intre voi credinciosii;
11. Ca un parinte pe copiii sai, precum stiti, asa v-am rugat si v-am mangaiat.
12. Si v-am rugat cu staruinta sa umblati cum se cuvine inaintea lui Dumnezeu, Celui ce va cheama la imparatia si la slava Sa.
13. De aceea si noi multumim lui Dumnezeu neincetat, ca luand voi cuvantul ascultarii de Dumnezeu de la noi, nu l-ati primit ca pe un cuvant al oamenilor, ci, asa precum este intr-adevar, ca pe un cuvant al lui Dumnezeu, care si lucreaza intru voi cei ce credeti.
14. Caci voi, fratilor, v-ati facut urmatori ai Bisericilor lui Dumnezeu, care sunt in Iudeea, intru Hristos Iisus, pentru ca ati suferit si voi aceleasi de la cei de un neam cu voi, dupa cum si ele de la iudei,
15. Care si pe Domnul Iisus L-au omorat ca si pe proorocii lor; si pe noi ne-au prigonit si sunt neplacuti lui Dumnezeu si tuturor oamenilor sunt potrivnici,
16. Fiindca ne opresc sa vorbim neamurilor, ca sa se mantuiasca, spre a se implini pururea masura pacatelor lor. Dar la urma, i-a ajuns mania lui Dumnezeu.
17. Iar noi, fratilor, fiind despartiti de voi, o bucata de vreme, cu ochii nu cu inima, ne-am sarguit cu atat mai mult, cu mare dor, sa vedem fata voastra.
18. Pentru aceea, am voit sa venim la voi, indeosebi eu Pavel - o data si inca alta data, - dar ne-a impiedicat satana.
19. Caci care este nadejdea noastra, sau bucuria, sau cununa laudei noastre, daca nu chiar voi, inaintea Domnului nostru Iisus, intru a Lui venire?
20. Caci voi sunteti slava si bucuria noastra.
CAPITOLUL 3
Rugaciune pentru sporirea si intarirea in credinta a tesalonicenilor.
1. De aceea, nemaiputand rabda, noi am hotarat sa ramanem singuri la Atena.
2. Si am trimis pe Timotei, fratele nostru si slujitorul lui Dumnezeu si impreuna-lucrator cu noi la Evanghelia lui Hristos, ca sa va intareasca si sa va indemne in credinta voastra,
3. Ca nimeni sa nu se clatine in aceste necazuri, caci singuri stiti ca spre aceasta suntem pusi.
4. Caci si cand eram la voi, v-am spus de mai inainte ca vom avea de suferit necazuri, precum s-a si intamplat si stiti prea bine.
5. Pentru aceea si eu, fiind nerabdator, am trimis ca sa cunosc credinta voastra, ca nu cumva sa va fi ispitit ispititorul si in zadar sa ne fie osteneala.
6. Acum insa, venind Timotei de la voi la noi si dandu-ne vestea buna despre credinta si dragostea voastra si ca aveti buna amintire de noi totdeauna, dorind sa ne vedeti; la fel si noi pe voi,
7. De aceea, fratilor, ne-am simtit mangaiati intru voi, prin credinta voastra, in toata nevoia si stramtorarea noastra.
8. Caci acum noi suntem vii, daca voi stati neclintiti intru Domnul.
9. Si ce multumire, pentru voi, putem sa dam in schimb lui Dumnezeu, pentru toata bucuria cu care ne bucuram pentru voi, inaintea Dumnezeului nostru?
10. Noaptea si ziua ne rugam cu prisosinta, ca sa vedem fata voastra si sa implinim lipsurile credintei voastre.
11. Dar insusi Dumnezeu si Tatal nostru, si Domnul nostru Iisus Hristos sa indrepteze calea noastra catre voi!
12. Iar pe voi, Domnul sa va inmulteasca si sa prisositi in dragoste unul catre altul si catre toti, precum si noi fata de voi,
13. Spre intarirea inimilor voastre, ca sa fiti fara de prihana intru sfintenie, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, la venirea Domnului nostru Iisus Hristos, cu toti sfintii Sai.
CAPITOLUL 4
Trebuie sa staruim in curatie si in iubire. Despre cei adormiti si despre cei ramasi vii, la venirea Domnului.
1. In sfarsit, fratilor, va rugam si va indemnam in Domnul Iisus, ca asa cum ati primit de la noi dreptar cum se cuvine sa umblati si sa placeti lui Dumnezeu - in care chip si umblati - asa sa sporiti tot mai mult.
2. Fiindca stiti ce porunci v-am dat, prin Domnul Iisus.
3. Caci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfintirea voastra; sa va feriti de desfranare,
4. Ca sa stie fiecare dintre voi sa-si stapaneasca vasul sau in sfintenie si cinste,
5. Nu in patima poftei cum fac neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu.
6. Si nimeni sa nu intreaca masura si sa nu nedreptateasca pe fratele sau, in aceasta privinta, caci Domnul este razbunator pentru toate acestea, dupa cum v-am si spus mai inainte si v-am dat marturie.
7. Caci Dumnezeu nu ne-a chemat la necuratie, ci la sfintire.
8. De aceea, cel ce dispretuieste (acestea), nu dispretuieste un om, ci pe Dumnezeu, Care v-a dat pe Duhul Sau cel Sfant.
9. Despre iubirea frateasca nu aveti trebuinta sa va scriu, pentru ca voi insiva sunteti invatati de Dumnezeu ca sa va iubiti unul pe altul.
10. Aceasta o si faceti, fata de toti fratii, din intreaga Macedonie. Dar va indemnam, fratilor, sa prisositi mai mult!
11. Si sa ravniti ca sa traiti in liniste, sa faceti fiecare cele ale sale si sa lucrati cu mainile voastre precum v-am dat porunca,
12. Ca sa umblati cuviincios fata de cei din afara (de Biserica) si sa nu aveti trebuinta de nimeni.
13. Fratilor, despre cei ce au adormit, nu voim sa fiti in nestiinta, ca sa nu va intristati, ca ceilalti, care nu au nadejde,
14. Pentru ca de credem ca Iisus a murit si a inviat, tot asa (credem) ca Dumnezeu, pe cei adormiti intru Iisus, ii va aduce impreuna cu El.
15. Caci aceasta va spunem, dupa cuvantul Domnului, ca noi cei vii, care vom fi ramas pana la venirea Domnului, nu vom lua inainte celor adormiti,
16. Pentru ca Insusi Domnul, intru porunca, la glasul arhanghelului si intru trambita lui Dumnezeu, Se va pogori din cer, si cei morti intru Hristos vor invia intai,
17. Dupa aceea, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti, impreuna cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh, si asa pururea vom fi cu Domnul.
18. De aceea, mangaiati-va unii pe altii cu aceste cuvinte.
CAPITOLUL 5
A doua venire a lui Hristos. Cuviincioasa pregatire pentru ea.
1. Iar despre ani si despre vremuri, fratilor, nu aveti nevoie sa va scriem,
2. Caci voi insiva stiti bine ca ziua Domnului vine asa, ca un fur noaptea.
3. Atunci cand vor zice: pace si liniste, atunci, fara de veste, va veni peste ei pieirea, ca si durerile peste cea insarcinata, si scapare nu vor avea.
4. Voi insa, fratilor, nu sunteti in intuneric, ca sa va apuce ziua aceea ca un fur.
5. Caci voi toti sunteti fii ai luminii si fii ai zilei; nu suntem ai noptii, nici ai intunericului.
6. De aceea sa nu dormim ca si ceilalti, ci sa priveghem si sa fim treji.
7. Fiindca cei ce dorm, noaptea dorm; si cei ce se imbata, noaptea se imbata.
8. Dar noi, fiind ai zilei, sa fim treji, imbracandu-ne in platosa credintei si a dragostei si punand coiful nadejdii de mantuire;
9. Ca Dumnezeu nu ne-a randuit spre manie, ci spre dobandirea mantuirii, prin Domnul nostru Iisus Hristos,
10. Care a murit pentru noi, pentru ca noi, fie ca veghem, fie ca dormim, cu El impreuna sa vietuim.
11. De aceea, indemnati-va si ziditi-va unul pe altul, asa precum si faceti.
12. Va mai rugam, fratilor, sa cinstiti pe cei ce se ostenesc intre voi, care sunt mai-marii vostri in Domnul si va povatuiesc;
13. Si pentru lucrarea lor, sa-i socotiti pe ei vrednici de dragoste prisositoare. Traiti intre voi in buna pace.
14. Va rugam insa, fratilor, dojeniti pe cei fara de randuiala, imbarbatati pe cei slabi la suflet, sprijiniti pe cei neputinciosi, fiti indelung-rabdatori fata de toti.
15. Luati seama sa nu rasplateasca cineva cuiva raul cu rau, ci totdeauna sa urmati cele bune unul fata de altul si fata de toti.
16. Bucurati-va pururea.
17. Rugati-va neincetat.
18. Dati multumire pentru toate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus, pentru voi.
19. Duhul sa nu-l stingeti.
20. Proorociile sa nu le dispretuiti.
21. Toate sa le incercati; tineti ce este bine;
22. Feriti-va de orice infatisare a raului.
23. Insusi Dumnezeul pacii sa va sfinteasca pe voi desavarsit, si intreg duhul vostru, si sufletul, si trupul sa se pazeasca, fara de prihana, intru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.
24. Credincios este Cel care va cheama. El va si indeplini.
25. Fratilor, rugati-va pentru noi.
26. Imbratisati pe toti fratii cu sarutare sfanta.
27. Va indemn staruitor pe voi intru Domnul, ca sa cititi scrisoarea aceasta tuturor sfintilor frati.
28. Harul Domnului nostru Iisus Hristos sa fie cu voi. Amin!]]> http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=13 Sat, 16 Dec 2017 18:07:08 +0000 http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=13 A SFANTULUI APOSTOL PAVEL
 
CAPITOLUL  1 
Pavel lauda pe coloseni si-i indeamna sa sporeasca in credinta. Dumnezeiasca vrednicie a lui Hristos, Izbavitorul nostru al tuturor. Pavel se bucura in suferintele sale. 
1. Pavel, apostol al lui Hristos Iisus prin vointa lui Dumnezeu, si Timotei, fratele nostru,
2. Sfintilor si credinciosilor frati intru Hristos, care sunt in Colose: Har voua si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul nostru Iisus Hristos.
3. Multumim lui Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, rugandu-ne totdeauna pentru voi,
4. Caci am auzit despre credinta voastra in Hristos Iisus si despre dragostea ce aveti catre toti sfintii,
5. Pentru nadejdea cea gatita voua in ceruri, de care ati auzit mai inainte in cuvantul adevarului Evangheliei,
6. Care, ajungand la voi, precum si in toata lumea, aduce roada si sporeste intocmai ca la voi, din ziua in care ati auzit si ati cunoscut, intru adevar, harul lui Dumnezeu.
7. Precum ati primit invatatura de la Epafras, iubitul, impreuna-slujitor cu noi, care este pentru voi credincios slujitor al lui Hristos,
8. Si care ne-a aratat iubirea voastra cea intru Duhul.
9. De aceea si noi, din ziua in care am auzit aceasta, nu incetam sa ne rugam pentru voi si sa cerem sa va umpleti de cunoasterea voii Lui, intru toata intelepciunea si priceperea duhovniceasca,
10. Ca voi sa umblati cu vrednicie intru Domnul, placuti Lui in toate, aducand roada in orice lucru bun si sporind in cunoasterea lui Dumnezeu.
11. Si intariti fiind cu toata puterea, dupa puterea slavei Lui, spre toata staruinta si indelunga-rabdare,
12. Multumind cu bucurie Tatalui celui ce ne-a invrednicit pe noi sa luam parte la mostenirea sfintilor, intru lumina.
13. El ne-a scos de sub puterea intunericului si ne-a stramutat in imparatia Fiului iubirii Sale,
14. Intru Care avem rascumpararea prin sangele Lui, adica iertarea pacatelor;
15. Acesta este chipul lui Dumnezeu celui nevazut, mai intai nascut decat toata faptura.
16. Pentru ca intru El au fost facute toate, cele din ceruri si cele de pe pamant, cele vazute, si cele nevazute, fie tronuri, fie domnii, fie incepatorii, fie stapanii. Toate s-au facut prin El si pentru El.
17. El este mai inainte decat toate si toate prin El sunt asezate.
18. Si El este capul trupului, al Bisericii; El este inceputul, intaiul nascut din morti, ca sa fie El cel dintai intru toate.
19. Caci in El a binevoit (Dumnezeu) sa salasluiasca toata plinirea.
20. Si printr-Insul toate cu Sine sa le impace, fie cele de pe pamant, fie cele din ceruri, facand pace prin El, prin sangele crucii Sale.
21. Dar pe voi, care oarecand erati instrainati si vrajmasi cu mintea voastra catre lucrurile rele, de acum v-a impacat,
22. Prin moartea (Fiului Sau) in trupul carnii Lui, ca sa va puna inaintea Sa sfinti, fara de prihana si nevinovati,
23. Daca, intr-adevar, ramaneti intemeiati in credinta, intariti si neclintiti de la nadejdea Evangheliei pe care ati auzit-o, care a fost propovaduita la toata faptura de sub cer si al carei slujitor m-am facut eu, Pavel.
24. Acum ma bucur de suferintele mele pentru voi si implinesc, in trupul meu, lipsurile necazurilor lui Hristos, pentru trupul Lui, adica Biserica,
25. Al carei slujitor m-am facut, potrivit iconomiei lui Dumnezeu, ce mi-a fost data mie pentru voi, ca sa aduc la indeplinire cuvantul lui Dumnezeu,
26. Taina cea din veci ascunsa neamurilor, iar acum descoperita sfintilor Sai,
27. Carora a voit Dumnezeu sa le arate care este bogatia slavei acestei taine intre neamuri, adica Hristos cel dintru voi, nadejdea slavei.
28. Pe El noi Il vestim, sfatuind pe orice om si invatand pe orice om, intru toata intelepciunea, ca sa infatisam pe tot omul, desavarsit, in Hristos Iisus.
29. Spre aceasta ma si ostenesc si ma lupt, potrivit lucrarii Lui, care se savarseste in mine cu putere.
CAPITOLUL  2 
Impotriva invatatorilor mincinosi. Viata cea intru Hristos. 
1. Caci voiesc ca voi sa stiti cat de mare lupta am pentru voi si pentru cei din Laodiceea si pentru toti cati n-au vazut fata mea in trup,
2. Ca sa se mangaie inimile lor, si ca ei, strans uniti in iubire, sa aiba belsugul deplinei intelegeri pentru cunoasterea tainei lui Dumnezeu-Tatal si a lui Hristos,
3. Intru care sunt ascunse toate vistieriile intelepciunii si ale cunostintei.
4. Va spun aceasta, ca nimeni sa nu va insele prin cuvinte amagitoare.
5. Caci desi cu trupul sunt departe, cu duhul insa sunt impreuna cu voi, bucurandu-ma si vazand buna voastra randuiala si taria credintei voastre in Hristos.
6. Deci, precum ati primit pe Hristos Iisus, Domnul, asa sa umblati intru El.
7. Inradacinati si ziditi fiind intr-Insul, intariti in credinta, dupa cum ati fost invatati, si prisosind in ea cu multumire.
8. Luati aminte sa nu va fure mintile cineva cu filozofia si cu desarta inselaciune din predania omeneasca, dupa intelesurile cele slabe ale lumii si nu dupa Hristos.
9. Caci intru El locuieste, trupeste, toata plinatatea Dumnezeirii,
10. Si sunteti deplini intru El, Care este cap a toata domnia si stapanirea.
11. In El ati si fost taiati imprejur, cu taiere imprejur nefacuta de mana, prin dezbracarea de trupul carnii, intru taierea imprejur a lui Hristos.
12. Ingropati fiind impreuna cu El prin botez, cu El ati si inviat prin credinta in lucrarea lui Dumnezeu, Cel ce L-a inviat pe El din morti.
13. Iar pe voi care erati morti, in faradelegile si in netaierea imprejur a trupului vostru, v-a facut vii, impreuna cu Sine, iertandu-ne toate gresealele;
14. Stergand zapisul ce era asupra noastra, care ne era potrivnic cu randuielile lui, si l-a luat din mijloc, pironindu-l pe cruce.
15. Dezbracand (de putere) incepatoriile si stapaniile, le-a dat de ocara in vazul tuturor, biruind asupra lor prin cruce.
16. Nimeni deci sa nu va judece pentru mancare sau bautura, sau cu privire la vreo sarbatoare, sau luna noua, sau la sambete,
17. Care sunt umbra celor viitoare iar trupul (este) al lui Hristos.
18. Nimeni sa nu va smulga biruinta printr-o prefacuta smerenie si printr-o fatarnica inchinare la ingeri, incercand sa patrunda in cele ce n-a vazut, si ingamfandu-se zadarnic cu inchipuirea lui trupeasca,
19. In loc sa se tina strans de capul de la care trupul tot, - prin incheieturi si legaturi, indestulandu-se si intocmindu-se S, sporeste in cresterea lui Dumnezeu.
20. Daca deci ati murit impreuna cu Hristos pentru intelesurile cele slabe ale lumii, pentru ce atunci, ca si cum ati vietui in lume, rabdati porunci ca acestea:
21. Nu lua, nu gusta, nu te atinge!
22. - Toate lucruri menite sa piara prin intrebuintare - potrivit unor randuieli si invataturi omenesti?
23. Unele ca acestea au oarecare infatisare de intelepciune, in paruta lor cucernicie, in smerenie si in necrutarea trupului, dar n-au nici un pret si sunt numai pentru satiul trupului.
CAPITOLUL  3 
Omul cel nou trebuie sa se imbrace cu viata cea noua. Datoriile sotilor, copiilor, parintilor, slugilor, stapanilor. 
1. Asadar, daca ati inviat impreuna cu Hristos, cautati cele de sus, unde se afla Hristos, sezand de-a dreapta lui Dumnezeu;
2. Cugetati cele de sus, nu cele de pe pamant;
3. Caci voi ati murit si viata voastra este ascunsa cu Hristos intru Dumnezeu.
4. Iar cand Hristos, Care este viata voastra, Se va arata, atunci si voi, impreuna cu El, va veti arata intru slava.
5. Drept aceea, omorati madularele voastre, cele pamantesti: desfranarea, necuratia, patima, pofta rea si lacomia, care este inchinare la idoli,
6. Pentru care vine mania lui Dumnezeu peste fiii neascultarii,
7. In care pacate ati umblat si voi odinioara, pe cand traiati in ele.
8. Acum deci va lepadati si voi de toate acestea: mania, iutimea, rautatea, defaimarea, cuvantul de rusine din gura voastra.
9. Nu va mintiti unul pe altul, fiindca v-ati dezbracat de omul cel vechi, dimpreuna cu faptele lui,
10. Si v-ati imbracat cu cel nou, care se innoieste, spre deplina cunostinta, dupa chipul Celui ce l-a zidit,
11. Unde nu mai este elin si iudeu, taiere imprejur si netaiere imprejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate si intru toti Hristos.
12. Imbracati-va, dar, ca alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, cu milostivirile indurarii, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga-rabdare,
13. Ingaduindu-va unii pe altii si iertand unii altora, daca are cineva vreo plangere impotriva cuiva; dupa cum si Hristos v-a iertat voua, asa sa iertati si voi.
14. Iar peste toate acestea, imbracati-va intru dragoste, care este legatura desavarsirii.
15. Si pacea lui Hristos, intru care ati fost chemati, ca sa fiti un singur trup, sa stapaneasca in inimile voastre; si fiti multumitori.
16. Cuvantul lui Hristos sa locuiasca intru voi cu bogatie. Invatati-va si povatuiti-va intre voi, cu toata intelepciunea. Cantati in inimile voastre lui Dumnezeu, multumindu-I, in psalmi, in laude si in cantari duhovnicesti.
17. Orice ati face, cu cuvantul sau cu lucrul, toate sa le faceti in numele Domnului Iisus si prin El sa multumiti lui Dumnezeu-Tatal.
18. Femeilor, supuneti-va barbatilor vostri, precum se cuvine, in Domnul.
19. Barbatilor, iubiti pe femeile voastre si nu fiti aspri cu ele.
20. Copiilor, ascultati pe parintii vostri intru toate, caci aceasta este bine-placut Domnului.
21. Parintilor, nu atatati la manie pe copiii vostri, ca sa nu se deznadajduiasca.
22. Slugilor, ascultati intru toate pe stapanii vostri cei trupesti, nu slujind numai cand sunt cu ochii pe voi, ca cei ce cauta sa placa oamenilor, ci in curatia inimii, temandu-va de Domnul.
23. Orice ati face, lucrati din toata inima, ca pentru Domnul si nu ca pentru oameni,
24. Bine stiind ca de la Domnul veti primi rasplata mostenirii; caci Domnului Hristos slujiti.
25. Iar cel ce face nedreptate isi va lua plata nedreptatii, intrucat la Dumnezeu nu este partinire.
CAPITOLUL  4 
Rugaciunea este de trebuinta. Trebuie sa ne purtam intelepteste. Tihic si Onisim. 
1. Stapanilor, dati slugilor voastre ce este drept si potrivit, stiind ca si voi aveti Stapan in ceruri.
2. Staruiti in rugaciune, priveghind in ea cu multumire,
3. Rugandu-va totodata si pentru noi, ca Dumnezeu sa ne deschida usa cuvantului, spre a vesti taina lui Hristos, pentru care ma si gasesc in lanturi,
4. Ca sa o arat asa cum se cuvine sa graiesc.
5. Umblati cu intelepciune fata de cei ce sunt afara (de Biserica), pretuind vremea.
6. Vorba voastra sa fie totdeauna placuta, dreasa cu sare, ca sa stiti cum trebuie sa raspundeti fiecaruia.
7. Toate cate ma privesc pe mine le va face cunoscute Tihic, iubitul frate, credincios slujitor si impreuna-rob cu mine in Domnul.
8. L-am trimis pe el la voi tocmai pentru aceasta, ca sa stiti cum ne aflam si ca sa mangaie inimile voastre,
9. Impreuna cu Onisim, credinciosul si iubitul frate, care este dintre voi; ei va vor aduce la cunostinta toate cele de aici.
10. Va imbratiseaza Aristarh, cel intemnitat impreuna cu mine, si Marcu, varul lui Barnaba - in privinta caruia ati primit porunci; de va veni la voi primiti-l -,
11. Asemenea si Iisus, cel ce se numeste Iustus, care sunt din taierea imprejur; numai acestia au lucrat impreuna cu mine pentru imparatia lui Dumnezeu. Ei au fost cei ce mi-au adus mangaiere.
12. Va imbratiseaza Epafras, care este dintre voi, rob al lui Iisus Hristos, pururea luptand pentru voi in rugaciunile sale, ca sa stati desavarsiti si plini de tot ce este vointa lui Dumnezeu.
13. Caci martor ii sunt ca are multa ravna pentru voi si pentru cei din Laodiceea si din Ierapole.
14. Va imbratiseaza Luca, doctorul cel iubit, si Dima.
15. Imbratisati pe fratii din Laodiceea si pe Nimfas si pe Biserica din casa lui.
16. Si dupa ce scrisoarea aceasta se va citi de catre voi, faceti sa se citeasca si in Biserica laodiceenilor, iar pe cea din Laodiceea sa o cititi si voi.
17. Si spuneti lui Arhip: Vezi de slujba pe care ai primit-o intru Domnul, ca sa o indeplinesti.
18. Salutarea cu mana mea, a lui Pavel. Aduceti-va aminte de lanturile mele. Harul fie cu voi! Amin.]]> A SFANTULUI APOSTOL PAVEL
 
CAPITOLUL  1 
Pavel lauda pe coloseni si-i indeamna sa sporeasca in credinta. Dumnezeiasca vrednicie a lui Hristos, Izbavitorul nostru al tuturor. Pavel se bucura in suferintele sale. 
1. Pavel, apostol al lui Hristos Iisus prin vointa lui Dumnezeu, si Timotei, fratele nostru,
2. Sfintilor si credinciosilor frati intru Hristos, care sunt in Colose: Har voua si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul nostru Iisus Hristos.
3. Multumim lui Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, rugandu-ne totdeauna pentru voi,
4. Caci am auzit despre credinta voastra in Hristos Iisus si despre dragostea ce aveti catre toti sfintii,
5. Pentru nadejdea cea gatita voua in ceruri, de care ati auzit mai inainte in cuvantul adevarului Evangheliei,
6. Care, ajungand la voi, precum si in toata lumea, aduce roada si sporeste intocmai ca la voi, din ziua in care ati auzit si ati cunoscut, intru adevar, harul lui Dumnezeu.
7. Precum ati primit invatatura de la Epafras, iubitul, impreuna-slujitor cu noi, care este pentru voi credincios slujitor al lui Hristos,
8. Si care ne-a aratat iubirea voastra cea intru Duhul.
9. De aceea si noi, din ziua in care am auzit aceasta, nu incetam sa ne rugam pentru voi si sa cerem sa va umpleti de cunoasterea voii Lui, intru toata intelepciunea si priceperea duhovniceasca,
10. Ca voi sa umblati cu vrednicie intru Domnul, placuti Lui in toate, aducand roada in orice lucru bun si sporind in cunoasterea lui Dumnezeu.
11. Si intariti fiind cu toata puterea, dupa puterea slavei Lui, spre toata staruinta si indelunga-rabdare,
12. Multumind cu bucurie Tatalui celui ce ne-a invrednicit pe noi sa luam parte la mostenirea sfintilor, intru lumina.
13. El ne-a scos de sub puterea intunericului si ne-a stramutat in imparatia Fiului iubirii Sale,
14. Intru Care avem rascumpararea prin sangele Lui, adica iertarea pacatelor;
15. Acesta este chipul lui Dumnezeu celui nevazut, mai intai nascut decat toata faptura.
16. Pentru ca intru El au fost facute toate, cele din ceruri si cele de pe pamant, cele vazute, si cele nevazute, fie tronuri, fie domnii, fie incepatorii, fie stapanii. Toate s-au facut prin El si pentru El.
17. El este mai inainte decat toate si toate prin El sunt asezate.
18. Si El este capul trupului, al Bisericii; El este inceputul, intaiul nascut din morti, ca sa fie El cel dintai intru toate.
19. Caci in El a binevoit (Dumnezeu) sa salasluiasca toata plinirea.
20. Si printr-Insul toate cu Sine sa le impace, fie cele de pe pamant, fie cele din ceruri, facand pace prin El, prin sangele crucii Sale.
21. Dar pe voi, care oarecand erati instrainati si vrajmasi cu mintea voastra catre lucrurile rele, de acum v-a impacat,
22. Prin moartea (Fiului Sau) in trupul carnii Lui, ca sa va puna inaintea Sa sfinti, fara de prihana si nevinovati,
23. Daca, intr-adevar, ramaneti intemeiati in credinta, intariti si neclintiti de la nadejdea Evangheliei pe care ati auzit-o, care a fost propovaduita la toata faptura de sub cer si al carei slujitor m-am facut eu, Pavel.
24. Acum ma bucur de suferintele mele pentru voi si implinesc, in trupul meu, lipsurile necazurilor lui Hristos, pentru trupul Lui, adica Biserica,
25. Al carei slujitor m-am facut, potrivit iconomiei lui Dumnezeu, ce mi-a fost data mie pentru voi, ca sa aduc la indeplinire cuvantul lui Dumnezeu,
26. Taina cea din veci ascunsa neamurilor, iar acum descoperita sfintilor Sai,
27. Carora a voit Dumnezeu sa le arate care este bogatia slavei acestei taine intre neamuri, adica Hristos cel dintru voi, nadejdea slavei.
28. Pe El noi Il vestim, sfatuind pe orice om si invatand pe orice om, intru toata intelepciunea, ca sa infatisam pe tot omul, desavarsit, in Hristos Iisus.
29. Spre aceasta ma si ostenesc si ma lupt, potrivit lucrarii Lui, care se savarseste in mine cu putere.
CAPITOLUL  2 
Impotriva invatatorilor mincinosi. Viata cea intru Hristos. 
1. Caci voiesc ca voi sa stiti cat de mare lupta am pentru voi si pentru cei din Laodiceea si pentru toti cati n-au vazut fata mea in trup,
2. Ca sa se mangaie inimile lor, si ca ei, strans uniti in iubire, sa aiba belsugul deplinei intelegeri pentru cunoasterea tainei lui Dumnezeu-Tatal si a lui Hristos,
3. Intru care sunt ascunse toate vistieriile intelepciunii si ale cunostintei.
4. Va spun aceasta, ca nimeni sa nu va insele prin cuvinte amagitoare.
5. Caci desi cu trupul sunt departe, cu duhul insa sunt impreuna cu voi, bucurandu-ma si vazand buna voastra randuiala si taria credintei voastre in Hristos.
6. Deci, precum ati primit pe Hristos Iisus, Domnul, asa sa umblati intru El.
7. Inradacinati si ziditi fiind intr-Insul, intariti in credinta, dupa cum ati fost invatati, si prisosind in ea cu multumire.
8. Luati aminte sa nu va fure mintile cineva cu filozofia si cu desarta inselaciune din predania omeneasca, dupa intelesurile cele slabe ale lumii si nu dupa Hristos.
9. Caci intru El locuieste, trupeste, toata plinatatea Dumnezeirii,
10. Si sunteti deplini intru El, Care este cap a toata domnia si stapanirea.
11. In El ati si fost taiati imprejur, cu taiere imprejur nefacuta de mana, prin dezbracarea de trupul carnii, intru taierea imprejur a lui Hristos.
12. Ingropati fiind impreuna cu El prin botez, cu El ati si inviat prin credinta in lucrarea lui Dumnezeu, Cel ce L-a inviat pe El din morti.
13. Iar pe voi care erati morti, in faradelegile si in netaierea imprejur a trupului vostru, v-a facut vii, impreuna cu Sine, iertandu-ne toate gresealele;
14. Stergand zapisul ce era asupra noastra, care ne era potrivnic cu randuielile lui, si l-a luat din mijloc, pironindu-l pe cruce.
15. Dezbracand (de putere) incepatoriile si stapaniile, le-a dat de ocara in vazul tuturor, biruind asupra lor prin cruce.
16. Nimeni deci sa nu va judece pentru mancare sau bautura, sau cu privire la vreo sarbatoare, sau luna noua, sau la sambete,
17. Care sunt umbra celor viitoare iar trupul (este) al lui Hristos.
18. Nimeni sa nu va smulga biruinta printr-o prefacuta smerenie si printr-o fatarnica inchinare la ingeri, incercand sa patrunda in cele ce n-a vazut, si ingamfandu-se zadarnic cu inchipuirea lui trupeasca,
19. In loc sa se tina strans de capul de la care trupul tot, - prin incheieturi si legaturi, indestulandu-se si intocmindu-se S, sporeste in cresterea lui Dumnezeu.
20. Daca deci ati murit impreuna cu Hristos pentru intelesurile cele slabe ale lumii, pentru ce atunci, ca si cum ati vietui in lume, rabdati porunci ca acestea:
21. Nu lua, nu gusta, nu te atinge!
22. - Toate lucruri menite sa piara prin intrebuintare - potrivit unor randuieli si invataturi omenesti?
23. Unele ca acestea au oarecare infatisare de intelepciune, in paruta lor cucernicie, in smerenie si in necrutarea trupului, dar n-au nici un pret si sunt numai pentru satiul trupului.
CAPITOLUL  3 
Omul cel nou trebuie sa se imbrace cu viata cea noua. Datoriile sotilor, copiilor, parintilor, slugilor, stapanilor. 
1. Asadar, daca ati inviat impreuna cu Hristos, cautati cele de sus, unde se afla Hristos, sezand de-a dreapta lui Dumnezeu;
2. Cugetati cele de sus, nu cele de pe pamant;
3. Caci voi ati murit si viata voastra este ascunsa cu Hristos intru Dumnezeu.
4. Iar cand Hristos, Care este viata voastra, Se va arata, atunci si voi, impreuna cu El, va veti arata intru slava.
5. Drept aceea, omorati madularele voastre, cele pamantesti: desfranarea, necuratia, patima, pofta rea si lacomia, care este inchinare la idoli,
6. Pentru care vine mania lui Dumnezeu peste fiii neascultarii,
7. In care pacate ati umblat si voi odinioara, pe cand traiati in ele.
8. Acum deci va lepadati si voi de toate acestea: mania, iutimea, rautatea, defaimarea, cuvantul de rusine din gura voastra.
9. Nu va mintiti unul pe altul, fiindca v-ati dezbracat de omul cel vechi, dimpreuna cu faptele lui,
10. Si v-ati imbracat cu cel nou, care se innoieste, spre deplina cunostinta, dupa chipul Celui ce l-a zidit,
11. Unde nu mai este elin si iudeu, taiere imprejur si netaiere imprejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate si intru toti Hristos.
12. Imbracati-va, dar, ca alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, cu milostivirile indurarii, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga-rabdare,
13. Ingaduindu-va unii pe altii si iertand unii altora, daca are cineva vreo plangere impotriva cuiva; dupa cum si Hristos v-a iertat voua, asa sa iertati si voi.
14. Iar peste toate acestea, imbracati-va intru dragoste, care este legatura desavarsirii.
15. Si pacea lui Hristos, intru care ati fost chemati, ca sa fiti un singur trup, sa stapaneasca in inimile voastre; si fiti multumitori.
16. Cuvantul lui Hristos sa locuiasca intru voi cu bogatie. Invatati-va si povatuiti-va intre voi, cu toata intelepciunea. Cantati in inimile voastre lui Dumnezeu, multumindu-I, in psalmi, in laude si in cantari duhovnicesti.
17. Orice ati face, cu cuvantul sau cu lucrul, toate sa le faceti in numele Domnului Iisus si prin El sa multumiti lui Dumnezeu-Tatal.
18. Femeilor, supuneti-va barbatilor vostri, precum se cuvine, in Domnul.
19. Barbatilor, iubiti pe femeile voastre si nu fiti aspri cu ele.
20. Copiilor, ascultati pe parintii vostri intru toate, caci aceasta este bine-placut Domnului.
21. Parintilor, nu atatati la manie pe copiii vostri, ca sa nu se deznadajduiasca.
22. Slugilor, ascultati intru toate pe stapanii vostri cei trupesti, nu slujind numai cand sunt cu ochii pe voi, ca cei ce cauta sa placa oamenilor, ci in curatia inimii, temandu-va de Domnul.
23. Orice ati face, lucrati din toata inima, ca pentru Domnul si nu ca pentru oameni,
24. Bine stiind ca de la Domnul veti primi rasplata mostenirii; caci Domnului Hristos slujiti.
25. Iar cel ce face nedreptate isi va lua plata nedreptatii, intrucat la Dumnezeu nu este partinire.
CAPITOLUL  4 
Rugaciunea este de trebuinta. Trebuie sa ne purtam intelepteste. Tihic si Onisim. 
1. Stapanilor, dati slugilor voastre ce este drept si potrivit, stiind ca si voi aveti Stapan in ceruri.
2. Staruiti in rugaciune, priveghind in ea cu multumire,
3. Rugandu-va totodata si pentru noi, ca Dumnezeu sa ne deschida usa cuvantului, spre a vesti taina lui Hristos, pentru care ma si gasesc in lanturi,
4. Ca sa o arat asa cum se cuvine sa graiesc.
5. Umblati cu intelepciune fata de cei ce sunt afara (de Biserica), pretuind vremea.
6. Vorba voastra sa fie totdeauna placuta, dreasa cu sare, ca sa stiti cum trebuie sa raspundeti fiecaruia.
7. Toate cate ma privesc pe mine le va face cunoscute Tihic, iubitul frate, credincios slujitor si impreuna-rob cu mine in Domnul.
8. L-am trimis pe el la voi tocmai pentru aceasta, ca sa stiti cum ne aflam si ca sa mangaie inimile voastre,
9. Impreuna cu Onisim, credinciosul si iubitul frate, care este dintre voi; ei va vor aduce la cunostinta toate cele de aici.
10. Va imbratiseaza Aristarh, cel intemnitat impreuna cu mine, si Marcu, varul lui Barnaba - in privinta caruia ati primit porunci; de va veni la voi primiti-l -,
11. Asemenea si Iisus, cel ce se numeste Iustus, care sunt din taierea imprejur; numai acestia au lucrat impreuna cu mine pentru imparatia lui Dumnezeu. Ei au fost cei ce mi-au adus mangaiere.
12. Va imbratiseaza Epafras, care este dintre voi, rob al lui Iisus Hristos, pururea luptand pentru voi in rugaciunile sale, ca sa stati desavarsiti si plini de tot ce este vointa lui Dumnezeu.
13. Caci martor ii sunt ca are multa ravna pentru voi si pentru cei din Laodiceea si din Ierapole.
14. Va imbratiseaza Luca, doctorul cel iubit, si Dima.
15. Imbratisati pe fratii din Laodiceea si pe Nimfas si pe Biserica din casa lui.
16. Si dupa ce scrisoarea aceasta se va citi de catre voi, faceti sa se citeasca si in Biserica laodiceenilor, iar pe cea din Laodiceea sa o cititi si voi.
17. Si spuneti lui Arhip: Vezi de slujba pe care ai primit-o intru Domnul, ca sa o indeplinesti.
18. Salutarea cu mana mea, a lui Pavel. Aduceti-va aminte de lanturile mele. Harul fie cu voi! Amin.]]> http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=12 Sat, 16 Dec 2017 18:06:10 +0000 http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=12 A SFANTULUI APOSTOL PAVEL
 
CAPITOLUL  1
Iubirea apostolului pentru filipeni. Roadele lanturilor lui. Sfantul Pavel numai pentru Biserica voieste sa mai traiasca. Suferintele pentru Hristos.
1. Pavel si Timotei, robi ai lui Hristos Iisus, tuturor sfintilor intru Hristos Iisus, celor ce sunt in Filipi, impreuna cu episcopii si diaconii:
2. Har voua si pace, de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Iisus Hristos.
3. Multumesc Dumnezeului meu, ori de cate ori imi amintesc de voi,
4. Caci totdeauna, in toate rugaciunile mele, ma rog pentru voi toti, cu bucurie,
5. Pentru impartasirea voastra intru Evanghelie, din ziua dintai pana acum.
6. Sunt incredintat de aceasta, ca cel ce a inceput in voi lucrul cel bun il va duce la capat, pana in ziua lui Hristos Iisus,
7. Precum este cu dreptate sa gandesc astfel despre voi toti; caci va port in inima mea, si in lanturile mele, si in apararea si in intarirea Evangheliei, fiindca voi toti sunteti partasi la acelasi har cu mine.
8. Caci martor imi este Dumnezeu, ca va doresc pe voi pe toti, cu dragostea lui Hristos Iisus.
9. Si aceasta ma rog, ca iubirea voastra sa prisoseasca tot mai mult si mai mult, intru cunostinta si intru orice pricepere,
10. Ca sa cercati voi cele ce sunt mai de folos si ca sa fiti curati si fara poticnire in ziua lui Hristos,
11. Plini de roada dreptatii, care este prin Iisus Hristos, spre slava si lauda lui Dumnezeu.
12. Voiesc ca voi sa stiti, fratilor, ca cele petrecute cu mine s-au intors mai degraba spre sporirea Evangheliei,
13. In asa fel ca lanturile mele, pentru Hristos, au ajuns cunoscute in tot pretoriul si tuturor celorlalti;
14. Si cei mai multi dintre fratii intru Domnul, imbarbatati prin lanturile mele, au mai multa indrazneala sa propovaduiasca fara teama cuvantul lui Dumnezeu.
15. Unii, e drept, vestesc pe Hristos din pizma si din duh de cearta, altii insa din bunavointa.
16. Unii o fac din iubire, stiind ca stau aici pentru apararea Evangheliei;
17. Ceilalti, insa, - din zavistie - vestesc pe Hristos, nu cu ganduri curate, ci socotind sa-mi sporeasca necazul in lanturile mele.
18. Dar ce este? Nimic altceva decat ca, in tot chipul, fie din fatarie, fie in adevar, Hristos se propovaduieste si intru aceasta ma bucur. Si mereu ma voi bucura.
19. Caci stiu ca aceasta imi va fi mie spre mantuire, prin rugaciunile voastre si cu ajutorul Duhului lui Iisus Hristos,
20. Dupa asteptarea si nadejdea mea ca intru nimic nu voi fi rusinat, ci, intru toata indrazneala, precum totdeauna, asa si acum, Hristos va fi preaslavit in trupul meu, fie prin viata, fie prin moarte;
21. Caci pentru mine viata este Hristos si moartea un castig.
22. Daca insa a vietui in trup inseamna a da roada lucrului meu, nu stiu ce voi alege.
23. Sunt strans din doua parti: doresc sa ma despart de trup si sa fiu impreuna cu Hristos, si aceasta e cu mult mai bine;
24. Dar este mai de folos pentru voi sa zabovesc in trup.
25. Si avand aceasta incredintare, stiu ca voi ramane si impreuna voi petrece cu voi cu toti, spre sporirea voastra si spre bucuria credintei,
26. Pentru ca lauda voastra sa prisoseasca in Hristos Iisus prin mine, atunci cand voi veni iarasi intre voi.
27. Sa va purtati numai in chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie venind eu si vazandu-va, fie nefiind de fata, sa aud despre voi ca stati intr-un duh, nevoindu-va impreuna intru-un suflet, pentru credinta Evangheliei,
28. Fara sa va infricosati intru nimic de cei potrivnici, ceea ce pentru ei este un semn de pierzare, iar pentru voi de mantuire, si aceasta este de la Dumnezeu.
29. Caci voua vi s-a daruit, pentru Hristos, nu numai sa credeti in El, ci sa si patimiti pentru El,
30. Ducand aceeasi lupta, pe care ati vazut-o la mine si o auziti acum despre mine.
CAPITOLUL  2
Sa urmam pilda iubirii lui Iisus Hristos. Smerenia si slava lui Hristos. Sa ne silim sa dobandim mantuirea.
1. Deci, daca este vreun indemn in Hristos, daca este vreo mangaiere a dragostei, daca este vreo impartasire a Duhului, daca este vreo milostivire si indurare,
2. Faceti-mi bucuria deplina, ca sa ganditi la fel, avand aceeasi iubire, aceleasi simtiri, aceeasi cugetare.
3. Nu faceti nimic din duh de cearta, nici din slava desarta, ci cu smerenie unul pe altul socoteasca-l mai de cinste decat el insusi.
4. Sa nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare si ale altuia.
5. Gandul acesta sa fie in voi care era si in Hristos Iisus,
6. Care, Dumnezeu fiind in chip, n-a socotit o stirbire a fi El intocmai cu Dumnezeu,
7. Ci S-a desertat pe Sine, chip de rob luand, facandu-Se asemenea oamenilor, si la infatisare aflandu-Se ca un om,
8. S-a smerit pe Sine, ascultator facandu-Se pana la moarte, si inca moarte pe cruce.
9. Pentru aceea, si Dumnezeu L-a preainaltat si I-a daruit Lui nume, care este mai presus de orice nume;
10. Ca intru numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti si al celor pamantesti si al celor de dedesubt.
11. Si sa marturiseasca toata limba ca Domn este Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu-Tatal.
12. Drept aceea, iubitii mei, precum totdeauna m-ati ascultat, nu numai cand eram de fata, ci cu atat mai mult acum cand sunt departe, cu frica si cu cutremur lucrati mantuirea voastra;
13. Caci Dumnezeu este Cel ce lucreaza in voi si ca sa voiti si ca sa savarsiti, dupa a Lui bunavointa.
14. Toate sa le faceti fara de cartire si fara de indoiala,
15. Ca sa fiti fara de prihana si curati, fii ai lui Dumnezeu neintinati in mijlocul unui neam rau si stricat si intru care straluciti ca niste luminatori in lume,
16. Tinand cu putere cuvantul vietii, spre lauda mea in ziua lui Hristos, ca nu in zadar am alergat, nici in zadar m-am ostenit.
17. Si chiar daca mi-as varsa sangele pentru jertfa si slujirea credintei voastre, ma bucur si va fericesc pe voi pe toti.
18. Asemenea si voi bucurati-va si fericiti-ma.
19. Ci nadajduiesc intru Domnul Iisus, ca voi trimite pe Timotei la voi, fara de zabava, ca si eu sa fiu cu inima buna, afland vesti despre voi.
20. Caci nu am pe nimeni altul, la un gand cu mine si care sa va poarte grija cu adevarat,
21. Fiindca toti cauta ale lor, nu ale lui Iisus Hristos.
22. Dar incercarea lui o cunoasteti, caci impreuna cu mine a slujit Evanghelia, intocmai ca un copil langa tatal sau.
23. Pe el deci nadajduiesc sa-l trimit, indata ce voi vedea ce va fi cu mine.
24. Sunt, insa, incredintat in Domnul ca eu insumi voi veni in curand.
25. Am socotit de grabnica nevoie sa va trimit pe Epafrodit, fratele si impreuna cu mine lucrator si luptator, cum si trimisul vostru si slujitorul nevoilor mele,
26. Fiindca avea mare dor de voi toti si era mahnit fiindca ati auzit ca a fost bolnav.
27. Intr-adevar, bolnav a fost aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut mila de el si nu numai de el, ci si de mine, ca sa nu am intristare peste intristare.
28. Deci l-am trimis mai degraba, ca, vazandu-l, voi iarasi sa va bucurati, iar eu sa fiu mai putin mahnit.
29. Primiti-l dar intru Domnul, cu toata bucuria si pe unii ca acestia intru cinste sa-i aveti,
30. Fiindca pentru lucrul lui Hristos a mers pana aproape de moarte, punandu-si viata in primejdie, ca sa implineasca lipsa voastra in slujirea mea.
CAPITOLUL  3
Indemnul catre filipeni sa se fereasca de apostolii mincinosi. Urmarea lui Hristos pana la jertfire.
1. Mai departe, fratii mei, bucurati-va intru Domnul. Ca sa va scriu aceleasi lucruri, mie nu-mi este anevoie, iar voua va este de folos.
2. Paziti-va de caini! Paziti-va de lucratorii cei rai! Paziti-va de taierea imprejur.
3. Pentru ca noi suntem taierea imprejur, noi cei ce slujim in Duhul lui Dumnezeu, si ne laudam intru Hristos Iisus si nu ne bizuim pe trup,
4. Desi eu as putea sa ma bizui si pe trup. Daca vreun altul socoteste ca se poate bizui pe trup, eu cu atat mai mult!
5. La opt zile, am fost taiat imprejur; sunt din neamul lui Israel, din semintia lui Veniamin, evreu din evrei, dupa lege fariseu;
6. In ce priveste ravna, prigonitor al Bisericii; in ce priveste dreptatea cea din Lege, fara de prihana.
7. Dar cele ce imi erau mie castig, acestea le-am socotit pentru Hristos paguba.
8. Ba mai mult: eu pe toate le socotesc ca sunt paguba, fata de inaltimea cunoasterii lui Hristos Iisus, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate si le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos sa dobandesc,
9. Si sa ma aflu intru El, nu avand dreptatea mea cea din Lege, ci pe aceea care este prin credinta in Hristos, dreptatea cea de la Dumnezeu, pe temeiul credintei,
10. Ca sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui si sa fiu primit partas la patimile Lui, facandu-ma asemenea cu El in moartea Lui,
11. Ca, doar, sa pot ajunge la invierea cea din morti.
12. Nu (zic) ca am si dobandit indreptarea, ori ca sunt desavarsit; dar o urmaresc ca doar o voi prinde, intrucat si eu am fost prins de Hristos Iisus.
13. Fratilor, eu inca nu socotesc sa o fi cucerit,
14. Dar una fac: uitand cele ce sunt in urma mea, si tinzand catre cele dinainte, alerg la tinta, la rasplata chemarii de sus, a lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus.
15. Asadar, cati suntem desavarsiti aceasta sa gandim; si daca ganditi ceva in alt fel, Dumnezeu va va descoperi si aceea.
16. Dar de acolo unde am ajuns, sa urmam acelasi dreptar, sa gandim la fel.
17. Fratilor, faceti-va urmaritorii mei si uitati-va la aceia care umbla astfel precum ne aveti pilda pe noi.
18. Caci multi, despre care v-am vorbit adeseori, iar acum va spun si plangand, se poarta ca dusmani ai crucii lui Hristos.
19. Sfarsitul acestora este pieirea. Pantecele este dumnezeul lor, iar marirea lor este intru rusinea lor, ca unii care au in gand cele pamantesti.
20. Cat despre noi, cetatea noastra este in ceruri, de unde si asteptam Mantuitor, pe Domnul Iisus Hristos,
21. Care va schimba la infatisare trupul smereniei noastre ca sa fie asemenea trupului slavei Sale, lucrand cu puterea ce are de a-Si supune Siesi toate.
CAPITOLUL  4
Sfaturi si indemnuri. Darnicia filipenilor este de laudat. Urari si salutari.
1. Deci, fratii mei iubiti si mult doriti, bucuria si cununa mea, asa sa stati intru Domnul, iubitii mei.
2. Rog pe Evodia si rog pe Sintihi sa aiba aceleasi ganduri in Domnul.
3. Inca te rog si pe tine, credinciosule Sizig, ajuta-le lor, ca pe unele care au luptat pentru Evanghelie, impreuna cu mine si cu Clement si cu ceilalti impreuna-lucratori cu mine, ale caror nume sunt scrise in cartea vietii.
4. Bucurati-va pururea intru Domnul. Si iarasi zic: Bucurati-va.
5. Ingaduinta voastra sa se faca stiuta tuturor oamenilor. Domnul este aproape.
6. Nu va impovarati cu nici o grija. Ci intru toate, prin inchinaciune si prin ruga cu multumire, cererile voastre sa fie aratate lui Dumnezeu.
7. Si pacea lui Dumnezeu, care covarseste orice minte, sa pazeasca inimile voastre si cugetele voastre, intru Hristos Iisus.
8. Mai departe, fratilor, cate sunt adevarate, cate sunt de cinste, cate sunt drepte, cate sunt curate, cate sunt vrednice de iubit, cate sunt cu nume bun, orice virtute si orice lauda, la acestea sa va fie gandul.
9. Cele ce ati invatat si ati primit si ati auzit si ati vazut la mine, acestea sa le faceti, si Dumnezeul pacii va fi cu voi.
10. M-am bucurat mult in Domnul, ca a inflorit iarasi purtarea voastra de grija pentru mine, precum o si aveati, dar v-a lipsit prilejul.
11. N-o spun ca si cum as duce lipsa, fiindca eu m-am deprins sa fiu indestulat cu ceea ce am.
12. Stiu sa fiu si smerit, stiu sa am si de prisos; in orice si in toate m-am invatat sa fiu si satul si flamand, si in belsug si in lipsa.
13. Toate le pot intru Hristos, Cel care ma intareste.
14. Insa bine ati facut ca ati impartasit cu mine necazul.
15. Doar si voi stiti, filipenilor, ca la inceputul Evangheliei, cand am plecat din Macedonia, nici o Biserica nu s-a unit cu mine, cand era vorba de dat si de primit, decat voi singuri.
16. Pentru ca si in Tesalonic, o data si a doua oara, mi-ati trimis ca sa am cele trebuincioase.
17. Nu ca doar caut darul vostru, dar caut rodul care prisoseste, in folosul vostru.
18. Am de toate si am si de prisos; m-am indestulat primind de la Epafrodit cele ce mi-ati trimis, miros cu buna mireasma, jertfa primita, bineplacuta lui Dumnezeu.
19. Iar Dumnezeul meu sa implineasca toata lipsa voastra dupa bogatia Sa, cu slava, intru Hristos Iisus.
20. Iar lui Dumnezeu si Tatalui nostru, slava in vecii vecilor! Amin.
21. Imbratisati in Hristos Iisus pe toti sfintii. Va imbratiseaza pe voi fratii care sunt impreuna cu mine.
22. Va imbratiseaza pe voi toti sfintii, mai ales cei din casa Cesarului.
23. Harul Domnului Iisus Hristos sa fie cu duhul vostru!]]> A SFANTULUI APOSTOL PAVEL
 
CAPITOLUL  1
Iubirea apostolului pentru filipeni. Roadele lanturilor lui. Sfantul Pavel numai pentru Biserica voieste sa mai traiasca. Suferintele pentru Hristos.
1. Pavel si Timotei, robi ai lui Hristos Iisus, tuturor sfintilor intru Hristos Iisus, celor ce sunt in Filipi, impreuna cu episcopii si diaconii:
2. Har voua si pace, de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Iisus Hristos.
3. Multumesc Dumnezeului meu, ori de cate ori imi amintesc de voi,
4. Caci totdeauna, in toate rugaciunile mele, ma rog pentru voi toti, cu bucurie,
5. Pentru impartasirea voastra intru Evanghelie, din ziua dintai pana acum.
6. Sunt incredintat de aceasta, ca cel ce a inceput in voi lucrul cel bun il va duce la capat, pana in ziua lui Hristos Iisus,
7. Precum este cu dreptate sa gandesc astfel despre voi toti; caci va port in inima mea, si in lanturile mele, si in apararea si in intarirea Evangheliei, fiindca voi toti sunteti partasi la acelasi har cu mine.
8. Caci martor imi este Dumnezeu, ca va doresc pe voi pe toti, cu dragostea lui Hristos Iisus.
9. Si aceasta ma rog, ca iubirea voastra sa prisoseasca tot mai mult si mai mult, intru cunostinta si intru orice pricepere,
10. Ca sa cercati voi cele ce sunt mai de folos si ca sa fiti curati si fara poticnire in ziua lui Hristos,
11. Plini de roada dreptatii, care este prin Iisus Hristos, spre slava si lauda lui Dumnezeu.
12. Voiesc ca voi sa stiti, fratilor, ca cele petrecute cu mine s-au intors mai degraba spre sporirea Evangheliei,
13. In asa fel ca lanturile mele, pentru Hristos, au ajuns cunoscute in tot pretoriul si tuturor celorlalti;
14. Si cei mai multi dintre fratii intru Domnul, imbarbatati prin lanturile mele, au mai multa indrazneala sa propovaduiasca fara teama cuvantul lui Dumnezeu.
15. Unii, e drept, vestesc pe Hristos din pizma si din duh de cearta, altii insa din bunavointa.
16. Unii o fac din iubire, stiind ca stau aici pentru apararea Evangheliei;
17. Ceilalti, insa, - din zavistie - vestesc pe Hristos, nu cu ganduri curate, ci socotind sa-mi sporeasca necazul in lanturile mele.
18. Dar ce este? Nimic altceva decat ca, in tot chipul, fie din fatarie, fie in adevar, Hristos se propovaduieste si intru aceasta ma bucur. Si mereu ma voi bucura.
19. Caci stiu ca aceasta imi va fi mie spre mantuire, prin rugaciunile voastre si cu ajutorul Duhului lui Iisus Hristos,
20. Dupa asteptarea si nadejdea mea ca intru nimic nu voi fi rusinat, ci, intru toata indrazneala, precum totdeauna, asa si acum, Hristos va fi preaslavit in trupul meu, fie prin viata, fie prin moarte;
21. Caci pentru mine viata este Hristos si moartea un castig.
22. Daca insa a vietui in trup inseamna a da roada lucrului meu, nu stiu ce voi alege.
23. Sunt strans din doua parti: doresc sa ma despart de trup si sa fiu impreuna cu Hristos, si aceasta e cu mult mai bine;
24. Dar este mai de folos pentru voi sa zabovesc in trup.
25. Si avand aceasta incredintare, stiu ca voi ramane si impreuna voi petrece cu voi cu toti, spre sporirea voastra si spre bucuria credintei,
26. Pentru ca lauda voastra sa prisoseasca in Hristos Iisus prin mine, atunci cand voi veni iarasi intre voi.
27. Sa va purtati numai in chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie venind eu si vazandu-va, fie nefiind de fata, sa aud despre voi ca stati intr-un duh, nevoindu-va impreuna intru-un suflet, pentru credinta Evangheliei,
28. Fara sa va infricosati intru nimic de cei potrivnici, ceea ce pentru ei este un semn de pierzare, iar pentru voi de mantuire, si aceasta este de la Dumnezeu.
29. Caci voua vi s-a daruit, pentru Hristos, nu numai sa credeti in El, ci sa si patimiti pentru El,
30. Ducand aceeasi lupta, pe care ati vazut-o la mine si o auziti acum despre mine.
CAPITOLUL  2
Sa urmam pilda iubirii lui Iisus Hristos. Smerenia si slava lui Hristos. Sa ne silim sa dobandim mantuirea.
1. Deci, daca este vreun indemn in Hristos, daca este vreo mangaiere a dragostei, daca este vreo impartasire a Duhului, daca este vreo milostivire si indurare,
2. Faceti-mi bucuria deplina, ca sa ganditi la fel, avand aceeasi iubire, aceleasi simtiri, aceeasi cugetare.
3. Nu faceti nimic din duh de cearta, nici din slava desarta, ci cu smerenie unul pe altul socoteasca-l mai de cinste decat el insusi.
4. Sa nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare si ale altuia.
5. Gandul acesta sa fie in voi care era si in Hristos Iisus,
6. Care, Dumnezeu fiind in chip, n-a socotit o stirbire a fi El intocmai cu Dumnezeu,
7. Ci S-a desertat pe Sine, chip de rob luand, facandu-Se asemenea oamenilor, si la infatisare aflandu-Se ca un om,
8. S-a smerit pe Sine, ascultator facandu-Se pana la moarte, si inca moarte pe cruce.
9. Pentru aceea, si Dumnezeu L-a preainaltat si I-a daruit Lui nume, care este mai presus de orice nume;
10. Ca intru numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti si al celor pamantesti si al celor de dedesubt.
11. Si sa marturiseasca toata limba ca Domn este Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu-Tatal.
12. Drept aceea, iubitii mei, precum totdeauna m-ati ascultat, nu numai cand eram de fata, ci cu atat mai mult acum cand sunt departe, cu frica si cu cutremur lucrati mantuirea voastra;
13. Caci Dumnezeu este Cel ce lucreaza in voi si ca sa voiti si ca sa savarsiti, dupa a Lui bunavointa.
14. Toate sa le faceti fara de cartire si fara de indoiala,
15. Ca sa fiti fara de prihana si curati, fii ai lui Dumnezeu neintinati in mijlocul unui neam rau si stricat si intru care straluciti ca niste luminatori in lume,
16. Tinand cu putere cuvantul vietii, spre lauda mea in ziua lui Hristos, ca nu in zadar am alergat, nici in zadar m-am ostenit.
17. Si chiar daca mi-as varsa sangele pentru jertfa si slujirea credintei voastre, ma bucur si va fericesc pe voi pe toti.
18. Asemenea si voi bucurati-va si fericiti-ma.
19. Ci nadajduiesc intru Domnul Iisus, ca voi trimite pe Timotei la voi, fara de zabava, ca si eu sa fiu cu inima buna, afland vesti despre voi.
20. Caci nu am pe nimeni altul, la un gand cu mine si care sa va poarte grija cu adevarat,
21. Fiindca toti cauta ale lor, nu ale lui Iisus Hristos.
22. Dar incercarea lui o cunoasteti, caci impreuna cu mine a slujit Evanghelia, intocmai ca un copil langa tatal sau.
23. Pe el deci nadajduiesc sa-l trimit, indata ce voi vedea ce va fi cu mine.
24. Sunt, insa, incredintat in Domnul ca eu insumi voi veni in curand.
25. Am socotit de grabnica nevoie sa va trimit pe Epafrodit, fratele si impreuna cu mine lucrator si luptator, cum si trimisul vostru si slujitorul nevoilor mele,
26. Fiindca avea mare dor de voi toti si era mahnit fiindca ati auzit ca a fost bolnav.
27. Intr-adevar, bolnav a fost aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut mila de el si nu numai de el, ci si de mine, ca sa nu am intristare peste intristare.
28. Deci l-am trimis mai degraba, ca, vazandu-l, voi iarasi sa va bucurati, iar eu sa fiu mai putin mahnit.
29. Primiti-l dar intru Domnul, cu toata bucuria si pe unii ca acestia intru cinste sa-i aveti,
30. Fiindca pentru lucrul lui Hristos a mers pana aproape de moarte, punandu-si viata in primejdie, ca sa implineasca lipsa voastra in slujirea mea.
CAPITOLUL  3
Indemnul catre filipeni sa se fereasca de apostolii mincinosi. Urmarea lui Hristos pana la jertfire.
1. Mai departe, fratii mei, bucurati-va intru Domnul. Ca sa va scriu aceleasi lucruri, mie nu-mi este anevoie, iar voua va este de folos.
2. Paziti-va de caini! Paziti-va de lucratorii cei rai! Paziti-va de taierea imprejur.
3. Pentru ca noi suntem taierea imprejur, noi cei ce slujim in Duhul lui Dumnezeu, si ne laudam intru Hristos Iisus si nu ne bizuim pe trup,
4. Desi eu as putea sa ma bizui si pe trup. Daca vreun altul socoteste ca se poate bizui pe trup, eu cu atat mai mult!
5. La opt zile, am fost taiat imprejur; sunt din neamul lui Israel, din semintia lui Veniamin, evreu din evrei, dupa lege fariseu;
6. In ce priveste ravna, prigonitor al Bisericii; in ce priveste dreptatea cea din Lege, fara de prihana.
7. Dar cele ce imi erau mie castig, acestea le-am socotit pentru Hristos paguba.
8. Ba mai mult: eu pe toate le socotesc ca sunt paguba, fata de inaltimea cunoasterii lui Hristos Iisus, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate si le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos sa dobandesc,
9. Si sa ma aflu intru El, nu avand dreptatea mea cea din Lege, ci pe aceea care este prin credinta in Hristos, dreptatea cea de la Dumnezeu, pe temeiul credintei,
10. Ca sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui si sa fiu primit partas la patimile Lui, facandu-ma asemenea cu El in moartea Lui,
11. Ca, doar, sa pot ajunge la invierea cea din morti.
12. Nu (zic) ca am si dobandit indreptarea, ori ca sunt desavarsit; dar o urmaresc ca doar o voi prinde, intrucat si eu am fost prins de Hristos Iisus.
13. Fratilor, eu inca nu socotesc sa o fi cucerit,
14. Dar una fac: uitand cele ce sunt in urma mea, si tinzand catre cele dinainte, alerg la tinta, la rasplata chemarii de sus, a lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus.
15. Asadar, cati suntem desavarsiti aceasta sa gandim; si daca ganditi ceva in alt fel, Dumnezeu va va descoperi si aceea.
16. Dar de acolo unde am ajuns, sa urmam acelasi dreptar, sa gandim la fel.
17. Fratilor, faceti-va urmaritorii mei si uitati-va la aceia care umbla astfel precum ne aveti pilda pe noi.
18. Caci multi, despre care v-am vorbit adeseori, iar acum va spun si plangand, se poarta ca dusmani ai crucii lui Hristos.
19. Sfarsitul acestora este pieirea. Pantecele este dumnezeul lor, iar marirea lor este intru rusinea lor, ca unii care au in gand cele pamantesti.
20. Cat despre noi, cetatea noastra este in ceruri, de unde si asteptam Mantuitor, pe Domnul Iisus Hristos,
21. Care va schimba la infatisare trupul smereniei noastre ca sa fie asemenea trupului slavei Sale, lucrand cu puterea ce are de a-Si supune Siesi toate.
CAPITOLUL  4
Sfaturi si indemnuri. Darnicia filipenilor este de laudat. Urari si salutari.
1. Deci, fratii mei iubiti si mult doriti, bucuria si cununa mea, asa sa stati intru Domnul, iubitii mei.
2. Rog pe Evodia si rog pe Sintihi sa aiba aceleasi ganduri in Domnul.
3. Inca te rog si pe tine, credinciosule Sizig, ajuta-le lor, ca pe unele care au luptat pentru Evanghelie, impreuna cu mine si cu Clement si cu ceilalti impreuna-lucratori cu mine, ale caror nume sunt scrise in cartea vietii.
4. Bucurati-va pururea intru Domnul. Si iarasi zic: Bucurati-va.
5. Ingaduinta voastra sa se faca stiuta tuturor oamenilor. Domnul este aproape.
6. Nu va impovarati cu nici o grija. Ci intru toate, prin inchinaciune si prin ruga cu multumire, cererile voastre sa fie aratate lui Dumnezeu.
7. Si pacea lui Dumnezeu, care covarseste orice minte, sa pazeasca inimile voastre si cugetele voastre, intru Hristos Iisus.
8. Mai departe, fratilor, cate sunt adevarate, cate sunt de cinste, cate sunt drepte, cate sunt curate, cate sunt vrednice de iubit, cate sunt cu nume bun, orice virtute si orice lauda, la acestea sa va fie gandul.
9. Cele ce ati invatat si ati primit si ati auzit si ati vazut la mine, acestea sa le faceti, si Dumnezeul pacii va fi cu voi.
10. M-am bucurat mult in Domnul, ca a inflorit iarasi purtarea voastra de grija pentru mine, precum o si aveati, dar v-a lipsit prilejul.
11. N-o spun ca si cum as duce lipsa, fiindca eu m-am deprins sa fiu indestulat cu ceea ce am.
12. Stiu sa fiu si smerit, stiu sa am si de prisos; in orice si in toate m-am invatat sa fiu si satul si flamand, si in belsug si in lipsa.
13. Toate le pot intru Hristos, Cel care ma intareste.
14. Insa bine ati facut ca ati impartasit cu mine necazul.
15. Doar si voi stiti, filipenilor, ca la inceputul Evangheliei, cand am plecat din Macedonia, nici o Biserica nu s-a unit cu mine, cand era vorba de dat si de primit, decat voi singuri.
16. Pentru ca si in Tesalonic, o data si a doua oara, mi-ati trimis ca sa am cele trebuincioase.
17. Nu ca doar caut darul vostru, dar caut rodul care prisoseste, in folosul vostru.
18. Am de toate si am si de prisos; m-am indestulat primind de la Epafrodit cele ce mi-ati trimis, miros cu buna mireasma, jertfa primita, bineplacuta lui Dumnezeu.
19. Iar Dumnezeul meu sa implineasca toata lipsa voastra dupa bogatia Sa, cu slava, intru Hristos Iisus.
20. Iar lui Dumnezeu si Tatalui nostru, slava in vecii vecilor! Amin.
21. Imbratisati in Hristos Iisus pe toti sfintii. Va imbratiseaza pe voi fratii care sunt impreuna cu mine.
22. Va imbratiseaza pe voi toti sfintii, mai ales cei din casa Cesarului.
23. Harul Domnului Iisus Hristos sa fie cu duhul vostru!]]> http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=11 Sat, 16 Dec 2017 18:05:10 +0000 http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=11 A SFANTULUI APOSTOL PAVEL
 
CAPITOLUL  1
Binefacerile lui Dumnezeu catre cei alesi. Pavel se roaga ca efesenii sa ajunga sa cunoasca desavarsit mantuirea, cea intru Hristos si a Lui dumnezeire.
1. Pavel, apostol al lui Iisus Hristos prin vointa lui Dumnezeu, sfintilor care sunt in Efes si credinciosilor intru Hristos Iisus:
2. Har voua si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Iisus Hristos!
3. Binecuvantat fie Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce, intru Hristos, ne-a binecuvantat pe noi, in ceruri, cu toata binecuvantarea duhovniceasca;
4. Precum intru El ne-a si ales, inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara de prihana inaintea Lui,
5. Mai inainte randuindu-ne, in a Sa iubire, spre infierea intru El, prin Iisus Hristos, dupa buna socotinta a voii Sale,
6. Spre lauda slavei harului Sau, cu care ne-a daruit pe noi prin Fiul Sau cel iubit;
7. Intru El avem rascumpararea prin sangele Lui si iertarea pacatelor, dupa bogatia harului Lui,
8. Pe care l-a facut sa prisoseasca in noi, in toata intelepciunea si priceperea;
9. Facandu-ne cunoscuta taina voii Sale, dupa buna Lui socotinta, astfel cum hotarase in Sine mai inainte,
10. Spre iconomia plinirii vremilor, ca toate sa fie iarasi unite in Hristos, cele din ceruri si cele de pe pamant - toate intru El,
11. Intru Care si mostenire am primit, randuiti fiind mai inainte - dupa randuiala Celui ce toate le lucreaza, potrivit sfatului voii Sale, -
12. Ca sa fim spre lauda slavei Sale, noi cei ce mai inainte am nadajduit intru Hristos.
13. Intru Care si voi, auzind cuvantul adevarului, Evanghelia mantuirii voastre, crezand in El, ati fost pecetluiti cu Sfantul Duh al fagaduintei,
14. Care este arvuna mostenirii noastre, spre rascumpararea celor dobanditi de El si spre lauda slavei Sale.
15. Drept aceea, si eu auzind de credinta voastra in Domnul Iisus si de dragostea cea catre toti sfintii,
16. Nu incetez a multumi pentru voi, pomenindu-va in rugaciunile mele,
17. Ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatal slavei, sa va dea voua duhul intelepciunii si al descoperirii, spre deplina Lui cunoastere,
18. Si sa va lumineze ochii inimii, ca sa pricepeti care este nadejdea la care v-a chemat, care este bogatia slavei mostenirii Lui, in cei sfinti,
19. Si cat de covarsitoare este marimea puterii Lui fata de noi, dupa lucrarea puterii tariei Lui, pentru noi cei ce credem.
20. Pe aceasta, Dumnezeu a lucrat-o in Hristos, sculandu-L din morti si asezandu-L de-a dreapta Sa, in ceruri,
21. Mai presus decat toata incepatoria si stapania si puterea si domnia si decat tot numele ce se numeste, nu numai in veacul acesta, ci si in cel viitor.
22. Si toate le-a supus sub picioarele Lui si, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii,
23. Care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineste toate intru toti.
CAPITOLUL  2
Hristos este mantuirea pacatosilor
1. Iar pe voi v-a facut vii, cei ce erati morti prin gresealele si prin pacatele voastre,
2. In care ati umblat mai inainte, potrivit veacului lumii acesteia, potrivit stapanitorului puterii vazduhului, a duhului care lucreaza acum in fiii neascultarii,
3. Intru care si noi toti am petrecut odinioara, in poftele trupului nostru, facand voile trupului si ale simturilor si, din fire, eram fiii maniei ca si ceilalti.
4. Dar Dumnezeu, bogat fiind in mila, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit,
5. Pe noi cei ce eram morti prin gresealele noastre, ne-a facut vii impreuna cu Hristos - prin har sunteti mantuiti! -
6. Si impreuna cu El ne-a sculat si impreuna ne-a asezat intru ceruri, in Hristos Iisus,
7. Ca sa arate in veacurile viitoare covarsitoarea bogatie a harului Sau, prin bunatatea ce a avut catre noi intru Hristos Iisus.
8. Caci in har sunteti mantuiti, prin credinta, si aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu;
9. Nu din fapte, ca sa nu se laude nimeni.
10. Pentru ca a Lui faptura suntem, ziditi in Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gatit mai inainte, ca sa umblam intru ele.
11. De aceea, aduceti-va aminte ca, odinioara, voi, paganii cu trupul, numiti netaiere-imprejur de catre cei numiti taiere-imprejur, facuta de mana in trup,
12. Erati, in vremea aceea, in afara de Hristos, instrainati de cetatenia lui Israel, lipsiti de nadejde si fara de Dumnezeu, in lume.
13. Acum insa, fiind in Hristos Iisus, voi care altadata erati departe, v-ati apropiat prin sangele lui Hristos,
14. Caci El este pacea noastra, El care a facut din cele doua - una, surpand peretele din mijloc al despartiturii,
15. Desfiintand vrajmasia in trupul Sau, legea poruncilor si invataturile ei, ca, intru Sine, pe cei doi sa-i zideasca intr-un singur om nou si sa intemeieze pacea,
16. Si sa-i impace cu Dumnezeu pe amandoi, uniti intr-un trup, prin cruce, omorand prin ea vrajmasia.
17. Si, venind, a binevestit pace, voua celor de departe si pace celor de aproape;
18. Ca prin El avem si unii si altii apropierea catre Tatal, intr-un Duh.
19. Deci, dar, nu mai sunteti straini si locuitori vremelnici, ci sunteti impreuna cetateni cu sfintii si casnici ai lui Dumnezeu,
20. Ziditi fiind pe temelia apostolilor si a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind insusi Iisus Hristos.
21. Intru El, orice zidire bine alcatuita creste ca sa ajunga un locas sfant in Domnul,
22. In Care voi impreuna sunteti ziditi, spre a fi locas al lui Dumnezeu in Duh.
CAPITOLUL  3
Taina mantuirii neamurilor. Pavel este apostolul lor. Hristos salasluieste in inimile credinciosilor.
1. Pentru aceasta, eu Pavel, intemnitatul lui Iisus Hristos pentru voi, neamurile,
2. Daca in adevar ati auzit de iconomia harului lui Dumnezeu care mi-a fost dat mie pentru voi,
3. Ca prin descoperire mi s-a dat in cunostinta aceasta taina, precum v-am scris inainte pe scurt.
4. De unde, citind, puteti sa cunoasteti intelegerea mea in taina lui Hristos,
5. Care, in alte veacuri, nu s-a facut cunoscuta fiilor oamenilor, cum s-a descoperit acum sfintilor Sai apostoli si prooroci, prin Duhul:
6. Anume ca neamurile sunt impreuna mostenitoare (cu iudeii) si madulare ale aceluiasi trup si impreuna-partasi ai fagaduintei, in Hristos Iisus, prin Evanghelie,
7. Al carei slujitor m-am facut dupa darul harului lui Dumnezeu, ce mi-a fost dat mie, prin lucrarea puterii Sale;
8. Mie, celui mai mic decat toti sfintii, mi-a fost dat harul acesta, ca sa binevestesc neamurilor bogatia lui Hristos, de nepatruns,
9. Si sa descopar tuturor care este iconomia tainei celei din veci ascunse in Dumnezeu, Ziditorul a toate, prin Iisus Hristos,
10. Pentru ca intelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri sa se faca cunoscuta acum, prin Biserica, incepatoriilor si stapaniilor, in ceruri,
11. Dupa sfatul cel din veci, pe care El l-a implinit in Hristos Iisus, Domnul nostru,
12. Intru Care avem, prin credinta in El, indrazneala si apropiere de Dumnezeu, cu deplina incredere.
13. De aceea, va rog sa nu va pierdeti cumpatul, din pricina necazurilor mele pentru voi; ele sunt slava voastra.
14. Pentru aceasta, imi plec genunchii inaintea Tatalui Domnului nostru Iisus Hristos,
15. Din Care isi trage numele orice neam in cer si pe pamant,
16. Sa va daruiasca, dupa bogatia slavei Sale, ca sa fiti puternic intariti, prin Duhul Sau, in omul dinauntru,
17. Si Hristos sa Se salasluiasca, prin credinta, in inimile voastre, inradacinati si intemeiati fiind in iubire,
18. Ca sa puteti intelege impreuna cu toti sfintii care este largimea si lungimea si inaltimea si adancimea,
19. Si sa cunoasteti iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunostinta, ca sa va umpleti de toata plinatatea lui Dumnezeu.
20. Iar Celui ce poate sa faca, prin puterea cea lucratoare in noi, cu mult mai presus decat toate cate cerem sau pricepem noi,
21. Lui fie slava in Biserica si intru Hristos Iisus in toate neamurile veacului veacurilor. Amin!
CAPITOLUL  4
Biserica este trupul lui Hristos
1. De aceea, va indemn, eu cel intemnitat pentru Domnul, sa umblati cu vrednicie, dupa chemarea cu care ati fost chemati,
2. Cu toata smerenia si blandetea, cu indelunga-rabdare, ingaduindu-va unii pe altii in iubire,
3. Silindu-va sa paziti unitatea Duhului, intru legatura pacii.
4. Este un trup si un Duh, precum si chemati ati fost la o singura nadejde a chemarii voastre;
5. Este un Domn, o credinta, un botez,
6. Un Dumnezeu si Tatal tuturor, Care este peste toate si prin toate si intru toti.
7. Iar fiecaruia dintre noi, i s-a dat harul dupa masura darului lui Hristos.
8. Pentru aceea zice: “Suindu-Se la inaltime, a robit robime si a dat daruri oamenilor”.
9. Iar aceea ca “S-a suit” - ce inseamna decat ca S-a pogorat in partile cele mai de jos ale pamantului?
10. Cel ce S-a pogorat, Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate sa le umple.
11. Si el a dat pe unii apostoli, pe altii prooroci, pe altii evanghelisti, pe altii pastori si invatatori,
12. Spre desavarsirea sfintilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos,
13. Pana vom ajunge toti la unitatea credintei si a cunoasterii Fiului lui Dumnezeu, la starea barbatului desavarsit, la masura varstei deplinatatii lui Hristos.
14. Ca sa nu mai fim copii dusi de valuri, purtati incoace si incolo de orice vant al invataturii, prin inselaciunea oamenilor, prin viclesugul lor, spre uneltirea ratacirii,
15. Ci tinand adevarul, in iubire, sa crestem intru toate pentru El, Care este capul - Hristos.
16. Din El, tot trupul bine alcatuit si bine incheiat, prin toate legaturile care ii dau tarie, isi savarseste cresterea, potrivit lucrarii masurate fiecaruia din madulare, si se zideste intru dragoste.
17. Asadar, aceasta zic si marturisesc in Domnul, ca voi sa nu mai umblati de acum cum umbla neamurile, in desertaciunea mintii lor,
18. Intunecati fiind la cuget, instrainati fiind de viata lui Dumnezeu, din pricina necunostintei care este in ei, din pricina impietririi inimii lor;
19. Acestia petrec in nesimtire si s-au dat pe sine desfranarii, savarsind cu nesat toate faptele necuratiei.
20. Voi insa n-ati invatat asa pe Hristos,
21. Daca, intr-adevar, L-ati ascultat si ati fost invatati intru El, asa cum este adevarul intru Iisus;
22. Sa va dezbracati de vietuirea voastra de mai inainte, de omul cel vechi, care se strica prin poftele amagitoare,
23. Si sa va innoiti in duhul mintii voastre,
24. Si sa va imbracati in omul cel nou, cel dupa Dumnezeu, zidit intru dreptate si in sfintenia adevarului.
25. Pentru aceea, lepadand minciuna, graiti adevarul fiecare cu aproapele sau, caci unul altuia suntem madulare.
26. Maniati-va si nu gresiti; soarele sa nu apuna peste mania voastra.
27. Nici nu dati loc diavolului.
28. Cel ce fura sa nu mai fure, ci mai vartos sa se osteneasca lucrand cu mainile sale, lucrul cel bun, ca sa aiba sa dea si celui ce are nevoie.
29. Din gura voastra sa nu iasa nici un cuvant rau, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinta, ca sa dea har celor ce asculta.
30. Sa nu intristati Duhul cel Sfant al lui Dumnezeu, intru Care ati fost pecetluiti pentru ziua rascumpararii.
31. Orice amaraciune si suparare si manie si izbucnire si defaimare sa piara de la voi, impreuna cu orice rautate.
32. Ci fiti buni intre voi si milostivi, iertand unul altuia, precum si Dumnezeu v-a iertat voua, in Hristos.
CAPITOLUL  5
Indemnuri cum sa ne purtam in viata cu sfintenie. Datoriile sotilor.
1. Fiti dar urmatori ai lui Dumnezeu, ca niste fii iubiti,
2. Si umblati intru iubire, precum si Hristos ne-a iubit pe noi si S-a dat pe Sine pentru noi, prinos si jertfa lui Dumnezeu, intru miros cu buna mireasma.
3. Iar desfrau si orice necuratie si lacomie de avere nici sa se pomeneasca intre voi, cum se cuvine sfintilor;
4. Nici vorbe de rusine, nici vorbe nebunesti, nici glume care nu se cuvin, ci mai degraba multumire.
5. Caci aceasta s-o stiti bine, ca nici un desfranat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un inchinator la idoli, nu are mostenire in imparatia lui Hristos si a lui Dumnezeu.
6. Nimeni sa nu va amageasca cu cuvinte desarte, caci pentru acestea vine mania lui Dumnezeu peste fiii neascultarii.
7. Deci sa nu va faceti partasi cu ei.
8. Altadata erati intuneric, iar acum sunteti lumina intru Domnul; umblati ca fii ai luminii!
9. Pentru ca roada luminii e in orice bunatate, dreptate si adevar.
10. Incercand ce este bineplacut Domnului.
11. Si nu fiti partasi la faptele cele fara roada ale intunericului, ci mai degraba, osanditi-le pe fata.
12. Caci cele ce se fac intru ascuns de ei, rusine este a le si grai.
13. Iar tot ce este pe fata, se descopera prin lumina,
14. Caci tot ceea ce este descoperit, lumina este. Pentru aceea zice: “Desteapta-te cel ce dormi si te scoala din morti si te va lumina Hristos”.
15. Deci luati seama cu grija, cum umblati, nu ca niste neintelepti, ci ca cei intelepti,
16. Rascumparand vremea, caci zilele rele sunt.
17. Drept aceea, nu fiti fara de minte, ci intelegeti care este voia Domnului.
18. Si nu va imbatati de vin, in care este pierzare, ci va umpleti de Duhul.
19. Vorbiti intre voi in psalmi si in laude si in cantari duhovnicesti, laudand si cantand Domnului, in inimile voastre,
20. Multumind totdeauna pentru toate intru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu (si) Tatal.
21. Supuneti-va unul altuia, intru frica lui Hristos.
22. Femeile sa se supuna barbatilor lor ca Domnului,
23. Pentru ca barbatul este cap femeii, precum si Hristos este cap Bisericii, trupul Sau, al carui mantuitor si este.
24. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, asa si femeile barbatilor lor, intru totul.
25. Barbatilor, iubiti pe femeile voastre, dupa cum si Hristos a iubit Biserica, si S-a dat pe Sine pentru ea,
26. Ca s-o sfinteasca, curatind-o cu baia apei prin cuvant,
27. Si ca s-o infatiseze Siesi, Biserica slavita, neavand pata sau zbarcitura, ori altceva de acest fel, ci ca sa fie sfanta si fara de prihana.
28. Asadar, barbatii sunt datori sa-si iubeasca femeile ca pe insesi trupurile lor. Cel ce-si iubeste femeia pe sine se iubeste.
29. Caci nimeni vreodata nu si-a urat trupul sau, ci fiecare il hraneste si il incalzeste, precum si Hristos Biserica,
30. Pentru ca suntem madulare ale trupului Lui, din carnea Lui si din oasele Lui.
31. De aceea, va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup.
32. Taina aceasta mare este; iar eu zic in Hristos si in Biserica.
33. Astfel si voi, fiecare asa sa-si iubeasca femeia ca pe sine insusi; iar femeia sa se teama de barbat.
CAPITOLUL  6
Sfaturi catre copii, parinti, slujitori si conducatori. Armele Duhului. Ostirea lui Hristos.
1. Copii, ascultati pe parintii vostri in Domnul ca aceasta este cu dreptate.
2. “Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, care este porunca cea dintai cu fagaduinta:
3. Ca sa-ti fie tie bine si sa traiesti ani multi pe pamant”.
4. Si voi, parintilor, nu intaratati la manie pe copiii vostri, ci cresteti-i intru invatatura si certarea Domnului.
5. Slugilor, ascultati de stapanii vostri cei dupa trup, cu frica si cu cutremur, intru curatia inimii voastre, ca si de Hristos,
6. Nu slujind numai cand sunt cu ochii pe voi, ca cei ce cauta sa placa oamenilor, ci ca slugile lui Hristos, facand din suflet voia lui Dumnezeu,
7. Slujind cu bunavointa, ca si Domnului si nu ca oamenilor,
8. Stiind fiecare, fie rob, fie de sine stapan, ca faptele bune pe care le va face, pe acelea le va lua ca plata de la Domnul.
9. Iar voi, stapanilor, faceti tot asa fata de ei, lasand la o parte amenintarea, stiind ca Domnul lor si al vostru este in ceruri si ca la El nu incape partinire.
10. In sfarsit, fratilor, intariti-va in Domnul si intru puterea tariei Lui.
11. Imbracati-va cu toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva uneltirilor diavolului.
12. Caci lupta noastra nu este impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduh.
13. Pentru aceea, luati toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti impotriva in ziua cea rea, si, toate biruindu-le, sa ramaneti in picioare.
14. Stati deci tari, avand mijlocul vostru incins cu adevarul si imbracandu-va cu platosa dreptatii,
15. Si incaltati picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia pacii.
16. In toate luati pavaza credintei, cu care veti putea sa stingeti toate sagetile cele arzatoare ale vicleanului.
17. Luati si coiful mantuirii si sabia Duhului, care este cuvantul lui Dumnezeu.
18. Faceti in toata vremea, in Duhul, tot felul de rugaciuni si de cereri, si intru aceasta priveghind cu toata staruinta si rugaciunea pentru toti sfintii.
19. Rugati-va si pentru mine, ca sa mi se dea mie cuvant, cand voi deschide gura mea, sa fac cunoscuta cu indrazneala taina Evangheliei,
20. Pe care o binevestesc, in lanturi, ca sa vorbesc despre Evanghelie, fara sfiala, precum si trebuie sa vorbesc.
21. Iar ca sa stiti si voi cele despre mine si ce fac, Tihic, iubitul frate si credinciosul slujitor intru Domnul, vi le va aduce la cunostinta pe toate;
22. L-am trimis pe el la voi, pentru aceasta, ca sa aflati cele despre noi si sa mangaie inimile voastre.
23. Pace fratilor si dragoste, cu credinta de la Dumnezeu-Tatal si de la Domnul Iisus Hristos.
24. Harul fie cu toti care iubesc pe Domnul nostru Iisus Hristos intru curatie.]]> A SFANTULUI APOSTOL PAVEL
 
CAPITOLUL  1
Binefacerile lui Dumnezeu catre cei alesi. Pavel se roaga ca efesenii sa ajunga sa cunoasca desavarsit mantuirea, cea intru Hristos si a Lui dumnezeire.
1. Pavel, apostol al lui Iisus Hristos prin vointa lui Dumnezeu, sfintilor care sunt in Efes si credinciosilor intru Hristos Iisus:
2. Har voua si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Iisus Hristos!
3. Binecuvantat fie Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce, intru Hristos, ne-a binecuvantat pe noi, in ceruri, cu toata binecuvantarea duhovniceasca;
4. Precum intru El ne-a si ales, inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara de prihana inaintea Lui,
5. Mai inainte randuindu-ne, in a Sa iubire, spre infierea intru El, prin Iisus Hristos, dupa buna socotinta a voii Sale,
6. Spre lauda slavei harului Sau, cu care ne-a daruit pe noi prin Fiul Sau cel iubit;
7. Intru El avem rascumpararea prin sangele Lui si iertarea pacatelor, dupa bogatia harului Lui,
8. Pe care l-a facut sa prisoseasca in noi, in toata intelepciunea si priceperea;
9. Facandu-ne cunoscuta taina voii Sale, dupa buna Lui socotinta, astfel cum hotarase in Sine mai inainte,
10. Spre iconomia plinirii vremilor, ca toate sa fie iarasi unite in Hristos, cele din ceruri si cele de pe pamant - toate intru El,
11. Intru Care si mostenire am primit, randuiti fiind mai inainte - dupa randuiala Celui ce toate le lucreaza, potrivit sfatului voii Sale, -
12. Ca sa fim spre lauda slavei Sale, noi cei ce mai inainte am nadajduit intru Hristos.
13. Intru Care si voi, auzind cuvantul adevarului, Evanghelia mantuirii voastre, crezand in El, ati fost pecetluiti cu Sfantul Duh al fagaduintei,
14. Care este arvuna mostenirii noastre, spre rascumpararea celor dobanditi de El si spre lauda slavei Sale.
15. Drept aceea, si eu auzind de credinta voastra in Domnul Iisus si de dragostea cea catre toti sfintii,
16. Nu incetez a multumi pentru voi, pomenindu-va in rugaciunile mele,
17. Ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatal slavei, sa va dea voua duhul intelepciunii si al descoperirii, spre deplina Lui cunoastere,
18. Si sa va lumineze ochii inimii, ca sa pricepeti care este nadejdea la care v-a chemat, care este bogatia slavei mostenirii Lui, in cei sfinti,
19. Si cat de covarsitoare este marimea puterii Lui fata de noi, dupa lucrarea puterii tariei Lui, pentru noi cei ce credem.
20. Pe aceasta, Dumnezeu a lucrat-o in Hristos, sculandu-L din morti si asezandu-L de-a dreapta Sa, in ceruri,
21. Mai presus decat toata incepatoria si stapania si puterea si domnia si decat tot numele ce se numeste, nu numai in veacul acesta, ci si in cel viitor.
22. Si toate le-a supus sub picioarele Lui si, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii,
23. Care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineste toate intru toti.
CAPITOLUL  2
Hristos este mantuirea pacatosilor
1. Iar pe voi v-a facut vii, cei ce erati morti prin gresealele si prin pacatele voastre,
2. In care ati umblat mai inainte, potrivit veacului lumii acesteia, potrivit stapanitorului puterii vazduhului, a duhului care lucreaza acum in fiii neascultarii,
3. Intru care si noi toti am petrecut odinioara, in poftele trupului nostru, facand voile trupului si ale simturilor si, din fire, eram fiii maniei ca si ceilalti.
4. Dar Dumnezeu, bogat fiind in mila, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit,
5. Pe noi cei ce eram morti prin gresealele noastre, ne-a facut vii impreuna cu Hristos - prin har sunteti mantuiti! -
6. Si impreuna cu El ne-a sculat si impreuna ne-a asezat intru ceruri, in Hristos Iisus,
7. Ca sa arate in veacurile viitoare covarsitoarea bogatie a harului Sau, prin bunatatea ce a avut catre noi intru Hristos Iisus.
8. Caci in har sunteti mantuiti, prin credinta, si aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu;
9. Nu din fapte, ca sa nu se laude nimeni.
10. Pentru ca a Lui faptura suntem, ziditi in Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gatit mai inainte, ca sa umblam intru ele.
11. De aceea, aduceti-va aminte ca, odinioara, voi, paganii cu trupul, numiti netaiere-imprejur de catre cei numiti taiere-imprejur, facuta de mana in trup,
12. Erati, in vremea aceea, in afara de Hristos, instrainati de cetatenia lui Israel, lipsiti de nadejde si fara de Dumnezeu, in lume.
13. Acum insa, fiind in Hristos Iisus, voi care altadata erati departe, v-ati apropiat prin sangele lui Hristos,
14. Caci El este pacea noastra, El care a facut din cele doua - una, surpand peretele din mijloc al despartiturii,
15. Desfiintand vrajmasia in trupul Sau, legea poruncilor si invataturile ei, ca, intru Sine, pe cei doi sa-i zideasca intr-un singur om nou si sa intemeieze pacea,
16. Si sa-i impace cu Dumnezeu pe amandoi, uniti intr-un trup, prin cruce, omorand prin ea vrajmasia.
17. Si, venind, a binevestit pace, voua celor de departe si pace celor de aproape;
18. Ca prin El avem si unii si altii apropierea catre Tatal, intr-un Duh.
19. Deci, dar, nu mai sunteti straini si locuitori vremelnici, ci sunteti impreuna cetateni cu sfintii si casnici ai lui Dumnezeu,
20. Ziditi fiind pe temelia apostolilor si a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind insusi Iisus Hristos.
21. Intru El, orice zidire bine alcatuita creste ca sa ajunga un locas sfant in Domnul,
22. In Care voi impreuna sunteti ziditi, spre a fi locas al lui Dumnezeu in Duh.
CAPITOLUL  3
Taina mantuirii neamurilor. Pavel este apostolul lor. Hristos salasluieste in inimile credinciosilor.
1. Pentru aceasta, eu Pavel, intemnitatul lui Iisus Hristos pentru voi, neamurile,
2. Daca in adevar ati auzit de iconomia harului lui Dumnezeu care mi-a fost dat mie pentru voi,
3. Ca prin descoperire mi s-a dat in cunostinta aceasta taina, precum v-am scris inainte pe scurt.
4. De unde, citind, puteti sa cunoasteti intelegerea mea in taina lui Hristos,
5. Care, in alte veacuri, nu s-a facut cunoscuta fiilor oamenilor, cum s-a descoperit acum sfintilor Sai apostoli si prooroci, prin Duhul:
6. Anume ca neamurile sunt impreuna mostenitoare (cu iudeii) si madulare ale aceluiasi trup si impreuna-partasi ai fagaduintei, in Hristos Iisus, prin Evanghelie,
7. Al carei slujitor m-am facut dupa darul harului lui Dumnezeu, ce mi-a fost dat mie, prin lucrarea puterii Sale;
8. Mie, celui mai mic decat toti sfintii, mi-a fost dat harul acesta, ca sa binevestesc neamurilor bogatia lui Hristos, de nepatruns,
9. Si sa descopar tuturor care este iconomia tainei celei din veci ascunse in Dumnezeu, Ziditorul a toate, prin Iisus Hristos,
10. Pentru ca intelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri sa se faca cunoscuta acum, prin Biserica, incepatoriilor si stapaniilor, in ceruri,
11. Dupa sfatul cel din veci, pe care El l-a implinit in Hristos Iisus, Domnul nostru,
12. Intru Care avem, prin credinta in El, indrazneala si apropiere de Dumnezeu, cu deplina incredere.
13. De aceea, va rog sa nu va pierdeti cumpatul, din pricina necazurilor mele pentru voi; ele sunt slava voastra.
14. Pentru aceasta, imi plec genunchii inaintea Tatalui Domnului nostru Iisus Hristos,
15. Din Care isi trage numele orice neam in cer si pe pamant,
16. Sa va daruiasca, dupa bogatia slavei Sale, ca sa fiti puternic intariti, prin Duhul Sau, in omul dinauntru,
17. Si Hristos sa Se salasluiasca, prin credinta, in inimile voastre, inradacinati si intemeiati fiind in iubire,
18. Ca sa puteti intelege impreuna cu toti sfintii care este largimea si lungimea si inaltimea si adancimea,
19. Si sa cunoasteti iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunostinta, ca sa va umpleti de toata plinatatea lui Dumnezeu.
20. Iar Celui ce poate sa faca, prin puterea cea lucratoare in noi, cu mult mai presus decat toate cate cerem sau pricepem noi,
21. Lui fie slava in Biserica si intru Hristos Iisus in toate neamurile veacului veacurilor. Amin!
CAPITOLUL  4
Biserica este trupul lui Hristos
1. De aceea, va indemn, eu cel intemnitat pentru Domnul, sa umblati cu vrednicie, dupa chemarea cu care ati fost chemati,
2. Cu toata smerenia si blandetea, cu indelunga-rabdare, ingaduindu-va unii pe altii in iubire,
3. Silindu-va sa paziti unitatea Duhului, intru legatura pacii.
4. Este un trup si un Duh, precum si chemati ati fost la o singura nadejde a chemarii voastre;
5. Este un Domn, o credinta, un botez,
6. Un Dumnezeu si Tatal tuturor, Care este peste toate si prin toate si intru toti.
7. Iar fiecaruia dintre noi, i s-a dat harul dupa masura darului lui Hristos.
8. Pentru aceea zice: “Suindu-Se la inaltime, a robit robime si a dat daruri oamenilor”.
9. Iar aceea ca “S-a suit” - ce inseamna decat ca S-a pogorat in partile cele mai de jos ale pamantului?
10. Cel ce S-a pogorat, Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate sa le umple.
11. Si el a dat pe unii apostoli, pe altii prooroci, pe altii evanghelisti, pe altii pastori si invatatori,
12. Spre desavarsirea sfintilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos,
13. Pana vom ajunge toti la unitatea credintei si a cunoasterii Fiului lui Dumnezeu, la starea barbatului desavarsit, la masura varstei deplinatatii lui Hristos.
14. Ca sa nu mai fim copii dusi de valuri, purtati incoace si incolo de orice vant al invataturii, prin inselaciunea oamenilor, prin viclesugul lor, spre uneltirea ratacirii,
15. Ci tinand adevarul, in iubire, sa crestem intru toate pentru El, Care este capul - Hristos.
16. Din El, tot trupul bine alcatuit si bine incheiat, prin toate legaturile care ii dau tarie, isi savarseste cresterea, potrivit lucrarii masurate fiecaruia din madulare, si se zideste intru dragoste.
17. Asadar, aceasta zic si marturisesc in Domnul, ca voi sa nu mai umblati de acum cum umbla neamurile, in desertaciunea mintii lor,
18. Intunecati fiind la cuget, instrainati fiind de viata lui Dumnezeu, din pricina necunostintei care este in ei, din pricina impietririi inimii lor;
19. Acestia petrec in nesimtire si s-au dat pe sine desfranarii, savarsind cu nesat toate faptele necuratiei.
20. Voi insa n-ati invatat asa pe Hristos,
21. Daca, intr-adevar, L-ati ascultat si ati fost invatati intru El, asa cum este adevarul intru Iisus;
22. Sa va dezbracati de vietuirea voastra de mai inainte, de omul cel vechi, care se strica prin poftele amagitoare,
23. Si sa va innoiti in duhul mintii voastre,
24. Si sa va imbracati in omul cel nou, cel dupa Dumnezeu, zidit intru dreptate si in sfintenia adevarului.
25. Pentru aceea, lepadand minciuna, graiti adevarul fiecare cu aproapele sau, caci unul altuia suntem madulare.
26. Maniati-va si nu gresiti; soarele sa nu apuna peste mania voastra.
27. Nici nu dati loc diavolului.
28. Cel ce fura sa nu mai fure, ci mai vartos sa se osteneasca lucrand cu mainile sale, lucrul cel bun, ca sa aiba sa dea si celui ce are nevoie.
29. Din gura voastra sa nu iasa nici un cuvant rau, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinta, ca sa dea har celor ce asculta.
30. Sa nu intristati Duhul cel Sfant al lui Dumnezeu, intru Care ati fost pecetluiti pentru ziua rascumpararii.
31. Orice amaraciune si suparare si manie si izbucnire si defaimare sa piara de la voi, impreuna cu orice rautate.
32. Ci fiti buni intre voi si milostivi, iertand unul altuia, precum si Dumnezeu v-a iertat voua, in Hristos.
CAPITOLUL  5
Indemnuri cum sa ne purtam in viata cu sfintenie. Datoriile sotilor.
1. Fiti dar urmatori ai lui Dumnezeu, ca niste fii iubiti,
2. Si umblati intru iubire, precum si Hristos ne-a iubit pe noi si S-a dat pe Sine pentru noi, prinos si jertfa lui Dumnezeu, intru miros cu buna mireasma.
3. Iar desfrau si orice necuratie si lacomie de avere nici sa se pomeneasca intre voi, cum se cuvine sfintilor;
4. Nici vorbe de rusine, nici vorbe nebunesti, nici glume care nu se cuvin, ci mai degraba multumire.
5. Caci aceasta s-o stiti bine, ca nici un desfranat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un inchinator la idoli, nu are mostenire in imparatia lui Hristos si a lui Dumnezeu.
6. Nimeni sa nu va amageasca cu cuvinte desarte, caci pentru acestea vine mania lui Dumnezeu peste fiii neascultarii.
7. Deci sa nu va faceti partasi cu ei.
8. Altadata erati intuneric, iar acum sunteti lumina intru Domnul; umblati ca fii ai luminii!
9. Pentru ca roada luminii e in orice bunatate, dreptate si adevar.
10. Incercand ce este bineplacut Domnului.
11. Si nu fiti partasi la faptele cele fara roada ale intunericului, ci mai degraba, osanditi-le pe fata.
12. Caci cele ce se fac intru ascuns de ei, rusine este a le si grai.
13. Iar tot ce este pe fata, se descopera prin lumina,
14. Caci tot ceea ce este descoperit, lumina este. Pentru aceea zice: “Desteapta-te cel ce dormi si te scoala din morti si te va lumina Hristos”.
15. Deci luati seama cu grija, cum umblati, nu ca niste neintelepti, ci ca cei intelepti,
16. Rascumparand vremea, caci zilele rele sunt.
17. Drept aceea, nu fiti fara de minte, ci intelegeti care este voia Domnului.
18. Si nu va imbatati de vin, in care este pierzare, ci va umpleti de Duhul.
19. Vorbiti intre voi in psalmi si in laude si in cantari duhovnicesti, laudand si cantand Domnului, in inimile voastre,
20. Multumind totdeauna pentru toate intru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu (si) Tatal.
21. Supuneti-va unul altuia, intru frica lui Hristos.
22. Femeile sa se supuna barbatilor lor ca Domnului,
23. Pentru ca barbatul este cap femeii, precum si Hristos este cap Bisericii, trupul Sau, al carui mantuitor si este.
24. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, asa si femeile barbatilor lor, intru totul.
25. Barbatilor, iubiti pe femeile voastre, dupa cum si Hristos a iubit Biserica, si S-a dat pe Sine pentru ea,
26. Ca s-o sfinteasca, curatind-o cu baia apei prin cuvant,
27. Si ca s-o infatiseze Siesi, Biserica slavita, neavand pata sau zbarcitura, ori altceva de acest fel, ci ca sa fie sfanta si fara de prihana.
28. Asadar, barbatii sunt datori sa-si iubeasca femeile ca pe insesi trupurile lor. Cel ce-si iubeste femeia pe sine se iubeste.
29. Caci nimeni vreodata nu si-a urat trupul sau, ci fiecare il hraneste si il incalzeste, precum si Hristos Biserica,
30. Pentru ca suntem madulare ale trupului Lui, din carnea Lui si din oasele Lui.
31. De aceea, va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup.
32. Taina aceasta mare este; iar eu zic in Hristos si in Biserica.
33. Astfel si voi, fiecare asa sa-si iubeasca femeia ca pe sine insusi; iar femeia sa se teama de barbat.
CAPITOLUL  6
Sfaturi catre copii, parinti, slujitori si conducatori. Armele Duhului. Ostirea lui Hristos.
1. Copii, ascultati pe parintii vostri in Domnul ca aceasta este cu dreptate.
2. “Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, care este porunca cea dintai cu fagaduinta:
3. Ca sa-ti fie tie bine si sa traiesti ani multi pe pamant”.
4. Si voi, parintilor, nu intaratati la manie pe copiii vostri, ci cresteti-i intru invatatura si certarea Domnului.
5. Slugilor, ascultati de stapanii vostri cei dupa trup, cu frica si cu cutremur, intru curatia inimii voastre, ca si de Hristos,
6. Nu slujind numai cand sunt cu ochii pe voi, ca cei ce cauta sa placa oamenilor, ci ca slugile lui Hristos, facand din suflet voia lui Dumnezeu,
7. Slujind cu bunavointa, ca si Domnului si nu ca oamenilor,
8. Stiind fiecare, fie rob, fie de sine stapan, ca faptele bune pe care le va face, pe acelea le va lua ca plata de la Domnul.
9. Iar voi, stapanilor, faceti tot asa fata de ei, lasand la o parte amenintarea, stiind ca Domnul lor si al vostru este in ceruri si ca la El nu incape partinire.
10. In sfarsit, fratilor, intariti-va in Domnul si intru puterea tariei Lui.
11. Imbracati-va cu toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva uneltirilor diavolului.
12. Caci lupta noastra nu este impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduh.
13. Pentru aceea, luati toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti impotriva in ziua cea rea, si, toate biruindu-le, sa ramaneti in picioare.
14. Stati deci tari, avand mijlocul vostru incins cu adevarul si imbracandu-va cu platosa dreptatii,
15. Si incaltati picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia pacii.
16. In toate luati pavaza credintei, cu care veti putea sa stingeti toate sagetile cele arzatoare ale vicleanului.
17. Luati si coiful mantuirii si sabia Duhului, care este cuvantul lui Dumnezeu.
18. Faceti in toata vremea, in Duhul, tot felul de rugaciuni si de cereri, si intru aceasta priveghind cu toata staruinta si rugaciunea pentru toti sfintii.
19. Rugati-va si pentru mine, ca sa mi se dea mie cuvant, cand voi deschide gura mea, sa fac cunoscuta cu indrazneala taina Evangheliei,
20. Pe care o binevestesc, in lanturi, ca sa vorbesc despre Evanghelie, fara sfiala, precum si trebuie sa vorbesc.
21. Iar ca sa stiti si voi cele despre mine si ce fac, Tihic, iubitul frate si credinciosul slujitor intru Domnul, vi le va aduce la cunostinta pe toate;
22. L-am trimis pe el la voi, pentru aceasta, ca sa aflati cele despre noi si sa mangaie inimile voastre.
23. Pace fratilor si dragoste, cu credinta de la Dumnezeu-Tatal si de la Domnul Iisus Hristos.
24. Harul fie cu toti care iubesc pe Domnul nostru Iisus Hristos intru curatie.]]> http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=10 Sat, 16 Dec 2017 18:03:06 +0000 http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=10 SFANTULUI APOSTOL PAVEL
 
CAPITOLUL  1
Nestatornicia galatenilor. Viata lui Pavel inainte si dupa drumul facut la Damasc.
1. Pavel, apostol nu de la oameni, nici prin vreun om, ci prin Iisus Hristos si prin Dumnezeu-Tatal, Care L-a inviat pe El din morti.
2. Si toti fratii care sunt impreuna cu mine - Bisericilor Galatiei:
3. Har voua si pace de la Dumnezeu-Tatal si de la Domnul nostru Iisus Hristos,
4. Cel ce S-a dat pe Sine pentru pacatele noastre, ca sa ne scoata pe noi din acest veac rau de acum, dupa voia lui Dumnezeu si a Tatalui nostru,
5. Caruia fie slava in vecii vecilor. Amin!
6. Ma mir ca asa degraba treceti de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la alta Evanghelie,
7. Care nu este alta, decat ca sunt unii care va tulbura si voiesc sa schimbe Evanghelia lui Hristos.
8. Dar chiar daca noi sau un inger din cer v-ar vesti alta Evanghelie decat aceea pe care v-am vestit-o - sa fie anatema!
9. Precum v-am spus mai inainte, si acum va spun iarasi: Daca va propovaduieste cineva altceva decat ati primit - sa fie anatema!
10. Caci acum caut bunavointa oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut sa plac oamenilor? Daca as placea insa oamenilor, n-as fi rob al lui Hristos.
11. Dar va fac cunoscut, fratilor, ca Evanghelia cea binevestita de mine nu este dupa om;
12. Pentru ca nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am invatat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos.
13. Caci ati auzit despre purtarea mea de altadata intru iudaism, ca prigoneam peste masura Biserica lui Dumnezeu si o pustiiam.
14. Si spoream in iudaism mai mult decat multi dintre cei care erau de varsta mea in neamul meu, fiind mult ravnitor al datinilor mele parintesti.
15. Dar cand a binevoit Dumnezeu Care m-a ales din pantecele mamei mele si m-a chemat prin harul Sau,
16. Sa descopere pe Fiul Sau intru mine, pentru ca sa-L binevestesc la neamuri, indata nu am primit sfat de la trup si de la sange,
17. Nici nu m-am suit la Ierusalim, la Apostolii cei dinainte de mine, ci m-am dus in Arabia si m-am intors iarasi la Damasc.
18. Apoi, dupa trei ani, m-am suit la Ierusalim, ca sa-l cunosc pe Chefa si am ramas la el cincisprezece zile.
19. Iar pe altul din apostoli n-am vazut decat numai pe Iacov, fratele Domnului.
20. Dar cele ce va scriu, iata (spun) inaintea lui Dumnezeu, ca nu va mint. Dupa aceea am venit in tinuturile Siriei si ale Ciliciei.
21. Si dupa fata eram necunoscut Bisericilor lui Hristos celor din Iudeea.
22. Ci numai auzisera ca cel ce ne prigonea pe noi, odinioara, acum binevesteste credinta pe care altadata o nimicea;
23. Si slaveau pe Dumnezeu in mine.
CAPITOLUL  2
Adunarea apostolilor in Ierusalim. Disputa lui Pavel cu Petru in Antiohia. Legea si credinta.
1. Apoi, dupa paisprezece ani, m-am suit iarasi la Ierusalim cu Barnaba, luand cu mine si pe Tit.
2. M-am suit, potrivit unei descoperiri, si le-am aratat Evanghelia pe care o propovaduiesc la neamuri, indeosebi celor mai de seama, ca nu cumva sa alerg sau sa fi alergat in zadar.
3. Dar nici Tit, care era cu mine si care era elin, n-a fost silit sa se taie imprejur,
4. Din cauza fratilor mincinosi, care venisera, furisandu-se, sa iscodeasca libertatea noastra, pe care o avem in Hristos Iisus, ca sa ne robeasca,
5. Carora nici macar un ceas nu ne-am plecat cu supunere, pentru ca adevarul Evangheliei sa ramana neclintit la voi.
6. Iar de cei ce sunt mai de seama - oricine ar fi fost ei candva, nu ma priveste; Dumnezeu nu cauta la fata omului, - cei mai de seama n-au adaugat nimic la Evanghelia mea,
7. Ci dimpotriva, vazand ca mie mi-a fost incredintata Evanghelia pentru cei netaiati imprejur, dupa cum lui Petru, Evanghelia pentru cei taiati imprejur,
8. Caci Cel ce a lucrat prin Petru in apostolia taierii imprejur a lucrat si prin mine la neamuri;
9. Si cunoscand harul ce mi-a fost dat mie, Iacov si Chefa si Ioan, cei socotiti a fi stalpi, mi-au dat mie si lui Barnaba dreapta spre unire cu ei, pentru ca noi sa binevestim la neamuri, iar ei la cei taiati imprejur,
10. Numai sa ne aducem aminte de saraci, ceea ce tocmai m-am si silit sa fac.
11. Iar cand Chefa a venit in Antiohia, pe fata i-am stat impotriva, caci era vrednic de infruntare.
12. Caci inainte de a veni unii de la Iacov, el manca cu cei dintre neamuri; dar cand au venit ei, se ferea si se osebea, temandu-se de cei din taierea imprejur.
13. Si, impreuna cu el, s-au fatarnicit si ceilalti iudei, incat si Barnaba a fost atras in fatarnicia lor.
14. Dar cand am vazut ca ei nu calca drept, dupa adevarul Evangheliei, am zis lui Chefa, inaintea tuturor: Daca tu, care esti iudeu, traiesti ca paganii si nu ca iudeii, de ce silesti pe pagani sa traiasca ca iudeii?
15. Noi suntem din fire iudei, iar nu pacatosi dintre neamuri.
16. Stiind insa ca omul nu se indrepteaza din faptele Legii, ci prin credinta in Hristos Iisus, am crezut si noi in Hristos Iisus, ca sa ne indrepta din credinta in Hristos, iar nu din faptele Legii, caci din faptele Legii, nimeni nu se va indrepta.
17. Daca insa, cautand sa ne indreptam in Hristos, ne-am aflat si noi insine pacatosi, este, oare, Hristos slujitor al pacatului? Nicidecum!
18. Caci daca zidesc iarasi ceea ce am daramat, ma arat pe mine insumi calcator (de porunca).
19. Caci, eu, prin Lege, am murit fata de Lege, ca sa traiesc lui Dumnezeu.
20. M-am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine. Si viata de acum, in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine.
21. Nu lepad harul lui Dumnezeu; caci daca dreptatea vine prin Lege, atunci Hristos a murit in zadar.
CAPITOLUL  3
Credinta lui Avraam. Fiii lui Avraam. Fagaduinta lui Dumnezeu. Legea. Hristos. Legea duce la Hristos. Fiii credintei sunt fiii lui Avraam.
1. O, galateni fara de minte, cine v-a ademenit pe voi, sa nu va incredeti adevarului, - pe voi, in ochii carora a fost zugravit Iisus Hristos rastignit?
2. Numai aceasta voiesc sa aflu de la voi: Din faptele Legii primit-ati voi Duhul, sau din ascultarea credintei?
3. Atat de fara de minte sunteti? Dupa ce ati inceput in Duh, sfarsiti acum in trup?
4. Ati patimit atatea in zadar? - daca a fost in zadar, cu adevarat.
5. Deci Cel care va da voua Duhul si savarseste minuni la voi, le face, oare, din faptele Legii, sau din ascultarea credintei?
6. Precum si Avraam a crezut in Dumnezeu si i s-a socotit lui ca dreptate.
7. Sa stiti, deci, ca cei ce sunt din credinta, acestia sunt fii ai lui Avraam.
8. Iar Scriptura, vazand dinainte ca Dumnezeu indrepteaza neamurile din credinta, dinainte a binevestit lui Avraam: “Ca se vor binecuvanta in tine toate neamurile”.
9. Deci cei ce sunt din credinta se binecuvinteaza impreuna cu credinciosul Avraam.
10. Caci toti cati sunt din faptele Legii sub blestem sunt, ca scris este: “Blestemat este oricine nu staruie intru toate cele scrise in cartea Legii, ca sa le faca”.
11. Iar acum ca, prin Lege, nu se indrepteaza nimeni inaintea lui Dumnezeu este lucru lamurit, deoarece “dreptul din credinta va fi viu”.
12. Legea insa nu este din credinta, dar cel care va face acestea, va fi viu prin ele.
13. Hristos ne-a rascumparat din blestemul Legii, facandu-Se pentru noi blestem; pentru ca scris este: “Blestemat este tot cel spanzurat pe lemn”.
14. Ca, prin Hristos Iisus, sa vina la neamuri binecuvantarea lui Avraam, ca sa primim, prin credinta, fagaduinta Duhului.
15. Fratilor, ca un om graiesc; ca si testamentul intarit al unui om nimeni nu-l strica, sau ii mai adauga ceva.
16. Fagaduintele au fost rostite lui Avraam si urmasului sau. Nu zice: “si urmasilor”, - ca de mai multi, - ci ca de unul singur: “si Urmasului tau”, Care este Hristos.
17. Aceasta zic dar: Un testament intarit dinainte de Dumnezeu in Hristos nu desfiinteaza Legea, care a venit dupa patru sute treizeci de ani, ca sa desfiinteze fagaduinta.
18. Caci daca mostenirea este din Lege, nu mai este din fagaduinta, dar Dumnezeu i-a daruit lui Avraam mostenirea prin fagaduinta.
19. Deci ce este Legea? Ea a fost adaugata pentru calcarile de lege, pana cand era sa vina Urmasul, Caruia I s-a dat fagaduinta, si a fost randuita prin ingeri, in mana unui Mijlocitor.
20. Mijlocitorul insa nu este al unuia singur, iar Dumnezeu este unul.
21. Este deci Legea impotriva fagaduintelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Caci daca s-ar fi dat Lege, care sa poata da viata, cu adevarat dreptatea ar veni din Lege.
22. Dar Scriptura a inchis toate sub pacat, pentru ca fagaduinta sa se dea din credinta in Iisus Hristos celor ce cred.
23. Iar inainte de venirea credintei, noi eram paziti sub Lege, fiind inchisi pentru credinta care avea sa se descopere.
24. Astfel ca Legea ne-a fost calauza spre Hristos, pentru ca sa ne indreptam din credinta.
25. Iar daca a venit credinta, nu mai suntem sub calauza.
26. Caci toti sunteti fii ai lui Dumnezeu prin credinta in Hristos Iisus.
27. Caci, cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat.
28. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca, pentru ca voi toti una sunteti in Hristos Iisus.
29. Iar daca voi sunteti ai lui Hristos, sunteti deci urmasii lui Avraam, mostenitori dupa fagaduinta.
CAPITOLUL  4
In Hristos suntem fiii lui Dumnezeu, deci liberi fata de Lege. Agar si Sara sunt icoana celor doua testamente.
1. Zic insa: Cata vreme mostenitorul este copil, nu se deosebeste cu nimic de rob, desi este stapan peste toate;
2. Ci este sub epitropi si iconomi, pana la vremea randuita de tatal sau.
3. Tot asa si noi, cand eram copii, eram robi intelesurilor celor slabe ale lumii;
4. Iar cand a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege,
5. Ca pe cei de sub Lege sa-i rascumpere, ca sa dobandim infierea.
6. Si pentru ca sunteti fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Sau in inimile noastre, care striga: Avva, Parinte!
7. Astfel dar, nu mai esti rob, ci fiu; iar de esti fiu, esti si mostenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos.
8. Dar atunci necunoscand pe Dumnezeu, slujeati celor ce din fire nu sunt dumnezei;
9. Acum insa, dupa ce ati cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degraba dupa ce ati fost cunoscuti de Dumnezeu, cum va intoarceti iarasi la intelesurile cele slabe si sarace, carora iarasi voiti sa le slujiti ca inainte?
10. Tineti zile si luni si timpuri si ani?
11. Ma tem de voi, sa nu ma fi ostenit la voi, in zadar.
12. Fiti, va rog, fratilor, precum sunt eu, ca si eu am fost precum sunteti voi. Nu mi-ati facut nici un rau;
13. Dar stiti ca din cauza unei slabiciuni a trupului, am binevestit voua mai intai,
14. Si voi nu ati dispretuit incercarea mea, ce era in trupul meu, nici nu v-ati scarbit, ci m-ati primit ca pe un inger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Iisus.
15. Unde este deci fericirea voastra? Caci va marturisesc ca, de ar fi fost cu putinta, v-ati fi scos ochii vostri si mi i-ati fi dat mie.
16. Am ajuns deci vrajmasul vostru spunandu-va adevarul?
17. Aceia va ravnesc, dar nu cu gand bun; ci vor sa va desparta (de mine), ca sa-i iubiti pe ei.
18. Dar e bine sa ravniti totdeauna binele, si nu numai atunci cand eu sunt de fata la voi.
19. O, copiii mei, pentru care sufar iarasi durerile nasterii, pana ce Hristos va lua chip in voi!
20. As vrea acum sa ma gasesc la voi si glasul sa mi-l schimb, caci nu stiu ce sa cred despre voi!
21. Spuneti-mi voi, care vreti sa fiti sub Lege, nu auziti Legea?
22. Caci scris este ca Avraam a avut doi fii: unul din femeia roaba si altul din femeia libera.
23. Dar cel din roaba s-a nascut dupa trup, iar cel din cea libera s-a nascut dupa fagaduinta.
24. Unele ca acestea au alta insemnare, caci acestea (femei) sunt doua testamente: Unul de la Muntele Sinai, in Arabia, si raspunde Ierusalimului de acum, care zace in robie cu copiii lui;
25. Iar cea libera este Ierusalimul cel de sus, care este mama noastra.
26. Caci scris este: “Veseleste-te, tu, cea stearpa, care nu nasti! Izbucneste de bucurie si striga, tu care nu ai durerile nasterii, caci multi sunt copiii celei parasite, mai multi decat ai celei care are barbat”.
27. Iar noi, fratilor, suntem dupa Isaac, fii ai fagaduintei.
28. Ci precum atunci cel ce se nascuse dupa trup prigonea pe cel ce se nascuse dupa Duh, tot asa si acum.
29. Dar ce zice Scriptura? “Izgoneste pe roaba si fiul ei, caci nu va mosteni fiul roabei, impreuna cu fiul celei libere”.
30. Deci, fratilor, nu suntem copii ai roabei, ci copii ai celei libere.
CAPITOLUL  5
Legea e desavarsita prin credinta, iubire si sfintenie. Libertatea cea dupa duh.
1. Stati deci tari in libertatea cu care Hristos ne-a facut liberi si nu va prindeti iarasi in jugul robiei.
2. Iata eu, Pavel, va spun voua: Ca de va veti taia imprejur, Hristos nu va va folosi la nimic.
3. Si marturisesc, iarasi, oricarui om ce se taie imprejur, ca el este dator sa implineasca toata Legea.
4. Cei ce voiti sa va indreptati prin Lege v-ati indepartat de Hristos, ati cazut din har;
5. Caci noi asteptam in Duh nadejdea dreptatii din credinta.
6. Caci in Hristos Iisus, nici taierea imprejur nu poate ceva, nici netaierea imprejur, ci credinta care este lucratoare prin iubire.
7. Voi alergati bine. Cine v-a oprit ca sa nu va supuneti adevarului?
8. Induplecarea aceasta nu este de la cel care va cheama.
9. Putin aluat dospeste toata framantatura.
10. Eu am incredere in voi, intru Domnul, ca nimic altceva nu veti cugeta; dar cel ce va tulbura pe voi isi va purta osanda, oricine ar fi el.
11. Dar eu, fratilor, daca propovaduiesc inca taierea imprejur, pentru ce mai sunt prigonit? Deci, sminteala crucii a incetat!
12. O, de s-ar taia de tot cei ce va razvratesc pe voi!
13. Caci voi, fratilor, ati fost chemati la libertate; numai sa nu folositi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiti unul altuia prin iubire.
14. Caci toata Legea se cuprinde intr-un singur cuvant, in acesta: Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti.
15. Iar daca va muscati unul pe altul si va mancati, vedeti sa nu va nimiciti voi intre voi.
16. Zic dar: In Duhul sa umblati si sa nu impliniti pofta trupului.
17. Caci trupul pofteste impotriva duhului, iar duhul impotriva trupului; caci acestea se impotrivesc unul altuia, ca sa nu faceti cele ce ati voi.
18. Iar de va purtati in Duhul nu sunteti sub Lege.
19. Iar faptele trupului sunt cunoscute, si ele sunt: adulter, desfranare, necuratie, destrabalare,
20. Inchinare la idoli, fermecatorie, vrajbe, certuri, zavistii, manii, galcevi, dezbinari, eresuri,
21. Pizmuiri, ucideri, betii, chefuri si cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am si spus, ca cei ce fac unele ca acestea nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu.
22. Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta,
23. Blandetea, infranarea, curatia; impotriva unora ca acestea nu este lege.
24. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus si-au rastignit trupul impreuna cu patimile si cu poftele.
25. Daca traim in Duhul, in Duhul sa si umblam.
26. Sa nu fim iubitori de marire desarta, suparandu-ne unii pe altii si pizmuindu-ne unii pe altii.
CAPITOLUL  6
Trebuie sa mangaiem pe fratii rataciti. Lauda lui Pavel este crucea lui Hristos.
1. Fratilor, chiar de va cadea un om in vreo greseala, voi cei duhovnicesti indreptati-l, pe unul ca acesta cu duhul blandetii, luand seama la tine insuti, ca sa nu cazi si tu in ispita.
2. Purtati-va sarcinile unii altora si asa veti implini legea lui Hristos.
3. Caci de se socoteste cineva ca este ceva, desi nu este nimic, se inseala pe sine insusi.
4. Iar fapta lui insusi sa si-o cerceteze fiecare si atunci va avea lauda, dar numai fata de sine insusi si nu fata de altul.
5. Caci fiecare isi va purta sarcina sa.
6. Cel care primeste cuvantul invataturii sa faca parte invatatorului sau din toate bunurile.
7. Nu va amagiti: Dumnezeu nu Se lasa batjocorit; caci ce va semana omul, aceea va si secera.
8. Cel ce seamana in trupul sau insusi, din trup va secera stricaciune; iar cel ce seamana in Duhul, din Duh va secera viata vesnica.
9. Sa nu incetam de a face binele, caci vom secera la timpul sau, daca nu ne vom lenevi.
10. Deci, dar, pana cand avem vreme, sa facem binele catre toti, dar mai ales catre cei de o credinta cu noi.
11. Vedeti cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mana mea.
12. Cati vor sa placa in trup, aceia va silesc sa va taiati imprejur, numai ca sa nu fie prigoniti pentru crucea lui Hristos.
13. Caci nici ei singuri, cei ce se taie imprejur, nu pazesc Legea, ci voiesc sa va taiati voi imprejur, ca sa se laude ei in trupul vostru.
14. Iar mie, sa nu-mi fie a ma lauda, decat numai in crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este rastignita pentru mine, si eu pentru lume!
15. Ca in Hristos Iisus nici taierea imprejur nu este ceva, nici netaierea imprejur, ci faptura cea noua.
16. Si cati vor umbla dupa dreptarul acesta, - pace si mila asupra lor si asupra Israelului lui Dumnezeu!
17. De acum inainte, nimeni sa nu-mi mai faca suparare, caci eu port in trupul meu, semnele Domnului Iisus.
18. Harul Domnului nostru Iisus Hristos sa fie cu duhul vostru, fratilor! Amin.]]> SFANTULUI APOSTOL PAVEL
 
CAPITOLUL  1
Nestatornicia galatenilor. Viata lui Pavel inainte si dupa drumul facut la Damasc.
1. Pavel, apostol nu de la oameni, nici prin vreun om, ci prin Iisus Hristos si prin Dumnezeu-Tatal, Care L-a inviat pe El din morti.
2. Si toti fratii care sunt impreuna cu mine - Bisericilor Galatiei:
3. Har voua si pace de la Dumnezeu-Tatal si de la Domnul nostru Iisus Hristos,
4. Cel ce S-a dat pe Sine pentru pacatele noastre, ca sa ne scoata pe noi din acest veac rau de acum, dupa voia lui Dumnezeu si a Tatalui nostru,
5. Caruia fie slava in vecii vecilor. Amin!
6. Ma mir ca asa degraba treceti de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la alta Evanghelie,
7. Care nu este alta, decat ca sunt unii care va tulbura si voiesc sa schimbe Evanghelia lui Hristos.
8. Dar chiar daca noi sau un inger din cer v-ar vesti alta Evanghelie decat aceea pe care v-am vestit-o - sa fie anatema!
9. Precum v-am spus mai inainte, si acum va spun iarasi: Daca va propovaduieste cineva altceva decat ati primit - sa fie anatema!
10. Caci acum caut bunavointa oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut sa plac oamenilor? Daca as placea insa oamenilor, n-as fi rob al lui Hristos.
11. Dar va fac cunoscut, fratilor, ca Evanghelia cea binevestita de mine nu este dupa om;
12. Pentru ca nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am invatat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos.
13. Caci ati auzit despre purtarea mea de altadata intru iudaism, ca prigoneam peste masura Biserica lui Dumnezeu si o pustiiam.
14. Si spoream in iudaism mai mult decat multi dintre cei care erau de varsta mea in neamul meu, fiind mult ravnitor al datinilor mele parintesti.
15. Dar cand a binevoit Dumnezeu Care m-a ales din pantecele mamei mele si m-a chemat prin harul Sau,
16. Sa descopere pe Fiul Sau intru mine, pentru ca sa-L binevestesc la neamuri, indata nu am primit sfat de la trup si de la sange,
17. Nici nu m-am suit la Ierusalim, la Apostolii cei dinainte de mine, ci m-am dus in Arabia si m-am intors iarasi la Damasc.
18. Apoi, dupa trei ani, m-am suit la Ierusalim, ca sa-l cunosc pe Chefa si am ramas la el cincisprezece zile.
19. Iar pe altul din apostoli n-am vazut decat numai pe Iacov, fratele Domnului.
20. Dar cele ce va scriu, iata (spun) inaintea lui Dumnezeu, ca nu va mint. Dupa aceea am venit in tinuturile Siriei si ale Ciliciei.
21. Si dupa fata eram necunoscut Bisericilor lui Hristos celor din Iudeea.
22. Ci numai auzisera ca cel ce ne prigonea pe noi, odinioara, acum binevesteste credinta pe care altadata o nimicea;
23. Si slaveau pe Dumnezeu in mine.
CAPITOLUL  2
Adunarea apostolilor in Ierusalim. Disputa lui Pavel cu Petru in Antiohia. Legea si credinta.
1. Apoi, dupa paisprezece ani, m-am suit iarasi la Ierusalim cu Barnaba, luand cu mine si pe Tit.
2. M-am suit, potrivit unei descoperiri, si le-am aratat Evanghelia pe care o propovaduiesc la neamuri, indeosebi celor mai de seama, ca nu cumva sa alerg sau sa fi alergat in zadar.
3. Dar nici Tit, care era cu mine si care era elin, n-a fost silit sa se taie imprejur,
4. Din cauza fratilor mincinosi, care venisera, furisandu-se, sa iscodeasca libertatea noastra, pe care o avem in Hristos Iisus, ca sa ne robeasca,
5. Carora nici macar un ceas nu ne-am plecat cu supunere, pentru ca adevarul Evangheliei sa ramana neclintit la voi.
6. Iar de cei ce sunt mai de seama - oricine ar fi fost ei candva, nu ma priveste; Dumnezeu nu cauta la fata omului, - cei mai de seama n-au adaugat nimic la Evanghelia mea,
7. Ci dimpotriva, vazand ca mie mi-a fost incredintata Evanghelia pentru cei netaiati imprejur, dupa cum lui Petru, Evanghelia pentru cei taiati imprejur,
8. Caci Cel ce a lucrat prin Petru in apostolia taierii imprejur a lucrat si prin mine la neamuri;
9. Si cunoscand harul ce mi-a fost dat mie, Iacov si Chefa si Ioan, cei socotiti a fi stalpi, mi-au dat mie si lui Barnaba dreapta spre unire cu ei, pentru ca noi sa binevestim la neamuri, iar ei la cei taiati imprejur,
10. Numai sa ne aducem aminte de saraci, ceea ce tocmai m-am si silit sa fac.
11. Iar cand Chefa a venit in Antiohia, pe fata i-am stat impotriva, caci era vrednic de infruntare.
12. Caci inainte de a veni unii de la Iacov, el manca cu cei dintre neamuri; dar cand au venit ei, se ferea si se osebea, temandu-se de cei din taierea imprejur.
13. Si, impreuna cu el, s-au fatarnicit si ceilalti iudei, incat si Barnaba a fost atras in fatarnicia lor.
14. Dar cand am vazut ca ei nu calca drept, dupa adevarul Evangheliei, am zis lui Chefa, inaintea tuturor: Daca tu, care esti iudeu, traiesti ca paganii si nu ca iudeii, de ce silesti pe pagani sa traiasca ca iudeii?
15. Noi suntem din fire iudei, iar nu pacatosi dintre neamuri.
16. Stiind insa ca omul nu se indrepteaza din faptele Legii, ci prin credinta in Hristos Iisus, am crezut si noi in Hristos Iisus, ca sa ne indrepta din credinta in Hristos, iar nu din faptele Legii, caci din faptele Legii, nimeni nu se va indrepta.
17. Daca insa, cautand sa ne indreptam in Hristos, ne-am aflat si noi insine pacatosi, este, oare, Hristos slujitor al pacatului? Nicidecum!
18. Caci daca zidesc iarasi ceea ce am daramat, ma arat pe mine insumi calcator (de porunca).
19. Caci, eu, prin Lege, am murit fata de Lege, ca sa traiesc lui Dumnezeu.
20. M-am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine. Si viata de acum, in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine.
21. Nu lepad harul lui Dumnezeu; caci daca dreptatea vine prin Lege, atunci Hristos a murit in zadar.
CAPITOLUL  3
Credinta lui Avraam. Fiii lui Avraam. Fagaduinta lui Dumnezeu. Legea. Hristos. Legea duce la Hristos. Fiii credintei sunt fiii lui Avraam.
1. O, galateni fara de minte, cine v-a ademenit pe voi, sa nu va incredeti adevarului, - pe voi, in ochii carora a fost zugravit Iisus Hristos rastignit?
2. Numai aceasta voiesc sa aflu de la voi: Din faptele Legii primit-ati voi Duhul, sau din ascultarea credintei?
3. Atat de fara de minte sunteti? Dupa ce ati inceput in Duh, sfarsiti acum in trup?
4. Ati patimit atatea in zadar? - daca a fost in zadar, cu adevarat.
5. Deci Cel care va da voua Duhul si savarseste minuni la voi, le face, oare, din faptele Legii, sau din ascultarea credintei?
6. Precum si Avraam a crezut in Dumnezeu si i s-a socotit lui ca dreptate.
7. Sa stiti, deci, ca cei ce sunt din credinta, acestia sunt fii ai lui Avraam.
8. Iar Scriptura, vazand dinainte ca Dumnezeu indrepteaza neamurile din credinta, dinainte a binevestit lui Avraam: “Ca se vor binecuvanta in tine toate neamurile”.
9. Deci cei ce sunt din credinta se binecuvinteaza impreuna cu credinciosul Avraam.
10. Caci toti cati sunt din faptele Legii sub blestem sunt, ca scris este: “Blestemat este oricine nu staruie intru toate cele scrise in cartea Legii, ca sa le faca”.
11. Iar acum ca, prin Lege, nu se indrepteaza nimeni inaintea lui Dumnezeu este lucru lamurit, deoarece “dreptul din credinta va fi viu”.
12. Legea insa nu este din credinta, dar cel care va face acestea, va fi viu prin ele.
13. Hristos ne-a rascumparat din blestemul Legii, facandu-Se pentru noi blestem; pentru ca scris este: “Blestemat este tot cel spanzurat pe lemn”.
14. Ca, prin Hristos Iisus, sa vina la neamuri binecuvantarea lui Avraam, ca sa primim, prin credinta, fagaduinta Duhului.
15. Fratilor, ca un om graiesc; ca si testamentul intarit al unui om nimeni nu-l strica, sau ii mai adauga ceva.
16. Fagaduintele au fost rostite lui Avraam si urmasului sau. Nu zice: “si urmasilor”, - ca de mai multi, - ci ca de unul singur: “si Urmasului tau”, Care este Hristos.
17. Aceasta zic dar: Un testament intarit dinainte de Dumnezeu in Hristos nu desfiinteaza Legea, care a venit dupa patru sute treizeci de ani, ca sa desfiinteze fagaduinta.
18. Caci daca mostenirea este din Lege, nu mai este din fagaduinta, dar Dumnezeu i-a daruit lui Avraam mostenirea prin fagaduinta.
19. Deci ce este Legea? Ea a fost adaugata pentru calcarile de lege, pana cand era sa vina Urmasul, Caruia I s-a dat fagaduinta, si a fost randuita prin ingeri, in mana unui Mijlocitor.
20. Mijlocitorul insa nu este al unuia singur, iar Dumnezeu este unul.
21. Este deci Legea impotriva fagaduintelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Caci daca s-ar fi dat Lege, care sa poata da viata, cu adevarat dreptatea ar veni din Lege.
22. Dar Scriptura a inchis toate sub pacat, pentru ca fagaduinta sa se dea din credinta in Iisus Hristos celor ce cred.
23. Iar inainte de venirea credintei, noi eram paziti sub Lege, fiind inchisi pentru credinta care avea sa se descopere.
24. Astfel ca Legea ne-a fost calauza spre Hristos, pentru ca sa ne indreptam din credinta.
25. Iar daca a venit credinta, nu mai suntem sub calauza.
26. Caci toti sunteti fii ai lui Dumnezeu prin credinta in Hristos Iisus.
27. Caci, cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat.
28. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca, pentru ca voi toti una sunteti in Hristos Iisus.
29. Iar daca voi sunteti ai lui Hristos, sunteti deci urmasii lui Avraam, mostenitori dupa fagaduinta.
CAPITOLUL  4
In Hristos suntem fiii lui Dumnezeu, deci liberi fata de Lege. Agar si Sara sunt icoana celor doua testamente.
1. Zic insa: Cata vreme mostenitorul este copil, nu se deosebeste cu nimic de rob, desi este stapan peste toate;
2. Ci este sub epitropi si iconomi, pana la vremea randuita de tatal sau.
3. Tot asa si noi, cand eram copii, eram robi intelesurilor celor slabe ale lumii;
4. Iar cand a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege,
5. Ca pe cei de sub Lege sa-i rascumpere, ca sa dobandim infierea.
6. Si pentru ca sunteti fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Sau in inimile noastre, care striga: Avva, Parinte!
7. Astfel dar, nu mai esti rob, ci fiu; iar de esti fiu, esti si mostenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos.
8. Dar atunci necunoscand pe Dumnezeu, slujeati celor ce din fire nu sunt dumnezei;
9. Acum insa, dupa ce ati cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degraba dupa ce ati fost cunoscuti de Dumnezeu, cum va intoarceti iarasi la intelesurile cele slabe si sarace, carora iarasi voiti sa le slujiti ca inainte?
10. Tineti zile si luni si timpuri si ani?
11. Ma tem de voi, sa nu ma fi ostenit la voi, in zadar.
12. Fiti, va rog, fratilor, precum sunt eu, ca si eu am fost precum sunteti voi. Nu mi-ati facut nici un rau;
13. Dar stiti ca din cauza unei slabiciuni a trupului, am binevestit voua mai intai,
14. Si voi nu ati dispretuit incercarea mea, ce era in trupul meu, nici nu v-ati scarbit, ci m-ati primit ca pe un inger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Iisus.
15. Unde este deci fericirea voastra? Caci va marturisesc ca, de ar fi fost cu putinta, v-ati fi scos ochii vostri si mi i-ati fi dat mie.
16. Am ajuns deci vrajmasul vostru spunandu-va adevarul?
17. Aceia va ravnesc, dar nu cu gand bun; ci vor sa va desparta (de mine), ca sa-i iubiti pe ei.
18. Dar e bine sa ravniti totdeauna binele, si nu numai atunci cand eu sunt de fata la voi.
19. O, copiii mei, pentru care sufar iarasi durerile nasterii, pana ce Hristos va lua chip in voi!
20. As vrea acum sa ma gasesc la voi si glasul sa mi-l schimb, caci nu stiu ce sa cred despre voi!
21. Spuneti-mi voi, care vreti sa fiti sub Lege, nu auziti Legea?
22. Caci scris este ca Avraam a avut doi fii: unul din femeia roaba si altul din femeia libera.
23. Dar cel din roaba s-a nascut dupa trup, iar cel din cea libera s-a nascut dupa fagaduinta.
24. Unele ca acestea au alta insemnare, caci acestea (femei) sunt doua testamente: Unul de la Muntele Sinai, in Arabia, si raspunde Ierusalimului de acum, care zace in robie cu copiii lui;
25. Iar cea libera este Ierusalimul cel de sus, care este mama noastra.
26. Caci scris este: “Veseleste-te, tu, cea stearpa, care nu nasti! Izbucneste de bucurie si striga, tu care nu ai durerile nasterii, caci multi sunt copiii celei parasite, mai multi decat ai celei care are barbat”.
27. Iar noi, fratilor, suntem dupa Isaac, fii ai fagaduintei.
28. Ci precum atunci cel ce se nascuse dupa trup prigonea pe cel ce se nascuse dupa Duh, tot asa si acum.
29. Dar ce zice Scriptura? “Izgoneste pe roaba si fiul ei, caci nu va mosteni fiul roabei, impreuna cu fiul celei libere”.
30. Deci, fratilor, nu suntem copii ai roabei, ci copii ai celei libere.
CAPITOLUL  5
Legea e desavarsita prin credinta, iubire si sfintenie. Libertatea cea dupa duh.
1. Stati deci tari in libertatea cu care Hristos ne-a facut liberi si nu va prindeti iarasi in jugul robiei.
2. Iata eu, Pavel, va spun voua: Ca de va veti taia imprejur, Hristos nu va va folosi la nimic.
3. Si marturisesc, iarasi, oricarui om ce se taie imprejur, ca el este dator sa implineasca toata Legea.
4. Cei ce voiti sa va indreptati prin Lege v-ati indepartat de Hristos, ati cazut din har;
5. Caci noi asteptam in Duh nadejdea dreptatii din credinta.
6. Caci in Hristos Iisus, nici taierea imprejur nu poate ceva, nici netaierea imprejur, ci credinta care este lucratoare prin iubire.
7. Voi alergati bine. Cine v-a oprit ca sa nu va supuneti adevarului?
8. Induplecarea aceasta nu este de la cel care va cheama.
9. Putin aluat dospeste toata framantatura.
10. Eu am incredere in voi, intru Domnul, ca nimic altceva nu veti cugeta; dar cel ce va tulbura pe voi isi va purta osanda, oricine ar fi el.
11. Dar eu, fratilor, daca propovaduiesc inca taierea imprejur, pentru ce mai sunt prigonit? Deci, sminteala crucii a incetat!
12. O, de s-ar taia de tot cei ce va razvratesc pe voi!
13. Caci voi, fratilor, ati fost chemati la libertate; numai sa nu folositi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiti unul altuia prin iubire.
14. Caci toata Legea se cuprinde intr-un singur cuvant, in acesta: Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti.
15. Iar daca va muscati unul pe altul si va mancati, vedeti sa nu va nimiciti voi intre voi.
16. Zic dar: In Duhul sa umblati si sa nu impliniti pofta trupului.
17. Caci trupul pofteste impotriva duhului, iar duhul impotriva trupului; caci acestea se impotrivesc unul altuia, ca sa nu faceti cele ce ati voi.
18. Iar de va purtati in Duhul nu sunteti sub Lege.
19. Iar faptele trupului sunt cunoscute, si ele sunt: adulter, desfranare, necuratie, destrabalare,
20. Inchinare la idoli, fermecatorie, vrajbe, certuri, zavistii, manii, galcevi, dezbinari, eresuri,
21. Pizmuiri, ucideri, betii, chefuri si cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am si spus, ca cei ce fac unele ca acestea nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu.
22. Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta,
23. Blandetea, infranarea, curatia; impotriva unora ca acestea nu este lege.
24. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus si-au rastignit trupul impreuna cu patimile si cu poftele.
25. Daca traim in Duhul, in Duhul sa si umblam.
26. Sa nu fim iubitori de marire desarta, suparandu-ne unii pe altii si pizmuindu-ne unii pe altii.
CAPITOLUL  6
Trebuie sa mangaiem pe fratii rataciti. Lauda lui Pavel este crucea lui Hristos.
1. Fratilor, chiar de va cadea un om in vreo greseala, voi cei duhovnicesti indreptati-l, pe unul ca acesta cu duhul blandetii, luand seama la tine insuti, ca sa nu cazi si tu in ispita.
2. Purtati-va sarcinile unii altora si asa veti implini legea lui Hristos.
3. Caci de se socoteste cineva ca este ceva, desi nu este nimic, se inseala pe sine insusi.
4. Iar fapta lui insusi sa si-o cerceteze fiecare si atunci va avea lauda, dar numai fata de sine insusi si nu fata de altul.
5. Caci fiecare isi va purta sarcina sa.
6. Cel care primeste cuvantul invataturii sa faca parte invatatorului sau din toate bunurile.
7. Nu va amagiti: Dumnezeu nu Se lasa batjocorit; caci ce va semana omul, aceea va si secera.
8. Cel ce seamana in trupul sau insusi, din trup va secera stricaciune; iar cel ce seamana in Duhul, din Duh va secera viata vesnica.
9. Sa nu incetam de a face binele, caci vom secera la timpul sau, daca nu ne vom lenevi.
10. Deci, dar, pana cand avem vreme, sa facem binele catre toti, dar mai ales catre cei de o credinta cu noi.
11. Vedeti cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mana mea.
12. Cati vor sa placa in trup, aceia va silesc sa va taiati imprejur, numai ca sa nu fie prigoniti pentru crucea lui Hristos.
13. Caci nici ei singuri, cei ce se taie imprejur, nu pazesc Legea, ci voiesc sa va taiati voi imprejur, ca sa se laude ei in trupul vostru.
14. Iar mie, sa nu-mi fie a ma lauda, decat numai in crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este rastignita pentru mine, si eu pentru lume!
15. Ca in Hristos Iisus nici taierea imprejur nu este ceva, nici netaierea imprejur, ci faptura cea noua.
16. Si cati vor umbla dupa dreptarul acesta, - pace si mila asupra lor si asupra Israelului lui Dumnezeu!
17. De acum inainte, nimeni sa nu-mi mai faca suparare, caci eu port in trupul meu, semnele Domnului Iisus.
18. Harul Domnului nostru Iisus Hristos sa fie cu duhul vostru, fratilor! Amin.]]> http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=9 Sat, 16 Dec 2017 18:00:21 +0000 http://tinericrestini.3x.ro/showthread.php?tid=9 A SFANTULUI APOSTOL PAVEL
 
CAPITOLUL  1
Mangaierile apostolului in mijlocul suferintelor. Apararea lui impotriva invinuirii de nestatornicie.
1. Pavel, apostol al lui Hristos Iisus, prin vointa lui Dumnezeu, si Timotei, fratele: Bisericii lui Dumnezeu celei din Corint, impreuna cu toti sfintii care sunt in toata Ahaia:
2. Har voua si pace de la Dumnezeu Tatal nostru si de la Domnul Iisus Hristos.
3. Binecuvantat este Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, Parintele indurarilor si Dumnezeul a toata mangaierea,
4. Cel ce ne mangaie pe noi in tot necazul nostru, ca sa putem sa mangaiem si noi pe cei care se afla in tot necazul, prin mangaierea cu care noi insine suntem mangaiati de Dumnezeu.
5. Ca precum prisosesc patimirile lui Hristos intru noi, asa prisoseste prin Hristos si mangaierea noastra.
6. Deci fie ca suntem stramtorati, este pentru a voastra mangaiere si mantuire, fie ca suntem mangaiati, este pentru a voastra mangaiere, care va da putere sa indurati cu rabdare aceleasi suferinte pe care le suferim si noi.
7. Si nadejdea noastra este tare pentru voi, stiind ca precum sunteti partasi suferintelor, asa si mangaierii.
8. Caci nu voim, fratilor, ca voi sa nu stiti de necazul nostru, care ni s-a facut in Asia, ca peste masura, peste puteri, am fost ingreuiati, incat nu mai nadajduiam sa mai scapam cu viata.
9. Ci noi, in noi insine, ne-am socotit ca osanditi la moarte, ca sa nu ne punem increderea in noi, ci in Dumnezeu, Cel ce inviaza pe cei morti,
10. Care ne-a izbavit pe noi dintr-o moarte ca aceasta si ne izbaveste si in Care nadajduim ca inca ne va mai izbavi,
11. Ajutandu-ne si voi cu rugaciunea pentru noi, asa incat darul acesta facut noua, prin rugaciunea multora, sa ne fie prilej de multumire adusa de catre multi, pentru noi.
12. Caci lauda noastra aceasta este: marturia constiintei noastre ca am umblat in lume, si mai ales la voi, in sfintenie si in curatie dumnezeiasca, nu in intelepciune trupeasca, ci in harul lui Dumnezeu.
13. Caci nu va scriem voua altele decat cele ce cititi si intelegeti. Si am nadejde ca pana in sfarsit veti intelege;
14. Dupa cum ne-ati si inteles in parte, - ca noi suntem lauda voastra, precum si voi lauda noastra, in ziua Domnului nostru Iisus.
15. Cu aceasta incredintare voiam sa vin intai la voi, ca sa aveti bucurie a doua oara,
16. Si sa trec pe la voi in Macedonia si din Macedonia iarasi sa vin la voi si sa fiu petrecut de voi in Iudeea.
17. Deci, aceasta voind, m-am purtat, oare, cu usurinta? Sau cele ce hotarasc, le hotarasc trupeste ca la mine da, da sa fie si nu, nu?
18. Credincios este Dumnezeu, ca n-a fost cuvantul nostru catre voi da si nu.
19. Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel propovaduit voua - prin noi, prin mine, prin Silvan si prin Timotei - nu a fost da si nu, ci da a fost in El.
20. Caci toate fagaduintele lui Dumnezeu, in El, sunt da; si prin El, amin, spre slava lui Dumnezeu prin noi.
21. Iar Cel ce ne intareste pe noi impreuna cu voi, in Hristos, si ne-a uns pe noi este Dumnezeu,
22. Care ne-a si pecetluit pe noi si a dat arvuna Duhului, in inimile noastre.
23. Si eu chem pe Dumnezeu marturie asupra sufletului meu, ca din crutare pentru voi n-am venit inca la Corint.
24. Nu ca doar avem stapanire peste credinta voastra, dar suntem impreuna-lucratori ai bucuriei voastre; caci stati tari in credinta.
 
CAPITOLUL  2
Dragostea lui Pavel catre corinteni. Ii indeamna sa ierte pe cel ce a gresit si s-a pocait. Calatoriile si izbanzile lui Pavel.
1. Si am judecat in mine aceasta, sa nu vin iarasi la voi cu intristare.
2. Caci daca eu va intristez, cine este cel care sa ma inveseleasca, daca nu cel intristat de mine?
3. Si v-am scris voua aceasta, ca nu cumva la venirea mea sa am intristare de la aceia care trebuie sa ma bucure, fiind incredintat despre voi toti ca bucuria mea este si a voastra a tuturor.
4. Caci din multa suparare si cu inima stransa de durere, v-am scris cu multe lacrimi, nu ca sa va intristati, ci ca sa cunoasteti dragostea pe care o am cu prisosinta catre voi.
5. Si daca m-a intristat cineva, nu pe mine m-a intristat, ci in parte - ca sa nu spun mai mult - pe voi toti.
6. Destul este pentru un astfel de om pedeapsa aceasta data de catre cei mai multi.
7. Asa incat voi, dimpotriva, mai bine sa-l iertati si sa-l mangaiati, ca sa nu fie coplesit de prea multa intristare unul ca acesta.
8. De aceea va indemn sa intariti in el dragostea.
9. Caci pentru aceasta v-am si scris, ca sa cunosc incercarea voastra, daca sunteti ascultatori in toate.
10. Iar cui ii iertati ceva, ii iert si eu; pentru ca si eu, daca am iertat ceva, am iertat pentru voi, in fata lui Hristos,
11. Ca sa nu ne lasam covarsiti de satana, caci gandurile lui nu ne sunt necunoscute.
12. Si venind eu la Troa, pentru Evanghelia lui Hristos, si usa fiindu-mi deschisa in Domnul,
13. N-am avut odihna in duhul meu, fiindca n-am gasit pe Tit, fratele meu, ci despartindu-ma de ei, am plecat in Macedonia.
14. Multumire fie adusa deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori in Hristos si descopera prin noi, in tot locul, mireasma cunostintei Sale!
15. Pentru ca suntem lui Dumnezeu buna mireasma a lui Hristos intre cei ce se mantuiesc si intre cei ce pier;
16. Unora, adica, mireasma a mortii spre moarte, iar altora mireasma a vietii spre viata. Si pentru acestea, cine e destoinic?
17. Caci nu suntem ca cei multi, care strica cuvantul lui Dumnezeu, ci graim ca din curatia inimii, ca de la Dumnezeu inaintea lui Dumnezeu, in Hristos.
CAPITOLUL  3
Pavel vorbeste corintenilor despre sine. Litera si duhul. Valul lui Moise se ridica prin Hristos.
1. Au doara incepem iarasi sa spunem cine suntem? Sau nu cumva avem nevoie - cum au unii - de scrisori de lauda catre voi sau de la voi?
2. Scrisoarea noastra sunteti voi, scrisa in inimile noastre, cunoscuta si citita de toti oamenii,
3. Aratandu-va ca sunteti scrisoare a lui Hristos, slujita de noi, scrisa nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatra, ci pe tablele de carne ale inimii.
4. Si o astfel de incredere avem in Hristos fata de Dumnezeu;
5. Nu ca de la noi insine suntem destoinici sa cugetam ceva ca de la noi insine, ci destoinicia noastra este de la Dumnezeu,
6. Cel ce ne-a invrednicit sa fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru ca litera ucide, iar duhul face viu.
7. Iar daca slujirea cea spre moarte, sapata in litere, pe piatra, s-a facut intru slava, incat fiii lui Israel nu puteau sa-si atinteasca ochii la fata lui Moise, din pricina slavei celei trecatoare a fetei lui,
8. Cum sa nu fie mai mult intru slava slujirea Duhului?
9. Caci de a avut parte de slava slujirea care aduce osanda, cu mult mai mult prisoseste in slava slujirea dreptatii.
10. Si nici macar nu este slavit ceea ce era slavit in aceasta privinta, fata de slava cea covarsitoare.
11. Caci daca ce este trecator s-a savarsit prin slava, cu atat mai mult ce e netrecator va fi in  slava.
12. Avand deci o astfel de nadejde, noi lucram cu multa indrazneala,
13. Si nu ca Moise, care isi punea un val pe fata sa, ca fiii lui Israel sa nu priveasca sfarsitul a ceea ce era trecator.
14. Dar mintile lor s-au invartosat, caci pana in ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, ramane acelasi val, neridicandu-se, caci el se desfiinteaza prin Hristos;
15. Ci pana astazi, cand se citeste Moise, sta un val pe inima lor;
16. Iar cand se vor intoarce catre Domnul, valul se va ridica.
17. Domnul este Duh, si unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.
18. Iar noi toti, privind ca in oglinda, cu fata descoperita, slava Domnului, ne prefacem in acelasi chip din slava in slava, ca de la Duhul Domnului.
CAPITOLUL  4
Sfintii cunosc slava lui Dumnezeu si nadejdea in ea ii intareste a birui toate suferintele.
1. De aceea, avand aceasta slujire, dupa cum am fost miluiti, nu ne pierdem nadejdea,
2. Ci ne-am lepadat de cele ascunse ale rusinii, neumbland in viclesug, nici stricand cuvantul lui Dumnezeu, ci facandu-ne cunoscuti prin aratarea adevarului fata de orice constiinta omeneasca inaintea lui Dumnezeu.
3. Iar daca Evanghelia noastra este inca acoperita, este pentru cei pierduti,
4. In care Dumnezeul veacului acestuia a orbit mintile necredinciosilor, ca sa nu le lumineze lumina Evangheliei slavei lui Hristos, Care este chipul lui Dumnezeu.
5. Caci nu ne propovaduim pe noi insine, ci pe Hristos Iisus, Domnul, iar noi insine suntem slugile voastre, pentru Iisus.
6. Fiindca Dumnezeu, Care a zis: “Straluceasca, din intuneric, lumina” - El a stralucit in inimile noastre, ca sa straluceasca cunostinta slavei lui Dumnezeu, pe fata lui Hristos.
7. Si avem comoara aceasta in vase de lut, ca sa se invedereze ca puterea covarsitoare este a lui Dumnezeu si nu de la noi,
8. In toate patimind necaz, dar nefiind striviti; lipsiti fiind, dar nu deznadajduiti;
9. Prigoniti fiind, dar nu parasiti; doborati, dar nu nimiciti;
10. Purtand totdeauna in trup omorarea lui Iisus, pentru ca si viata lui Iisus sa se arate in trupul nostru.
11. Caci pururea noi cei vii suntem dati spre moarte pentru Iisus, ca si viata lui Iisus sa se arate in trupul nostru cel muritor.
12. Astfel ca in noi lucreaza moartea, iar in voi viata.
13. Dar avand acelasi duh al credintei, - dupa cum este scris: “Crezut-am, pentru aceea am si grait”, - si noi credem: pentru aceea si graim,
14. Stiind ca Cel ce a inviat pe Domnul Iisus ne va invia si pe noi cu Iisus si ne va infatisa impreuna cu voi.
15. Caci toate sunt pentru voi, pentru ca, inmultindu-se harul sa prisoseasca prin mai multi multumirea, spre slava lui Dumnezeu.
16. De aceea nu ne pierdem curajul si, chiar daca omul nostru cel din afara se trece, cel dinauntru insa se innoieste din zi in zi.
17. Caci necazul nostru de acum, usor si trecator, ne aduce noua, mai presus de orice masura, slava vesnica covarsitoare,
18. Neprivind noi la cele ce se vad, ci la cele ce nu se vad, fiindca cele ce se vad sunt trecatoare, iar cele ce nu se vad sunt vesnice.
CAPITOLUL  5
Trebuie sa ne imbracam cu haina cea noua, cereasca, peste cea pamanteasca. Dorinta dupa viata vesnica. Ispasirea si impacarea noastra.
1. Caci stim ca, daca acest cort, locuinta noastra pamanteasca, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casa nefacuta de mana, vesnica, in ceruri.
2. Caci de aceea si suspinam, in acest trup, dorind sa ne imbracam cu locuinta noastra cea din cer,
3. Daca totusi vom fi gasiti imbracati, iar nu goi.
4. Ca noi, cei ce suntem in cortul acesta, suspinam ingreuiati, de vreme ce dorim sa nu ne scoatem haina noastra, ci sa ne imbracam cu cealalta pe deasupra, ca ceea ce este muritor sa fie inghitit de viata.
5. Iar Cel ce ne-a facut spre aceasta este Dumnezeu, Care ne-a dat noua arvuna Duhului.
6. Indraznind deci totdeauna si stiind ca, petrecand in trup, suntem departe de Domnul,
7. Caci umblam prin credinta, nu prin vedere,
8. Avem incredere si voim mai bine sa plecam din trup si sa petrecem la Domnul.
9. De aceea ne si straduim ca, fie ca petrecem in trup, fie ca plecam din el, sa fim bineplacuti Lui.
10. Pentru ca noi toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, ca sa ia fiecare dupa cele ce a facut prin trup, ori bine, ori rau.
11. Cunoscand deci frica de Domnul, cautam sa induplecam pe oameni, dar lui Dumnezeu Ii suntem binecunoscuti si nadajduiesc ca suntem binecunoscuti si in cugetele voastre.
12. Caci nu va spunem iarasi cine suntem, ci va dam prilej de lauda pentru noi, ca sa aveti ce sa spuneti acelora care se lauda cu fata si nu cu inima.
13. Caci, daca ne-am iesit din fire, este pentru Dumnezeu, iar daca suntem cu mintea intreaga, este pentru voi.
14. Caci dragostea lui Hristos ne stapaneste pe noi care socotim aceasta, ca daca unul a murit pentru toti, au murit deci toti.
15. Si a murit pentru toti, ca cei ce viaza sa nu mai lorusi, ci Aceluia care, pentru ei, a murit si a inviat.
16. De aceea, noi nu mai stim de acum pe nimeni dupa trup; chiar daca am cunoscut pe Hristos dupa trup, acum nu-L mai cunoastem.
17. Deci, daca este cineva in Hristos, este faptura noua; cele vechi au trecut, iata toate s-au facut noi.
18. Si toate sunt de la Dumnezeu, Care ne-a impacat cu Sine prin Hristos si Care ne-a dat noua slujirea impacarii.
19. Pentru ca Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine insusi, nesocotindu-le greselile lor si punand in noi cuvantul impacarii.
20. In numele lui Hristos, asadar, ne infatisam ca mijlocitori, ca si cum Insusi Dumnezeu v-ar indemna prin noi. Va rugam, in numele lui Hristos, impacati-va cu Dumnezeu!
21. Caci pe El, Care n-a cunoscut pacatul, L-a facut pentru noi pacat, ca sa dobandim, intru El, dreptatea lui Dumnezeu.
CAPITOLUL  6
Sfintii lui Dumnezeu.
1. Fiind, dar, impreuna-lucratori cu Hristos, va indemnam sa nu primiti in zadar harul lui Dumnezeu.
2. Caci zice: “La vreme potrivita te-am ascultat si in ziua mantuirii te-am ajutat”; iata acum vreme potrivita, iata acum ziua mantuirii,
3. Nedand nici o sminteala intru nimic, ca sa nu fie slujirea noastra defaimata,
4. Ci in toate infatisandu-ne pe noi insine ca slujitori ai lui Dumnezeu, in multa rabdare, in necazuri, in nevoi, in stramtorari,
5. In batai, in temnita, in tulburari, in osteneli, in privegheri, in posturi;
6. In curatie, in cunostinta, in indelunga-rabdare, in bunatate, in Duhul Sfant, in dragoste nefatarnica;
7. In cuvantul adevarului, in puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptatii, cele de-a dreapta si cele de-a stanga,
8. Prin slava si necinste, prin defaimare si lauda; ca niste amagitori, desi iubitori de adevar,
9. Ca niste necunoscuti, desi bine cunoscuti, ca fiind pe pragul mortii, desi iata ca traim, ca niste pedepsiti, dar nu ucisi;
10. Ca niste intristati, dar pururea bucurandu-ne; ca niste saraci, dar pe multi imbogatind; ca unii care n-au nimic, dar toate le stapanesc.
11. O, corintenilor, gura noastra s-a deschis catre voi, inima noastra s-a largit.
12. In inima noastra nu sunteti la stramtorare; dar stramtorare este pentru noi, in inimile voastre.
13. Platiti-mi si voi aceeasi plata, va vorbesc ca unor copii ai mei - largiti si voi inimile voastre!
14. Nu va injugati la jug strain cu cei necredinciosi, caci ce insotire are dreptatea cu faradelegea? Sau ce impartasire are lumina cu intunericul?
15. Si ce invoire este intre Hristos si Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?
16. Sau ce intelegere este intre templul lui Dumnezeu si idoli? Caci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis ca: “Voi locui in ei si voi umbla si voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu”.
17. De aceea: “Iesiti din mijlocul lor si va osebiti, zice Domnul, si de ce este necurat sa nu va atingeti si Eu va voi primi pe voi.
18. Si voi fi voua tata, si veti fi Mie fii si fiice”, zice Domnul Atottiitorul.
CAPITOLUL  7
Pavel lauda ascultarea corintenilor si se bucura de dragostea lor.
1. Avand deci aceste fagaduinte, iubitilor, sa ne curatim pe noi de toata intinarea trupului si a duhului, desavarsind sfintenia in frica lui Dumnezeu.
2. Faceti-ne loc in inimile voastre! N-am nedreptatit pe nimeni; n-am vatamat pe nimeni, n-am inselat pe nimeni.
3. Nu o spun spre osandirea voastra, caci v-am spus inainte ca sunteti in inimile noastre, ca impreuna sa murim si impreuna sa traim.
4. Multa imi este increderea in voi! Multa imi este lauda pentru voi! Umplutu-m-am de mangaiere! Cu tot necazul nostru, sunt covarsit de bucurie!
5. Caci, dupa ce am sosit in Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihna, necajiti fiind in tot felul: din afara lupte, dinauntru temeri.
6. Dar Dumnezeu, Cel ce mangaie pe cei smeriti, ne-a mangaiat pe noi cu venirea lui Tit.
7. Si nu numai cu venirea lui, ci si cu mangaierea cu care el a fost mangaiat la voi, vestindu-ne noua dorinta voastra, plansul vostru, ravna voastra pentru mine, ca eu mai mult sa ma bucur.
8. Ca, chiar daca v-am intristat prin scrisoare, nu-mi pare rau, desi imi parea rau; caci vad ca scrisoarea aceea, fie si numai pentru un timp, v-a intristat.
9. Acum ma bucur, nu pentru ca v-ati intristat, ci pentru ca v-ati intristat spre pocainta. Caci v-ati intristat dupa Dumnezeu, ca sa nu fiti intru nimic pagubiti de catre noi.
10. Caci intristarea cea dupa Dumnezeu aduce pocainta spre mantuire, fara parere de rau; iar intristarea lumii aduce moarte.
11. Ca iata, insasi aceasta, ca v-ati intristat dupa Dumnezeu, cata sarguinta v-a adus, ba inca si dezvinovatire si mahnire si teama si dorinta si ravna si ispasire! Intru totul ati dovedit ca voi insiva sunteti curati in acest lucru.
12. Deci, desi v-am scris, aceasta n-a fost din cauza celui ce a nedreptatit, nici din cauza celui ce a fost nedreptatit, ci ca sa ne invedereze la voi sarguinta voastra pentru noi, inaintea lui Dumnezeu.
13. De aceea, ne-am mangaiat; dar pe langa mangaierea noastra, ne-am bucurat peste masura mai ales de bucuria lui Tit, caci duhul lui s-a linistit din partea voastra a tuturor.
14. Caci daca m-am laudat inaintea lui cu ceva pentru voi, n-am fost dat de rusine; ci precum toate vi le-am grait intru adevar, asa si lauda noastra pentru Tit s-a facut adevar.
15. Si inima lui este si mai mult la voi, aducandu-si aminte de ascultarea voastra a tuturor, cum l-ati primit cu frica si cu cutremur.
16. Ma bucur ca in toate pot sa ma incred in voi.
CAPITOLUL  8
Pavel lauda pe crestinii din Macedonia pentru strangerea de ajutoare si indeamna si pe corinteni sa faca si ei asemenea.
1. Si va fac cunoscut, fratilor, harul lui Dumnezeu cel daruit in Bisericile Macedoniei;
2. Ca in multa lor incercare de necaz, prisosul bucuriei lor si saracia lor cea adanca au sporit in bogatia darniciei lor,
3. Caci marturisesc ca de voia lor au dat, dupa putere si peste putere,
4. Cu multa rugaminte cerand har de a lua si ei parte la ajutorarea sfintilor.
5. Si au facut nu dupa cum au nadajduit, ci s-au dat pe ei insisi intai Domnului si apoi noua, prin voia lui Dumnezeu,
6. Incat am rugat pe Tit ca, precum a inceput dinainte, asa sa si desavarseasca, la voi, si darul acesta.
7. Ci precum intru toate prisositi: in credinta, in cuvant, in cunostinta, in orice sarguinta, in iubirea voastra catre noi, asa si in acest dar sa prisositi.
8. Nu cu porunca o spun, ci incercand si curatia dragostei voastre, prin sarguinta altora.
9. Caci cunoasteti harul Domnului nostru Iisus Hristos, ca El, bogat fiind, pentru voi a saracit, ca voi cu saracia Lui sa va imbogatiti.
10. Si sfat va dau in aceasta: ca aceasta va este de folos voua, care inca de anul trecut ati inceput nu numai sa faceti, ci sa si voiti.
11. Duceti dar acum pana la capat fapta, ca precum ati fost gata sa voiti, tot asa sa si indepliniti din ce aveti.
12. Caci daca este bunavointa, bine primit este darul, dupa cat are cineva, nu dupa cat nu are.
13. Nu doar ca sa fie altora usurare, iar voua necaz, ci ca sa fie potrivire:
14. Prisosinta voastra sa implineasca lipsa acelora, pentru ca si prisosinta lor sa implineasca lipsa voastra, spre a fi potrivire,
15. Precum este scris: “Celui cu mult nu i-a prisosit, si celui cu putin nu i-a lipsit”.
16. Multumire fie adusa lui Dumnezeu, Care a dat aceeasi ravna pentru voi in inima lui Tit.
17. Caci, pe de o parte, a primit indemnul nostru, iar, pe de alta parte, facandu-se si mai sarguitor, de buna voie a plecat catre voi.
18. Si am trimis impreuna cu el si pe fratele a carui lauda, intru Evanghelie, este in toate Bisericile;
19. Dar nu numai atat, ci este si ales de catre Biserici ca impreuna-calator cu noi la darul acesta, slujit de noi, spre slava Domnului insusi si spre osardia noastra.
20. Prin aceasta ne ferim ca sa nu ne defaimeze cineva, in aceasta imbelsugata strangere de daruri, de care ne ingrijim noi.
21. Pentru ca ne ingrijim de cele bune nu numai inaintea Domnului, ci si inaintea oamenilor.
22. Si l-am trimis impreuna cu ei si pe fratele nostru, pe care l-am incercat in multe, de multe ori, ca fiind sarguitor, iar acum este si mai sarguitor, prin multa incredere in voi.
23. Astfel, daca e vorba de Tit, el este insotitorul meu si impreuna-lucrator la voi; daca e vorba despre fratii nostri, ei sunt apostoli ai Bisericilor, slava a lui Hristos.
24. Aratati deci catre ei, in fata Bisericilor, dovada dragostei voastre, ca si a laudei noastre pentru voi.
CAPITOLUL  9
Strangerea de ajutoare trebuie facuta in graba. Rasplata binefacerilor.
1. Despre strangerea de ajutoare pentru sfinti imi este de prisos sa va scriu.
2. Ca stiu bunavointa voastra, cu care, pentru voi, ma laud catre macedoneni; ca Ahaia s-a pregatit din anul trecut, si ravna voastra a insufletit pe cei mai multi.
3. Am trimis dar pe frati, ca lauda noastra pentru voi, in privinta aceasta, sa nu fie zadarnica, ci sa fiti gata, precum ziceam,
4. Ca nu cumva, cand macedonenii vor veni impreuna cu mine si va vor gasi nepregatiti, sa fim rusinati noi, ca sa nu zicem voi, in aceasta lauda increzatoare.
5. Am socotit deci ca este nevoie sa indemn pe frati sa vina intai la voi si sa pregateasca darul vostru cel dinainte fagaduit, ca el sa fie gata, asa ca un dar, nu ca o fapta de zgarcenie.
6. Aceasta insa zic: Cel ce seamana cu zgarcenie, cu zgarcenie va si secera, iar cel ce seamana cu darnicie, cu darnicie va si secera.
7. Fiecare sa dea cum socoteste cu inima sa, nu cu parere de rau, sau de sila, caci Dumnezeu iubeste pe cel care da cu voie buna.
8. Si Dumnezeu poate sa inmulteasca tot harul la voi, ca, avand totdeauna toata indestularea in toate, sa prisositi spre tot lucrul bun,
9. Precum este scris: “Impartit-a, dat-a saracilor; dreptatea Lui ramane in veac”.
10. Iar Cel ce da samanta semanatorului si paine spre mancare, va va da si va inmulti samanta voastra si va face sa creasca roadele dreptatii voastre,
11. Ca intru toate sa va imbogatiti, spre toata darnicia care aduce prin noi multumire lui Dumnezeu.
12. Pentru ca slujirea acestui dar nu numai ca implineste lipsurile sfintilor, ci prisoseste prin multe multumiri in fata lui Dumnezeu;
13. Slavind ei pe Dumnezeu, prin adeverirea acestei ajutorari, pentru supunerea marturisirii voastre Evangheliei lui Hristos si pentru darnicia impartasirii catre ei si catre toti,
14. Se roaga pentru voi, si va iubesc pentru harul lui Dumnezeu cel ce prisoseste la voi.
15. Iar lui Dumnezeu multumire pentru darul Sau cel negrait.
CAPITOLUL  10
Pavel este acelasi - si fiind de fata si lipsind. Ferirea de cei mincinosi.
1. Insumi eu, Pavel, va indemn prin blandetea si ingaduinta lui Hristos - eu care de fata sunt smerit intre voi, dar, in lipsa, indraznesc fata de voi S
2. Va rog, dar, sa nu ma siliti, cand voi fi de fata, sa indraznesc cu increderea cu care gandesc ca voi indrazni impotriva unora care ne socotesc ca umblam dupa trup.
3. Pentru ca, desi umblam in trup, nu ne luptam trupeste.
4. Caci armele luptei noastre nu sunt trupesti, ci puternice inaintea lui Dumnezeu, spre daramarea intariturilor. Noi surpam iscodirile mintii,
5. Si toata trufia care se ridica impotriva cunoasterii lui Dumnezeu si tot gandul il robim, spre ascultarea lui Hristos,
6. Si gata suntem sa pedepsim toata neascultarea, atunci cand supunerea voastra va fi deplina.
7. Judecati lucrurile asa cum se arata: daca cineva are incredere in sine ca este al lui Hristos, sa gandeasca iarasi de la sine aceasta, ca precum este el al lui Hristos, tot asa suntem si noi.
8. Si chiar de ma voi lauda, ceva mai mult, cu puterea noastra, pe care ne-a dat-o Domnul spre zidirea, iar nu spre daramarea voastra, nu ma voi rusina,
9. Ca sa nu par ca v-as infricosa prin scrisori.
10. Ca scrisorile lui, zic ei, sunt grele si tari, dar infatisarea trupului este slaba si cuvantul lui este dispretuit.
11. Cel ce vorbeste astfel sa-si dea seama ca asa cum suntem cu cuvantul prin scrisori, cand nu suntem de fata, tot asa suntem si cu fapta, cand suntem de fata.
12. Caci nu indraznim sa ne numaram sau sa ne asemanam cu unii care se lauda singuri; dar aceia, masurandu-se si asemanandu-se pe ei cu ei insisi, nu au pricepere.
13. Iar noi nu ne vom lauda fara masura, ci dupa masura dreptarului cu care ne-a masurat noua Dumnezeu, ca sa ajungem si pana la voi.
14. Caci nu ne intindem peste masura, ca si cum n-am fi ajuns la voi, caci am si ajuns cu Evanghelia lui Hristos pana la voi.
15. Nu ne laudam peste masura cu ostenelile altora, ci avem nadejde ca, tot crescand credinta voastra, ne vom mari in voi cu prisosinta, dupa masura noastra,
16. Ca sa propovaduim Evanghelia si in tinuturile de dincolo de voi, dar fara sa ne laudam cu masura straina, in cele de-a gata.
17. Iar cel ce se lauda, in Domnul sa se laude.
18. Pentru ca nu cel ce se lauda singur este dovedit bun, ci acela pe care Domnul il lauda.
CAPITOLUL  11
Impotriva apostolilor mincinosi. Pavel arata virtutile si ostenelile sale.
1. O, de mi-ati ingadui putina neinteleptie! Dar imi si ingaduiti,
2. Caci va ravnesc pe voi cu ravna lui Dumnezeu, pentru ca v-am logodit unui singur barbat, ca sa va infatisez lui Hristos fecioara neprihanita.
3. Dar ma tem ca nu cumva, precum sarpele a amagit pe Eva in viclenia lui, tot asa sa se abata si gandurile voastre de la curatia si nevinovatia cea in Hristos.
4. Caci daca cel ce vine va propovaduieste un alt Iisus, pe care nu l-am propovaduit noi, sau luati un alt duh, pe care nu l-ati luat, sau alta evanghelie pe care nu ati primit-o, - voi l-ati ingadui foarte bine.
5. Dar eu socotesc ca nu sunt cu nimic mai prejos decat cei mai de frunte dintre apostoli.
6. Si chiar daca sunt neiscusit in cuvant, nu insa in cunostinta, ci v-am dovedit-o in totul fata de voi toti.
7. Sau am facut pacat ca v-am propovaduit in dar Evanghelia lui Dumnezeu, smerindu-ma pe mine insumi, pentru ca voi sa va inaltati?
8. Alte Biserici am pradat, luand plata ca sa va slujesc pe voi.
9. Si de fata fiind la voi si in lipsuri aflandu-ma, n-am facut suparare nimanui. Caci in cele ce mi-au lipsit, m-au indestulat fratii veniti din Macedonia. Si in toate m-am pazit si ma voi pazi, sa nu va fiu povara.
10. Este in mine adevarul lui Hristos, ca lauda aceasta nu-mi va fi ingradita in tinuturile Ahaei.
11. Pentru ce? Pentru ca nu va iubesc? Dumnezeu stie!
12. Dar ceea ce fac, voi face si in viitor, ca sa tai pricina celor ce poftesc pricina, pentru a se afla ca si noi in ceea ce se lauda.
13. Pentru ca unii ca acestia sunt apostoli mincinosi, lucratori vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos.
14. Nu este de mirare, deoarece insusi satana se preface in inger al luminii.
15. Nu este deci lucru mare daca si slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptatii, al caror sfarsit va fi dupa faptele lor.
16. Iarasi zic: Sa nu ma socoteasca cineva ca sunt fara minte, iar de nu primiti-ma macar ca pe un fara-de-minte, ca sa ma laud si eu putin.
17. Ceea ce graiesc, nu dupa Domnul graiesc, ci ca in neinteleptie, in aceasta stare de lauda.
18. Deoarece multi se lauda dupa trup, ma voi lauda si eu.
19. Pentru ca voi, intelepti fiind, ingaduiti bucuros pe cei neintelepti.
20. Caci de va robeste cineva, de va mananca cineva, de va ia ce e al vostru, de va priveste cineva cu mandrie, de va loveste cineva peste obraz, - rabdati.
21. Spre necinste o spun, ca noi ne-am aratat slabi. Dar in orice ar cuteza cineva - intru neinteleptie zic, - cutez si eu!
22. Sunt ei evrei? Sunt si eu. Sunt ei israeliti? Israelit sunt si eu. Sunt ei samanta lui Avraam? Sunt si eu.
23. Sunt ei slujitori ai lui Hristos? Nebuneste spun: eu nu mai mult ca ei! In osteneli mai mult, in inchisori mai mult, in batai peste masura, la moarte adeseori.
24. De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fara una.
25. De trei ori am fost batut cu vergi; o data am fost batut cu pietre; de trei ori s-a sfaramat corabia cu mine; o noapte si o zi am petrecut in largul marii.
26. In calatorii adeseori, in primejdii de rauri, in primejdii de la talhari, in primejdii de la neamul meu, in primejdii de la pagani; in primejdii in cetati, in primejdii in pustie, in primejdii pe mare, in primejdii intre fratii cei mincinosi;
27. In osteneala si in truda, in privegheri adeseori, in foame si in sete, in posturi de multe ori, in frig si in lipsa de haine.
28. Pe langa cele din afara, ceea ce ma impresoara in toate zilele este grija de toate Bisericile.
29. Cine este slab si eu sa nu fiu slab? Cine se sminteste si eu sa nu ard?
30. Daca trebuie sa ma laud, ma voi lauda cu cele ale slabiciunii mele!
31. Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus, Cel ce este binecuvantat in veci, stie ca nu mint!
32. In Damasc, dregatorul regelui Areta pazea cetatea Damascului, ca sa ma prinda,
33. Si printr-o fereastra am fost lasat in jos, peste zid, intr-un cos, si am scapat din mainile lui.
CAPITOLUL  12
Vedeniile ceresti ale lui Pavel. Boldul carnii. Pavel va veni in curand la Corint.
1. Daca trebuie sa ma laud, nu-mi este de folos, dar voi veni totusi la vedenii si la descoperiri de la Domnul.
2. Cunosc un om in Hristos, care acum paisprezece ani - fie in trup, nu stiu; fie in afara de trup, nu stiu, Dumnezeu stie - a fost rapit unul ca acesta pana la al treilea cer.
3. Si-l stiu pe un astfel de om - fie in trup, fie in afara de trup, nu stiu, Dumnezeu stie S
4. Ca a fost rapit in rai si a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului sa le graiasca.
5. Pentru unul ca acesta ma voi lauda; iar pentru mine insumi nu ma voi lauda decat numai in slabiciunile mele.
6. Caci chiar daca as vrea sa ma laud, nu voi fi fara minte, caci voi spune adevarul; dar ma feresc de aceasta, ca sa nu ma socoteasca nimeni mai presus decat ceea ce vede sau aude de la mine.
7. Si pentru ca sa nu ma trufesc cu maretia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe in trup, un inger al satanei, sa ma bata peste obraz, ca sa nu ma trufesc.
8. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca sa-l indeparteze de la mine;
9. Si mi-a zis: Iti este de ajuns harul Meu, caci puterea Mea se desavarseste in slabiciune. Deci, foarte bucuros, ma voi lauda mai ales intru slabiciunile mele, ca sa locuiasca in mine puterea lui Hristos.
10. De aceea ma bucur in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramtorari pentru Hristos, caci, cand sunt slab, atunci sunt tare.
11. M-am facut ca unul fara minte, laudandu-ma. Voi m-ati silit! Caci se cuvenea sa vorbiti voi de bine despre mine, pentru ca nu sunt cu nimic mai prejos decat cei mai de frunte dintre apostoli, desi nu sunt nimic.
12. Dovezile mele de apostol s-au aratat la voi in toata rabdarea, prin semne, prin minuni si prin puteri.
13. Caci cu ce sunteti voi mai prejos decat celelalte Biserici, decat numai ca eu nu v-am fost povara? Daruiti-mi mie aceasta nedreptate.
14. Iata, a treia oara sunt gata sa vin la voi si nu va voi fi povara, caci nu caut ale voastre, ci pe voi. Pentru ca nu copiii sunt datori sa agoniseasca pentru parinti, ci parintii pentru copii.
15. Deci eu foarte bucuros voi cheltui si ma voi cheltui pentru sufletele voastre, desi, iubindu-va mai mult, eu sunt iubit mai putin.
16. Dar fie! Eu nu v-am impovarat. Ci, fiind istet, v-am prins cu inselaciune.
17. Am tras eu folos de la voi, prin vreunul din aceia pe care i-am trimis?
18. L-am rugat pe Tit si am trimis, impreuna cu el, pe fratele. V-a asuprit Tit cu ceva? N-am umblat noi in acelasi duh? N-am calcat noi pe aceleasi urme?
19. De mult vi se pare ca ne aparam fata de voi. Dar noi graim in Hristos, inaintea lui Dumnezeu. Si toate acestea, iubitii mei, pentru zidirea voastra.
20. Caci ma tem ca nu cumva venind, sa nu va gasesc pe voi asa precum voiesc, iar eu sa fiu gasit de voi asa precum nu voiti; ma tem adica de certuri, de pizma, de manii, de intaratari, de clevetiri, de murmure, de ingamfari, de tulburari;
21. Ma tem ca nu cumva, venind iarasi, sa ma umileasca Dumnezeul meu la voi si sa plang pe multi care au pacatuit inainte si nu s-au pocait de necuratia si de desfranarea si de necumpatarea pe care le-au facut.
CAPITOLUL  13
Apropiata venire in Corint. Indemnuri la viata de buna oranduiala.
1. A treia oara vin la voi. In gura a doi sau trei martori va sta tot cuvantul.
2. Am spus dinainte si spun iarasi dinainte, ca atunci cand am fost de fata a doua oara, si acum, nefiind de fata, scriu celor ce au pacatuit inainte si tuturor celorlalti ca, de voi veni iarasi, nu voi cruta,
3. De vreme ce voi cautati dovada ca Hristos graieste intru mine, Care nu este slab fata de voi, ci puternic in voi.
4. Caci, desi a fost rastignit din slabiciune, din puterea lui Dumnezeu este insa viu. Si noi suntem slabi intru El, dar vom fi impreuna cu El, din puterea lui Dumnezeu fata de voi.
5. Cercetati-va pe voi insiva daca sunteti in credinta; incercati-va pe voi insiva. Sau nu va cunoasteti voi singuri bine ca Hristos Iisus este intru voi? Afara numai daca nu sunteti netrebnici.
6. Nadajduiesc insa ca veti cunoaste ca noi nu suntem netrebnici.
7. Si ne rugam lui Dumnezeu ca sa nu savarsiti voi nici un rau, nu ca sa ne aratam noi incercati, ci pentru ca voi sa faceti binele, iar noi sa fim ca niste netrebnici.
8. Caci impotriva adevarului n-avem nici o putere; avem pentru adevar.
9. Caci ne bucuram cand noi suntem slabi, iar voi sunteti tari. Acesta si cerem in rugaciunea noastra: desavarsirea voastra.
10. Pentru aceea va scriu acestea, nefiind de fata, ca atunci, cand voi fi de fata, sa nu cutez cu asprime, dupa puterea pe care mi-a dat-o Domnul spre zidire, iar nu spre daramare.
11. Deci, fratilor, bucurati-va! Desavarsiti-va, mangaiati-va, fiti uniti in cuget, traiti in pace si Dumnezeul dragostei si al pacii va fi cu voi.
12. Imbratisati-va unii pe altii cu sarutare sfanta. Sfintii toti va imbratiseaza.
13. Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti!]]> A SFANTULUI APOSTOL PAVEL
 
CAPITOLUL  1
Mangaierile apostolului in mijlocul suferintelor. Apararea lui impotriva invinuirii de nestatornicie.
1. Pavel, apostol al lui Hristos Iisus, prin vointa lui Dumnezeu, si Timotei, fratele: Bisericii lui Dumnezeu celei din Corint, impreuna cu toti sfintii care sunt in toata Ahaia:
2. Har voua si pace de la Dumnezeu Tatal nostru si de la Domnul Iisus Hristos.
3. Binecuvantat este Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, Parintele indurarilor si Dumnezeul a toata mangaierea,
4. Cel ce ne mangaie pe noi in tot necazul nostru, ca sa putem sa mangaiem si noi pe cei care se afla in tot necazul, prin mangaierea cu care noi insine suntem mangaiati de Dumnezeu.
5. Ca precum prisosesc patimirile lui Hristos intru noi, asa prisoseste prin Hristos si mangaierea noastra.
6. Deci fie ca suntem stramtorati, este pentru a voastra mangaiere si mantuire, fie ca suntem mangaiati, este pentru a voastra mangaiere, care va da putere sa indurati cu rabdare aceleasi suferinte pe care le suferim si noi.
7. Si nadejdea noastra este tare pentru voi, stiind ca precum sunteti partasi suferintelor, asa si mangaierii.
8. Caci nu voim, fratilor, ca voi sa nu stiti de necazul nostru, care ni s-a facut in Asia, ca peste masura, peste puteri, am fost ingreuiati, incat nu mai nadajduiam sa mai scapam cu viata.
9. Ci noi, in noi insine, ne-am socotit ca osanditi la moarte, ca sa nu ne punem increderea in noi, ci in Dumnezeu, Cel ce inviaza pe cei morti,
10. Care ne-a izbavit pe noi dintr-o moarte ca aceasta si ne izbaveste si in Care nadajduim ca inca ne va mai izbavi,
11. Ajutandu-ne si voi cu rugaciunea pentru noi, asa incat darul acesta facut noua, prin rugaciunea multora, sa ne fie prilej de multumire adusa de catre multi, pentru noi.
12. Caci lauda noastra aceasta este: marturia constiintei noastre ca am umblat in lume, si mai ales la voi, in sfintenie si in curatie dumnezeiasca, nu in intelepciune trupeasca, ci in harul lui Dumnezeu.
13. Caci nu va scriem voua altele decat cele ce cititi si intelegeti. Si am nadejde ca pana in sfarsit veti intelege;
14. Dupa cum ne-ati si inteles in parte, - ca noi suntem lauda voastra, precum si voi lauda noastra, in ziua Domnului nostru Iisus.
15. Cu aceasta incredintare voiam sa vin intai la voi, ca sa aveti bucurie a doua oara,
16. Si sa trec pe la voi in Macedonia si din Macedonia iarasi sa vin la voi si sa fiu petrecut de voi in Iudeea.
17. Deci, aceasta voind, m-am purtat, oare, cu usurinta? Sau cele ce hotarasc, le hotarasc trupeste ca la mine da, da sa fie si nu, nu?
18. Credincios este Dumnezeu, ca n-a fost cuvantul nostru catre voi da si nu.
19. Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel propovaduit voua - prin noi, prin mine, prin Silvan si prin Timotei - nu a fost da si nu, ci da a fost in El.
20. Caci toate fagaduintele lui Dumnezeu, in El, sunt da; si prin El, amin, spre slava lui Dumnezeu prin noi.
21. Iar Cel ce ne intareste pe noi impreuna cu voi, in Hristos, si ne-a uns pe noi este Dumnezeu,
22. Care ne-a si pecetluit pe noi si a dat arvuna Duhului, in inimile noastre.
23. Si eu chem pe Dumnezeu marturie asupra sufletului meu, ca din crutare pentru voi n-am venit inca la Corint.
24. Nu ca doar avem stapanire peste credinta voastra, dar suntem impreuna-lucratori ai bucuriei voastre; caci stati tari in credinta.
 
CAPITOLUL  2
Dragostea lui Pavel catre corinteni. Ii indeamna sa ierte pe cel ce a gresit si s-a pocait. Calatoriile si izbanzile lui Pavel.
1. Si am judecat in mine aceasta, sa nu vin iarasi la voi cu intristare.
2. Caci daca eu va intristez, cine este cel care sa ma inveseleasca, daca nu cel intristat de mine?
3. Si v-am scris voua aceasta, ca nu cumva la venirea mea sa am intristare de la aceia care trebuie sa ma bucure, fiind incredintat despre voi toti ca bucuria mea este si a voastra a tuturor.
4. Caci din multa suparare si cu inima stransa de durere, v-am scris cu multe lacrimi, nu ca sa va intristati, ci ca sa cunoasteti dragostea pe care o am cu prisosinta catre voi.
5. Si daca m-a intristat cineva, nu pe mine m-a intristat, ci in parte - ca sa nu spun mai mult - pe voi toti.
6. Destul este pentru un astfel de om pedeapsa aceasta data de catre cei mai multi.
7. Asa incat voi, dimpotriva, mai bine sa-l iertati si sa-l mangaiati, ca sa nu fie coplesit de prea multa intristare unul ca acesta.
8. De aceea va indemn sa intariti in el dragostea.
9. Caci pentru aceasta v-am si scris, ca sa cunosc incercarea voastra, daca sunteti ascultatori in toate.
10. Iar cui ii iertati ceva, ii iert si eu; pentru ca si eu, daca am iertat ceva, am iertat pentru voi, in fata lui Hristos,
11. Ca sa nu ne lasam covarsiti de satana, caci gandurile lui nu ne sunt necunoscute.
12. Si venind eu la Troa, pentru Evanghelia lui Hristos, si usa fiindu-mi deschisa in Domnul,
13. N-am avut odihna in duhul meu, fiindca n-am gasit pe Tit, fratele meu, ci despartindu-ma de ei, am plecat in Macedonia.
14. Multumire fie adusa deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori in Hristos si descopera prin noi, in tot locul, mireasma cunostintei Sale!
15. Pentru ca suntem lui Dumnezeu buna mireasma a lui Hristos intre cei ce se mantuiesc si intre cei ce pier;
16. Unora, adica, mireasma a mortii spre moarte, iar altora mireasma a vietii spre viata. Si pentru acestea, cine e destoinic?
17. Caci nu suntem ca cei multi, care strica cuvantul lui Dumnezeu, ci graim ca din curatia inimii, ca de la Dumnezeu inaintea lui Dumnezeu, in Hristos.
CAPITOLUL  3
Pavel vorbeste corintenilor despre sine. Litera si duhul. Valul lui Moise se ridica prin Hristos.
1. Au doara incepem iarasi sa spunem cine suntem? Sau nu cumva avem nevoie - cum au unii - de scrisori de lauda catre voi sau de la voi?
2. Scrisoarea noastra sunteti voi, scrisa in inimile noastre, cunoscuta si citita de toti oamenii,
3. Aratandu-va ca sunteti scrisoare a lui Hristos, slujita de noi, scrisa nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatra, ci pe tablele de carne ale inimii.
4. Si o astfel de incredere avem in Hristos fata de Dumnezeu;
5. Nu ca de la noi insine suntem destoinici sa cugetam ceva ca de la noi insine, ci destoinicia noastra este de la Dumnezeu,
6. Cel ce ne-a invrednicit sa fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru ca litera ucide, iar duhul face viu.
7. Iar daca slujirea cea spre moarte, sapata in litere, pe piatra, s-a facut intru slava, incat fiii lui Israel nu puteau sa-si atinteasca ochii la fata lui Moise, din pricina slavei celei trecatoare a fetei lui,
8. Cum sa nu fie mai mult intru slava slujirea Duhului?
9. Caci de a avut parte de slava slujirea care aduce osanda, cu mult mai mult prisoseste in slava slujirea dreptatii.
10. Si nici macar nu este slavit ceea ce era slavit in aceasta privinta, fata de slava cea covarsitoare.
11. Caci daca ce este trecator s-a savarsit prin slava, cu atat mai mult ce e netrecator va fi in  slava.
12. Avand deci o astfel de nadejde, noi lucram cu multa indrazneala,
13. Si nu ca Moise, care isi punea un val pe fata sa, ca fiii lui Israel sa nu priveasca sfarsitul a ceea ce era trecator.
14. Dar mintile lor s-au invartosat, caci pana in ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, ramane acelasi val, neridicandu-se, caci el se desfiinteaza prin Hristos;
15. Ci pana astazi, cand se citeste Moise, sta un val pe inima lor;
16. Iar cand se vor intoarce catre Domnul, valul se va ridica.
17. Domnul este Duh, si unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.
18. Iar noi toti, privind ca in oglinda, cu fata descoperita, slava Domnului, ne prefacem in acelasi chip din slava in slava, ca de la Duhul Domnului.
CAPITOLUL  4
Sfintii cunosc slava lui Dumnezeu si nadejdea in ea ii intareste a birui toate suferintele.
1. De aceea, avand aceasta slujire, dupa cum am fost miluiti, nu ne pierdem nadejdea,
2. Ci ne-am lepadat de cele ascunse ale rusinii, neumbland in viclesug, nici stricand cuvantul lui Dumnezeu, ci facandu-ne cunoscuti prin aratarea adevarului fata de orice constiinta omeneasca inaintea lui Dumnezeu.
3. Iar daca Evanghelia noastra este inca acoperita, este pentru cei pierduti,
4. In care Dumnezeul veacului acestuia a orbit mintile necredinciosilor, ca sa nu le lumineze lumina Evangheliei slavei lui Hristos, Care este chipul lui Dumnezeu.
5. Caci nu ne propovaduim pe noi insine, ci pe Hristos Iisus, Domnul, iar noi insine suntem slugile voastre, pentru Iisus.
6. Fiindca Dumnezeu, Care a zis: “Straluceasca, din intuneric, lumina” - El a stralucit in inimile noastre, ca sa straluceasca cunostinta slavei lui Dumnezeu, pe fata lui Hristos.
7. Si avem comoara aceasta in vase de lut, ca sa se invedereze ca puterea covarsitoare este a lui Dumnezeu si nu de la noi,
8. In toate patimind necaz, dar nefiind striviti; lipsiti fiind, dar nu deznadajduiti;
9. Prigoniti fiind, dar nu parasiti; doborati, dar nu nimiciti;
10. Purtand totdeauna in trup omorarea lui Iisus, pentru ca si viata lui Iisus sa se arate in trupul nostru.
11. Caci pururea noi cei vii suntem dati spre moarte pentru Iisus, ca si viata lui Iisus sa se arate in trupul nostru cel muritor.
12. Astfel ca in noi lucreaza moartea, iar in voi viata.
13. Dar avand acelasi duh al credintei, - dupa cum este scris: “Crezut-am, pentru aceea am si grait”, - si noi credem: pentru aceea si graim,
14. Stiind ca Cel ce a inviat pe Domnul Iisus ne va invia si pe noi cu Iisus si ne va infatisa impreuna cu voi.
15. Caci toate sunt pentru voi, pentru ca, inmultindu-se harul sa prisoseasca prin mai multi multumirea, spre slava lui Dumnezeu.
16. De aceea nu ne pierdem curajul si, chiar daca omul nostru cel din afara se trece, cel dinauntru insa se innoieste din zi in zi.
17. Caci necazul nostru de acum, usor si trecator, ne aduce noua, mai presus de orice masura, slava vesnica covarsitoare,
18. Neprivind noi la cele ce se vad, ci la cele ce nu se vad, fiindca cele ce se vad sunt trecatoare, iar cele ce nu se vad sunt vesnice.
CAPITOLUL  5
Trebuie sa ne imbracam cu haina cea noua, cereasca, peste cea pamanteasca. Dorinta dupa viata vesnica. Ispasirea si impacarea noastra.
1. Caci stim ca, daca acest cort, locuinta noastra pamanteasca, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casa nefacuta de mana, vesnica, in ceruri.
2. Caci de aceea si suspinam, in acest trup, dorind sa ne imbracam cu locuinta noastra cea din cer,
3. Daca totusi vom fi gasiti imbracati, iar nu goi.
4. Ca noi, cei ce suntem in cortul acesta, suspinam ingreuiati, de vreme ce dorim sa nu ne scoatem haina noastra, ci sa ne imbracam cu cealalta pe deasupra, ca ceea ce este muritor sa fie inghitit de viata.
5. Iar Cel ce ne-a facut spre aceasta este Dumnezeu, Care ne-a dat noua arvuna Duhului.
6. Indraznind deci totdeauna si stiind ca, petrecand in trup, suntem departe de Domnul,
7. Caci umblam prin credinta, nu prin vedere,
8. Avem incredere si voim mai bine sa plecam din trup si sa petrecem la Domnul.
9. De aceea ne si straduim ca, fie ca petrecem in trup, fie ca plecam din el, sa fim bineplacuti Lui.
10. Pentru ca noi toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, ca sa ia fiecare dupa cele ce a facut prin trup, ori bine, ori rau.
11. Cunoscand deci frica de Domnul, cautam sa induplecam pe oameni, dar lui Dumnezeu Ii suntem binecunoscuti si nadajduiesc ca suntem binecunoscuti si in cugetele voastre.
12. Caci nu va spunem iarasi cine suntem, ci va dam prilej de lauda pentru noi, ca sa aveti ce sa spuneti acelora care se lauda cu fata si nu cu inima.
13. Caci, daca ne-am iesit din fire, este pentru Dumnezeu, iar daca suntem cu mintea intreaga, este pentru voi.
14. Caci dragostea lui Hristos ne stapaneste pe noi care socotim aceasta, ca daca unul a murit pentru toti, au murit deci toti.
15. Si a murit pentru toti, ca cei ce viaza sa nu mai lorusi, ci Aceluia care, pentru ei, a murit si a inviat.
16. De aceea, noi nu mai stim de acum pe nimeni dupa trup; chiar daca am cunoscut pe Hristos dupa trup, acum nu-L mai cunoastem.
17. Deci, daca este cineva in Hristos, este faptura noua; cele vechi au trecut, iata toate s-au facut noi.
18. Si toate sunt de la Dumnezeu, Care ne-a impacat cu Sine prin Hristos si Care ne-a dat noua slujirea impacarii.
19. Pentru ca Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine insusi, nesocotindu-le greselile lor si punand in noi cuvantul impacarii.
20. In numele lui Hristos, asadar, ne infatisam ca mijlocitori, ca si cum Insusi Dumnezeu v-ar indemna prin noi. Va rugam, in numele lui Hristos, impacati-va cu Dumnezeu!
21. Caci pe El, Care n-a cunoscut pacatul, L-a facut pentru noi pacat, ca sa dobandim, intru El, dreptatea lui Dumnezeu.
CAPITOLUL  6
Sfintii lui Dumnezeu.
1. Fiind, dar, impreuna-lucratori cu Hristos, va indemnam sa nu primiti in zadar harul lui Dumnezeu.
2. Caci zice: “La vreme potrivita te-am ascultat si in ziua mantuirii te-am ajutat”; iata acum vreme potrivita, iata acum ziua mantuirii,
3. Nedand nici o sminteala intru nimic, ca sa nu fie slujirea noastra defaimata,
4. Ci in toate infatisandu-ne pe noi insine ca slujitori ai lui Dumnezeu, in multa rabdare, in necazuri, in nevoi, in stramtorari,
5. In batai, in temnita, in tulburari, in osteneli, in privegheri, in posturi;
6. In curatie, in cunostinta, in indelunga-rabdare, in bunatate, in Duhul Sfant, in dragoste nefatarnica;
7. In cuvantul adevarului, in puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptatii, cele de-a dreapta si cele de-a stanga,
8. Prin slava si necinste, prin defaimare si lauda; ca niste amagitori, desi iubitori de adevar,
9. Ca niste necunoscuti, desi bine cunoscuti, ca fiind pe pragul mortii, desi iata ca traim, ca niste pedepsiti, dar nu ucisi;
10. Ca niste intristati, dar pururea bucurandu-ne; ca niste saraci, dar pe multi imbogatind; ca unii care n-au nimic, dar toate le stapanesc.
11. O, corintenilor, gura noastra s-a deschis catre voi, inima noastra s-a largit.
12. In inima noastra nu sunteti la stramtorare; dar stramtorare este pentru noi, in inimile voastre.
13. Platiti-mi si voi aceeasi plata, va vorbesc ca unor copii ai mei - largiti si voi inimile voastre!
14. Nu va injugati la jug strain cu cei necredinciosi, caci ce insotire are dreptatea cu faradelegea? Sau ce impartasire are lumina cu intunericul?
15. Si ce invoire este intre Hristos si Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?
16. Sau ce intelegere este intre templul lui Dumnezeu si idoli? Caci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis ca: “Voi locui in ei si voi umbla si voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu”.
17. De aceea: “Iesiti din mijlocul lor si va osebiti, zice Domnul, si de ce este necurat sa nu va atingeti si Eu va voi primi pe voi.
18. Si voi fi voua tata, si veti fi Mie fii si fiice”, zice Domnul Atottiitorul.
CAPITOLUL  7
Pavel lauda ascultarea corintenilor si se bucura de dragostea lor.
1. Avand deci aceste fagaduinte, iubitilor, sa ne curatim pe noi de toata intinarea trupului si a duhului, desavarsind sfintenia in frica lui Dumnezeu.
2. Faceti-ne loc in inimile voastre! N-am nedreptatit pe nimeni; n-am vatamat pe nimeni, n-am inselat pe nimeni.
3. Nu o spun spre osandirea voastra, caci v-am spus inainte ca sunteti in inimile noastre, ca impreuna sa murim si impreuna sa traim.
4. Multa imi este increderea in voi! Multa imi este lauda pentru voi! Umplutu-m-am de mangaiere! Cu tot necazul nostru, sunt covarsit de bucurie!
5. Caci, dupa ce am sosit in Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihna, necajiti fiind in tot felul: din afara lupte, dinauntru temeri.
6. Dar Dumnezeu, Cel ce mangaie pe cei smeriti, ne-a mangaiat pe noi cu venirea lui Tit.
7. Si nu numai cu venirea lui, ci si cu mangaierea cu care el a fost mangaiat la voi, vestindu-ne noua dorinta voastra, plansul vostru, ravna voastra pentru mine, ca eu mai mult sa ma bucur.
8. Ca, chiar daca v-am intristat prin scrisoare, nu-mi pare rau, desi imi parea rau; caci vad ca scrisoarea aceea, fie si numai pentru un timp, v-a intristat.
9. Acum ma bucur, nu pentru ca v-ati intristat, ci pentru ca v-ati intristat spre pocainta. Caci v-ati intristat dupa Dumnezeu, ca sa nu fiti intru nimic pagubiti de catre noi.
10. Caci intristarea cea dupa Dumnezeu aduce pocainta spre mantuire, fara parere de rau; iar intristarea lumii aduce moarte.
11. Ca iata, insasi aceasta, ca v-ati intristat dupa Dumnezeu, cata sarguinta v-a adus, ba inca si dezvinovatire si mahnire si teama si dorinta si ravna si ispasire! Intru totul ati dovedit ca voi insiva sunteti curati in acest lucru.
12. Deci, desi v-am scris, aceasta n-a fost din cauza celui ce a nedreptatit, nici din cauza celui ce a fost nedreptatit, ci ca sa ne invedereze la voi sarguinta voastra pentru noi, inaintea lui Dumnezeu.
13. De aceea, ne-am mangaiat; dar pe langa mangaierea noastra, ne-am bucurat peste masura mai ales de bucuria lui Tit, caci duhul lui s-a linistit din partea voastra a tuturor.
14. Caci daca m-am laudat inaintea lui cu ceva pentru voi, n-am fost dat de rusine; ci precum toate vi le-am grait intru adevar, asa si lauda noastra pentru Tit s-a facut adevar.
15. Si inima lui este si mai mult la voi, aducandu-si aminte de ascultarea voastra a tuturor, cum l-ati primit cu frica si cu cutremur.
16. Ma bucur ca in toate pot sa ma incred in voi.
CAPITOLUL  8
Pavel lauda pe crestinii din Macedonia pentru strangerea de ajutoare si indeamna si pe corinteni sa faca si ei asemenea.
1. Si va fac cunoscut, fratilor, harul lui Dumnezeu cel daruit in Bisericile Macedoniei;
2. Ca in multa lor incercare de necaz, prisosul bucuriei lor si saracia lor cea adanca au sporit in bogatia darniciei lor,
3. Caci marturisesc ca de voia lor au dat, dupa putere si peste putere,
4. Cu multa rugaminte cerand har de a lua si ei parte la ajutorarea sfintilor.
5. Si au facut nu dupa cum au nadajduit, ci s-au dat pe ei insisi intai Domnului si apoi noua, prin voia lui Dumnezeu,
6. Incat am rugat pe Tit ca, precum a inceput dinainte, asa sa si desavarseasca, la voi, si darul acesta.
7. Ci precum intru toate prisositi: in credinta, in cuvant, in cunostinta, in orice sarguinta, in iubirea voastra catre noi, asa si in acest dar sa prisositi.
8. Nu cu porunca o spun, ci incercand si curatia dragostei voastre, prin sarguinta altora.
9. Caci cunoasteti harul Domnului nostru Iisus Hristos, ca El, bogat fiind, pentru voi a saracit, ca voi cu saracia Lui sa va imbogatiti.
10. Si sfat va dau in aceasta: ca aceasta va este de folos voua, care inca de anul trecut ati inceput nu numai sa faceti, ci sa si voiti.
11. Duceti dar acum pana la capat fapta, ca precum ati fost gata sa voiti, tot asa sa si indepliniti din ce aveti.
12. Caci daca este bunavointa, bine primit este darul, dupa cat are cineva, nu dupa cat nu are.
13. Nu doar ca sa fie altora usurare, iar voua necaz, ci ca sa fie potrivire:
14. Prisosinta voastra sa implineasca lipsa acelora, pentru ca si prisosinta lor sa implineasca lipsa voastra, spre a fi potrivire,
15. Precum este scris: “Celui cu mult nu i-a prisosit, si celui cu putin nu i-a lipsit”.
16. Multumire fie adusa lui Dumnezeu, Care a dat aceeasi ravna pentru voi in inima lui Tit.
17. Caci, pe de o parte, a primit indemnul nostru, iar, pe de alta parte, facandu-se si mai sarguitor, de buna voie a plecat catre voi.
18. Si am trimis impreuna cu el si pe fratele a carui lauda, intru Evanghelie, este in toate Bisericile;
19. Dar nu numai atat, ci este si ales de catre Biserici ca impreuna-calator cu noi la darul acesta, slujit de noi, spre slava Domnului insusi si spre osardia noastra.
20. Prin aceasta ne ferim ca sa nu ne defaimeze cineva, in aceasta imbelsugata strangere de daruri, de care ne ingrijim noi.
21. Pentru ca ne ingrijim de cele bune nu numai inaintea Domnului, ci si inaintea oamenilor.
22. Si l-am trimis impreuna cu ei si pe fratele nostru, pe care l-am incercat in multe, de multe ori, ca fiind sarguitor, iar acum este si mai sarguitor, prin multa incredere in voi.
23. Astfel, daca e vorba de Tit, el este insotitorul meu si impreuna-lucrator la voi; daca e vorba despre fratii nostri, ei sunt apostoli ai Bisericilor, slava a lui Hristos.
24. Aratati deci catre ei, in fata Bisericilor, dovada dragostei voastre, ca si a laudei noastre pentru voi.
CAPITOLUL  9
Strangerea de ajutoare trebuie facuta in graba. Rasplata binefacerilor.
1. Despre strangerea de ajutoare pentru sfinti imi este de prisos sa va scriu.
2. Ca stiu bunavointa voastra, cu care, pentru voi, ma laud catre macedoneni; ca Ahaia s-a pregatit din anul trecut, si ravna voastra a insufletit pe cei mai multi.
3. Am trimis dar pe frati, ca lauda noastra pentru voi, in privinta aceasta, sa nu fie zadarnica, ci sa fiti gata, precum ziceam,
4. Ca nu cumva, cand macedonenii vor veni impreuna cu mine si va vor gasi nepregatiti, sa fim rusinati noi, ca sa nu zicem voi, in aceasta lauda increzatoare.
5. Am socotit deci ca este nevoie sa indemn pe frati sa vina intai la voi si sa pregateasca darul vostru cel dinainte fagaduit, ca el sa fie gata, asa ca un dar, nu ca o fapta de zgarcenie.
6. Aceasta insa zic: Cel ce seamana cu zgarcenie, cu zgarcenie va si secera, iar cel ce seamana cu darnicie, cu darnicie va si secera.
7. Fiecare sa dea cum socoteste cu inima sa, nu cu parere de rau, sau de sila, caci Dumnezeu iubeste pe cel care da cu voie buna.
8. Si Dumnezeu poate sa inmulteasca tot harul la voi, ca, avand totdeauna toata indestularea in toate, sa prisositi spre tot lucrul bun,
9. Precum este scris: “Impartit-a, dat-a saracilor; dreptatea Lui ramane in veac”.
10. Iar Cel ce da samanta semanatorului si paine spre mancare, va va da si va inmulti samanta voastra si va face sa creasca roadele dreptatii voastre,
11. Ca intru toate sa va imbogatiti, spre toata darnicia care aduce prin noi multumire lui Dumnezeu.
12. Pentru ca slujirea acestui dar nu numai ca implineste lipsurile sfintilor, ci prisoseste prin multe multumiri in fata lui Dumnezeu;
13. Slavind ei pe Dumnezeu, prin adeverirea acestei ajutorari, pentru supunerea marturisirii voastre Evangheliei lui Hristos si pentru darnicia impartasirii catre ei si catre toti,
14. Se roaga pentru voi, si va iubesc pentru harul lui Dumnezeu cel ce prisoseste la voi.
15. Iar lui Dumnezeu multumire pentru darul Sau cel negrait.
CAPITOLUL  10
Pavel este acelasi - si fiind de fata si lipsind. Ferirea de cei mincinosi.
1. Insumi eu, Pavel, va indemn prin blandetea si ingaduinta lui Hristos - eu care de fata sunt smerit intre voi, dar, in lipsa, indraznesc fata de voi S
2. Va rog, dar, sa nu ma siliti, cand voi fi de fata, sa indraznesc cu increderea cu care gandesc ca voi indrazni impotriva unora care ne socotesc ca umblam dupa trup.
3. Pentru ca, desi umblam in trup, nu ne luptam trupeste.
4. Caci armele luptei noastre nu sunt trupesti, ci puternice inaintea lui Dumnezeu, spre daramarea intariturilor. Noi surpam iscodirile mintii,
5. Si toata trufia care se ridica impotriva cunoasterii lui Dumnezeu si tot gandul il robim, spre ascultarea lui Hristos,
6. Si gata suntem sa pedepsim toata neascultarea, atunci cand supunerea voastra va fi deplina.
7. Judecati lucrurile asa cum se arata: daca cineva are incredere in sine ca este al lui Hristos, sa gandeasca iarasi de la sine aceasta, ca precum este el al lui Hristos, tot asa suntem si noi.
8. Si chiar de ma voi lauda, ceva mai mult, cu puterea noastra, pe care ne-a dat-o Domnul spre zidirea, iar nu spre daramarea voastra, nu ma voi rusina,
9. Ca sa nu par ca v-as infricosa prin scrisori.
10. Ca scrisorile lui, zic ei, sunt grele si tari, dar infatisarea trupului este slaba si cuvantul lui este dispretuit.
11. Cel ce vorbeste astfel sa-si dea seama ca asa cum suntem cu cuvantul prin scrisori, cand nu suntem de fata, tot asa suntem si cu fapta, cand suntem de fata.
12. Caci nu indraznim sa ne numaram sau sa ne asemanam cu unii care se lauda singuri; dar aceia, masurandu-se si asemanandu-se pe ei cu ei insisi, nu au pricepere.
13. Iar noi nu ne vom lauda fara masura, ci dupa masura dreptarului cu care ne-a masurat noua Dumnezeu, ca sa ajungem si pana la voi.
14. Caci nu ne intindem peste masura, ca si cum n-am fi ajuns la voi, caci am si ajuns cu Evanghelia lui Hristos pana la voi.
15. Nu ne laudam peste masura cu ostenelile altora, ci avem nadejde ca, tot crescand credinta voastra, ne vom mari in voi cu prisosinta, dupa masura noastra,
16. Ca sa propovaduim Evanghelia si in tinuturile de dincolo de voi, dar fara sa ne laudam cu masura straina, in cele de-a gata.
17. Iar cel ce se lauda, in Domnul sa se laude.
18. Pentru ca nu cel ce se lauda singur este dovedit bun, ci acela pe care Domnul il lauda.
CAPITOLUL  11
Impotriva apostolilor mincinosi. Pavel arata virtutile si ostenelile sale.
1. O, de mi-ati ingadui putina neinteleptie! Dar imi si ingaduiti,
2. Caci va ravnesc pe voi cu ravna lui Dumnezeu, pentru ca v-am logodit unui singur barbat, ca sa va infatisez lui Hristos fecioara neprihanita.
3. Dar ma tem ca nu cumva, precum sarpele a amagit pe Eva in viclenia lui, tot asa sa se abata si gandurile voastre de la curatia si nevinovatia cea in Hristos.
4. Caci daca cel ce vine va propovaduieste un alt Iisus, pe care nu l-am propovaduit noi, sau luati un alt duh, pe care nu l-ati luat, sau alta evanghelie pe care nu ati primit-o, - voi l-ati ingadui foarte bine.
5. Dar eu socotesc ca nu sunt cu nimic mai prejos decat cei mai de frunte dintre apostoli.
6. Si chiar daca sunt neiscusit in cuvant, nu insa in cunostinta, ci v-am dovedit-o in totul fata de voi toti.
7. Sau am facut pacat ca v-am propovaduit in dar Evanghelia lui Dumnezeu, smerindu-ma pe mine insumi, pentru ca voi sa va inaltati?
8. Alte Biserici am pradat, luand plata ca sa va slujesc pe voi.
9. Si de fata fiind la voi si in lipsuri aflandu-ma, n-am facut suparare nimanui. Caci in cele ce mi-au lipsit, m-au indestulat fratii veniti din Macedonia. Si in toate m-am pazit si ma voi pazi, sa nu va fiu povara.
10. Este in mine adevarul lui Hristos, ca lauda aceasta nu-mi va fi ingradita in tinuturile Ahaei.
11. Pentru ce? Pentru ca nu va iubesc? Dumnezeu stie!
12. Dar ceea ce fac, voi face si in viitor, ca sa tai pricina celor ce poftesc pricina, pentru a se afla ca si noi in ceea ce se lauda.
13. Pentru ca unii ca acestia sunt apostoli mincinosi, lucratori vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos.
14. Nu este de mirare, deoarece insusi satana se preface in inger al luminii.
15. Nu este deci lucru mare daca si slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptatii, al caror sfarsit va fi dupa faptele lor.
16. Iarasi zic: Sa nu ma socoteasca cineva ca sunt fara minte, iar de nu primiti-ma macar ca pe un fara-de-minte, ca sa ma laud si eu putin.
17. Ceea ce graiesc, nu dupa Domnul graiesc, ci ca in neinteleptie, in aceasta stare de lauda.
18. Deoarece multi se lauda dupa trup, ma voi lauda si eu.
19. Pentru ca voi, intelepti fiind, ingaduiti bucuros pe cei neintelepti.
20. Caci de va robeste cineva, de va mananca cineva, de va ia ce e al vostru, de va priveste cineva cu mandrie, de va loveste cineva peste obraz, - rabdati.
21. Spre necinste o spun, ca noi ne-am aratat slabi. Dar in orice ar cuteza cineva - intru neinteleptie zic, - cutez si eu!
22. Sunt ei evrei? Sunt si eu. Sunt ei israeliti? Israelit sunt si eu. Sunt ei samanta lui Avraam? Sunt si eu.
23. Sunt ei slujitori ai lui Hristos? Nebuneste spun: eu nu mai mult ca ei! In osteneli mai mult, in inchisori mai mult, in batai peste masura, la moarte adeseori.
24. De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fara una.
25. De trei ori am fost batut cu vergi; o data am fost batut cu pietre; de trei ori s-a sfaramat corabia cu mine; o noapte si o zi am petrecut in largul marii.
26. In calatorii adeseori, in primejdii de rauri, in primejdii de la talhari, in primejdii de la neamul meu, in primejdii de la pagani; in primejdii in cetati, in primejdii in pustie, in primejdii pe mare, in primejdii intre fratii cei mincinosi;
27. In osteneala si in truda, in privegheri adeseori, in foame si in sete, in posturi de multe ori, in frig si in lipsa de haine.
28. Pe langa cele din afara, ceea ce ma impresoara in toate zilele este grija de toate Bisericile.
29. Cine este slab si eu sa nu fiu slab? Cine se sminteste si eu sa nu ard?
30. Daca trebuie sa ma laud, ma voi lauda cu cele ale slabiciunii mele!
31. Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus, Cel ce este binecuvantat in veci, stie ca nu mint!
32. In Damasc, dregatorul regelui Areta pazea cetatea Damascului, ca sa ma prinda,
33. Si printr-o fereastra am fost lasat in jos, peste zid, intr-un cos, si am scapat din mainile lui.
CAPITOLUL  12
Vedeniile ceresti ale lui Pavel. Boldul carnii. Pavel va veni in curand la Corint.
1. Daca trebuie sa ma laud, nu-mi este de folos, dar voi veni totusi la vedenii si la descoperiri de la Domnul.
2. Cunosc un om in Hristos, care acum paisprezece ani - fie in trup, nu stiu; fie in afara de trup, nu stiu, Dumnezeu stie - a fost rapit unul ca acesta pana la al treilea cer.
3. Si-l stiu pe un astfel de om - fie in trup, fie in afara de trup, nu stiu, Dumnezeu stie S
4. Ca a fost rapit in rai si a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului sa le graiasca.
5. Pentru unul ca acesta ma voi lauda; iar pentru mine insumi nu ma voi lauda decat numai in slabiciunile mele.
6. Caci chiar daca as vrea sa ma laud, nu voi fi fara minte, caci voi spune adevarul; dar ma feresc de aceasta, ca sa nu ma socoteasca nimeni mai presus decat ceea ce vede sau aude de la mine.
7. Si pentru ca sa nu ma trufesc cu maretia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe in trup, un inger al satanei, sa ma bata peste obraz, ca sa nu ma trufesc.
8. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca sa-l indeparteze de la mine;
9. Si mi-a zis: Iti este de ajuns harul Meu, caci puterea Mea se desavarseste in slabiciune. Deci, foarte bucuros, ma voi lauda mai ales intru slabiciunile mele, ca sa locuiasca in mine puterea lui Hristos.
10. De aceea ma bucur in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramtorari pentru Hristos, caci, cand sunt slab, atunci sunt tare.
11. M-am facut ca unul fara minte, laudandu-ma. Voi m-ati silit! Caci se cuvenea sa vorbiti voi de bine despre mine, pentru ca nu sunt cu nimic mai prejos decat cei mai de frunte dintre apostoli, desi nu sunt nimic.
12. Dovezile mele de apostol s-au aratat la voi in toata rabdarea, prin semne, prin minuni si prin puteri.
13. Caci cu ce sunteti voi mai prejos decat celelalte Biserici, decat numai ca eu nu v-am fost povara? Daruiti-mi mie aceasta nedreptate.
14. Iata, a treia oara sunt gata sa vin la voi si nu va voi fi povara, caci nu caut ale voastre, ci pe voi. Pentru ca nu copiii sunt datori sa agoniseasca pentru parinti, ci parintii pentru copii.
15. Deci eu foarte bucuros voi cheltui si ma voi cheltui pentru sufletele voastre, desi, iubindu-va mai mult, eu sunt iubit mai putin.
16. Dar fie! Eu nu v-am impovarat. Ci, fiind istet, v-am prins cu inselaciune.
17. Am tras eu folos de la voi, prin vreunul din aceia pe care i-am trimis?
18. L-am rugat pe Tit si am trimis, impreuna cu el, pe fratele. V-a asuprit Tit cu ceva? N-am umblat noi in acelasi duh? N-am calcat noi pe aceleasi urme?
19. De mult vi se pare ca ne aparam fata de voi. Dar noi graim in Hristos, inaintea lui Dumnezeu. Si toate acestea, iubitii mei, pentru zidirea voastra.
20. Caci ma tem ca nu cumva venind, sa nu va gasesc pe voi asa precum voiesc, iar eu sa fiu gasit de voi asa precum nu voiti; ma tem adica de certuri, de pizma, de manii, de intaratari, de clevetiri, de murmure, de ingamfari, de tulburari;
21. Ma tem ca nu cumva, venind iarasi, sa ma umileasca Dumnezeul meu la voi si sa plang pe multi care au pacatuit inainte si nu s-au pocait de necuratia si de desfranarea si de necumpatarea pe care le-au facut.
CAPITOLUL  13
Apropiata venire in Corint. Indemnuri la viata de buna oranduiala.
1. A treia oara vin la voi. In gura a doi sau trei martori va sta tot cuvantul.
2. Am spus dinainte si spun iarasi dinainte, ca atunci cand am fost de fata a doua oara, si acum, nefiind de fata, scriu celor ce au pacatuit inainte si tuturor celorlalti ca, de voi veni iarasi, nu voi cruta,
3. De vreme ce voi cautati dovada ca Hristos graieste intru mine, Care nu este slab fata de voi, ci puternic in voi.
4. Caci, desi a fost rastignit din slabiciune, din puterea lui Dumnezeu este insa viu. Si noi suntem slabi intru El, dar vom fi impreuna cu El, din puterea lui Dumnezeu fata de voi.
5. Cercetati-va pe voi insiva daca sunteti in credinta; incercati-va pe voi insiva. Sau nu va cunoasteti voi singuri bine ca Hristos Iisus este intru voi? Afara numai daca nu sunteti netrebnici.
6. Nadajduiesc insa ca veti cunoaste ca noi nu suntem netrebnici.
7. Si ne rugam lui Dumnezeu ca sa nu savarsiti voi nici un rau, nu ca sa ne aratam noi incercati, ci pentru ca voi sa faceti binele, iar noi sa fim ca niste netrebnici.
8. Caci impotriva adevarului n-avem nici o putere; avem pentru adevar.
9. Caci ne bucuram cand noi suntem slabi, iar voi sunteti tari. Acesta si cerem in rugaciunea noastra: desavarsirea voastra.
10. Pentru aceea va scriu acestea, nefiind de fata, ca atunci, cand voi fi de fata, sa nu cutez cu asprime, dupa puterea pe care mi-a dat-o Domnul spre zidire, iar nu spre daramare.
11. Deci, fratilor, bucurati-va! Desavarsiti-va, mangaiati-va, fiti uniti in cuget, traiti in pace si Dumnezeul dragostei si al pacii va fi cu voi.
12. Imbratisati-va unii pe altii cu sarutare sfanta. Sfintii toti va imbratiseaza.
13. Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti!]]>